De ziua mea

De ziua mea citesc o poezie
În timp ce fulgii reci mai cad din cer,
Izvoare de-ntrebări bufnesc în minte
Dându-mi crez şi forţă şi mister.

Sublimă oglindire mi-e viaţa –
Grădini de flori sub curcubeu curbat,
Prin ochi îmi trec nemăsurate clipe
La care aripi pun în zbor şi-n salt.

M-aşteaptă zăngănitul de forme regulate:
Triunghiuri şi pătrate şi cercuri mai ales,
Şi sfere de lumină la care îngeri cântă
Povara limbii mele scrisă vers cu vers.

Am foc în nebunia femeilor iubite
Sub streaşină de raze şi de flori,
La ele-n sentimente îmi topesc trecutul
Şi din amintire îmi fac sărbători.

De ziua mea torn în pocale mirtul
Şi îl servesc la masa-nmiresmată
A vieţii, aşteptând ca să-mi răsară
Din nou în inimă o stea îngemănată!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea-i adusă de îngeri, din cer...

Noaptea închide-mă-n inima ta,
Ziua ia-mă în zboru-i înalt,
Vopseşte-mi dorinţa de-asalt
În iubirea sclipirii de stea.

Buzele noastre să cânte în zbor
Săruturilor năvalnice-n dor.

Prin inima ta, prin inima mea
Zvâcnesc întrebări şi răspunsuri
Cu pante moi dar cu urcuşuri
În încercări de flori de catifea.

Totul e farmec şi totu-i mister,
Iubirea-i adusă de îngeri, din cer!

sonet de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geometria iubirii

geometria iubirii durează-n parametri ideali
unghiuri şi triunghiuri între cer şi pământ
cercuri pasionale creând fiori reali
cu stele şi luceferi să facă legământ.

în cubul fericirii mai pot să mă încred
lumini pătrund cu forme pline de mistere
desenează pe pereţi un paralepiped
din care zboară gânduri către sfere.

cu tot ce simt trec prin cercuri de foc
un arc multicolor pleacă din mine
iubirea mea sublimă îmi poartă noroc
pune în slove sentimente senine.

geometria iubirii transpusă-n sinonime
scoate în evidenţă lumini anonime.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

RESPIR PRIN VERS

mi-alunecă creionul pe hârtie
ca florile de tei in poezie
e poleit tot ceru-n răsărit
cu raze aurii şi albe de argint

mi se opreşte pasul uneori
sub ploaia de lumină şi culori
la margine de sat în câmp deschis
in galbenul de grâu ce s-a aprins

mă dor şi ochii. inima mă doare
încerc în timp să caut alinare
şi să zâmbesc în ziua care vine
mi-e dor de noi şi mult prea dor de tine.

respir prin vers când cerul e senin
şi tot prin vers când noaptea cade lin
mi-e timpul martor, n-am uitat o clipă
nici florile de tei, nici lunca înverzită

din depărtare glasul tău mă cheamă
cu lacrima din ploi şi clopot de aramă
dar intre ieri şi azi un zid s-a ridicat
la margine de lume, la margine de sat.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe aripi de vers

oglinda îmi spune că am îmbătrânit
dar în sufletul meu am rămas un adult
sunt vii amintirile a tot ce-am iubit
navighez cu fantezia pe oceanul ocult.

trăiesc beatitudini cu iubirea adâncă
timpul meu e freamăt pur de poezie
tăcerea cenuşie e închisă în stâncă
peste care răsună triluri de ciocârlie.

se topesc în raze zăpezile din minţi
primăvara se apropie precum o melodie
multiplicând avântul primit de la sfinţi
care face din tristeţe sublimă parodie.

vorbesc cu poeţii câte-n lună şi stele
prind aripi de zbor versurile mele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne plouă, iubite

Plouă, iubite, ne plouă amar pe file pătate, pe filele rupte, mai avem doar coperţi din întregul jurnal...
Plouă aici şi plouă oriunde... am fugi, am zbura, mă tem că nu ne vom putea ascunde de ploi, de ură, blestem... ne plouă, iubite, în inimi şi-n carte... scrisă ieri dar citită de veacuri, plouată şi ea înainte de moarte, umpluse cu lacrimi o mie de lacuri. Ne plouă, iubite, cu nebuni şi cu regi, inundat mi-e castelul
şi mă rog în zadar, căci tot ce ei leagă, tu cum să dezlegi?...
Ne plouă, iubite... ecou dintr-un nor ne spune-o poveste de seară; îmi plouă pe umeri, pe stele, pe dor,
în ochi îmi suspină o Lună amară...
Ne plouă în suflet şi în calendar, ne plouă cu clipe şi viaţa ne trece, îmi plouă, iubite,

pe vers şi pe NOI...
mi-e toamnă, mi-e negru şi rece...
Ne plouă, iubite, pe ploi...

poezie de Adriana Szabo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia în raze de lumină

Potrivim în soartă ceasornice stelare;
De ziua ta femeie să fii fără-ncetare
Iubirea noastră scumpă, orişicine ştie
Că eşti o pâine rară coaptă-n poezie,
Dulce cum este mierea florilor de tei,
Frumoasă, o zeiţă pentru copiii tăi;
Eşti prinsă în icoane de îngerii din noi,
Minunate vise din strămoşesc altoi.

Atingem flori cu floarea surâsului sublim
Ca să-ţi aducem zorii în totul ce iubim,
Rimele se-adună în strofe să rămână
Poezie sfântă în limba mea română,
Vreau inima-mi să fie zbor de fericire
În ochii generoşi din propria iubire,
Doamne, doar femeia în raze de lumină,
Prin puterea Ta, noi o simţim divină!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miros de flori

Miros ninsorile de flori,
Imperiul veşniciei poartă obiceiul
De-a pune în icoane sărbători
Şi-n poezia vieţii înveşmântează teiul.

Harul rotunjit de pomenire
Deschide clanţa vâltorilor în zbor,
Se rotesc domniile în mine,
Istoria renaşte în popor.

Încalec roibul desenat cu smoală
În poveşti cu tonomate reci,
Îndepărtarea-şi pierde din picioare,
Se-nalţă tronuri vechi pe noi poteci.

Mătasea ceţii trece-n cimitire
Şi haosul rămâne ne-ntrerupt
Când cerul sorţii-şi pune sânul
La gura nemuririi ca să fie supt.

Miroase a petale în iarna care vine,
Păsări se înalţă peste nori,
Eşti garoafa crescută din zăpadă
Şi-n jurul tău buchete, miile de flori!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi

pentru tine vreau să fiu...
ziua care se naşte-n răsărit
şi plete-n raze calde-n asfinţit
vreu să-ţi fiu...
copacul cerului cu frunze nori
ce-ţi ţine umbră şi răcoare-n zori
iar prin poieni cu multe flori
pentru tine vreau să fiu...
sunetul timpului ce-ţi cântă
naşterea ta de început de noi
căci noi suntem din voi
vreau să fiu, de pot...
primăvară-n muguri de viaţă
şi mănunchi de zile-n boboci de flori
vreau tu să fii...
puterea drumului ce tu iubind aşezi
pe căi de viaţă-n pântec clipe noi
dând naştere lumii sens şi vieţii zbor
iar timpului fără zăgaz prin noi viitor

poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg de viaţă

Vioara albă-ntinde gâtul
Peste troiene de zăpadă,
Căluşul vântului mângâie
O liturghie-adevărată.

În inima-mi s-aud poeme
Şi-ndemn să trecem peste ger,
Să aşteptăm o melodie
Pe aripi venind dinspre cer.

Alte viori vor pune gâtul
Sub un arcuş strunit de flori,
De muguri şi de fericire
Care se nasc de sărbători.

Şi eu voi ţine strâns în suflet
Şi-n inimă vioara ta
O, Doamne, fulgul meu de viaţă
Adus de tine printr-o stea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori

Unii preferă dalbe flori,
Alţii, în galben purpuriu,
Dar mai ales de sărbători
Eu le doresc de timpuriu

Flori care trăiesc în glastre,
Sau cele care dau prestanţă,
Care lucesc în zări albastre,
Eu le râvnesc ca ambianţă

Flori care cresc pe câmpie,
Pe coclauri sau grădină,
De orice fel, cu bucurie,
Eu le iubesc cu rădăcină

Flori de piatră, ori de mină
Sau adunate în buchet,
Care răspândesc lumină,
Eu le ador în mod concret

Flori iarnă, flori de vară
Flori pe care cade bruma,
Zi de zi, seară de seară,
Prefer florile de numa.

poezie de David Boia (3 februarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumina iubirii eşti tu şi Dumnezeu

Destinul scutură norocul din cerul senin,
Forma iubirii e-n gest şi-n munţi de cuvinte,
Lecţia noastră de viaţă-i în catalogul aldin
Cu aripi aprinse de zbor, în zbor potrivite.

Gândul prezent e-n irişii ochilor tăi,
Mă vezi zurbagiu, mă vezi destinat
Zborului pe-o mătură, prin vânturi şi văi,
Sfărâmând oglinda ce-n vers m-a săltat?

Umblu în mâini şi caut ţărână aleasă
Să-mi îmbunez destinul cu pâine şi vin,
Stând pe tronul intrării principale de-acasă
Unde se-mbată de poezie şi cerul senin.

Ne-am potrivit iubirea cu sensul în crez,
În destinul suprem din vid şi minereu.
Te ador, te strâng la piept şi visez:
În lumina iubirii eşti tu şi Dumnezeu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-mbată, de poezie, marele destin

Ursitoarele scutură norocul din cerul senin,
Forma iubirii e gest şi-i munţi de cuvinte,
Lecţia mea de viaţă-i în catalogul-destin
Cu aripi aprinse de zbor, de zbor înnegrite.

Ultimul gând e-n praştia ochilor tăi,
Mă vezi zurbagiu, mă vezi destinat
Zborului pe-o mătură, prin vânturi şi văi,
Căutând oglinda ce-n vers m-a înecat?

Umblu în mâini şi caut ţărână aleasă
Să-mi îmbunez ursitoarele cu pâine şi vin,
Stând pe tronul intrării principale de-acasă
Unde se-mbată, de poezie, şi marele destin.

Tu ţi-ai plantat iubirea, cu sensul în crez,
În ursitoarea ce bate din palme mereu
Când ştiu să te strâng la piept şi să vizez
Că lumina noastră e însuşi Dumnezeu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desene pe zăpadă

desenezi triunghiuri pătrate şi faci cercuri trapezoidale
în punctul în care se adună toate amintirile tale
după o săptămână de ploaie nu mai e nimic din ce a fost.
ca după un foc de paie; astăzi parcă toate sunt fără de rost.
paşi fără de urme, ochi fără vedere, palme fără mângâieri;
nu ştii cum să trăieşti deodată tot ce ai trăit până mai ieri.
a izgonit, iată, ploaia toţi oamenii din jurul tău, şi-ai rămas
neputincios, cu mainile prea goale pe lângă trup, şi fără glas.
ici -colo câte o amintire începe din nou a fumega
şi fug de ploaie, îmbulzindu-se toate să ardă în mintea ta.
desenezi triunghiuri pătrate şi faci cercuri trapezoidale.
pe geamul aburit ai înşirat toate amintirile tale.
le ştergi cu palma pe toate şi laşi geamul să se aburească iar -
mâine va ingheţa peste tot şi nu- ţi vei mai aminti nici tu măcar.

doar sufletul tău va mai desena uneori triunghiuri pătrate
şi albe cercuri trapezoidale peste zăpezile toate.

poezie de Lucia Firefly Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept

Aştept. Te-aştept să ieşi din cercul
Suferinţelor din vise,
Să-ţi crească în privire flori
Şi-n sân flori şi caise.

Să-ţi fie gustu-nobilat
Cu vers şi melodii,
Să porţi în braţe-un răsărit
Şi-o gloată de copii.

Şi-n toate-aş vrea să ai lumini
Din stele-apropiate
Unde se nasc şi mor pe rând
Iubiri adevărate.

Aştept. Te-aştept să ieşi din cercul
Iubirilor de-o clipă
Unde copiii vin râzând
În zbor cu o aripă.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vers...

un vers aşi scrie, suprematic
ca pana corbului de negru
cu rimele sunând flegmatic
cu ritmul răguşit de febră

un vers care să-mi fie pâine
un vers punînd pe pâine sare
un imn poemelor de mâine
zvîcninde-n triste capilare

un vers mai strict decât o simplă
dulcegărie lent rîmată
un glonte rătăcit prin tâmplă
şi stors cu lacrima curată

un vers cutremurind şi munţii
un vers rostolind şi mare
un vers cu brazde-n largul frunţii
arate-n fugă de tractoare

un vers în care curcubee
să-mi fie punte să pot trece
peste pâraiele lactee
cu ape cristalin de rece

un vers care mereu să doară
un vers care-i mereu "iubeşte"
un vers care să nu mai moară
chiar dacă nimeni nu-l citeşte...

poezie de Iurie Osoianu (15 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

ROGVAIV-ul stărilor

Roşu-n bujori, în roze, în iubire,
În sărutări, în sângeri... fericire...
Oranj – onestitate, arca vieţii
Purtând pe braţe visul tinereţii...
Galben în soare,-n spic, în libertate,
În miere, în gutui, în frunze moarte...
Verde-n speranţă,-n brazi, în zbor spre stele,
Safir şi jad, acvamarin, mistere...
Albastru de ninsori, dans de lumină,
Tot ce-i mai pur... un cer de muselină,
Iubire sfântă, flori de liliac,
Un dans de fluturi, ochii celui drag...
Arcade violete, sentimente
Altar de vis, fecioare inocente...
Vers de de luceferi, violete, vis,
Atâte câte sunt de neatins...
Cu toate-s fluturi, azi, de curcubeu,
Sădind lumină, iar, în gândul meu.
În dansul lor, călătorim ades,
Transcendental, pe treptele de vers...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra nisipului

Am învăţat aici să cred în lumină,
Să pun la-ndoială şi umbra şi norul,
S-adun în clepsidre şi viaţa şi dorul
Să fug îngrozit de tăceri şi rutină.

Am învăţat aici să trec peste margini,
Să rup din zăplazuri un bob de răcoare,
Să pun în izvoare un dor de izvoare
Să stâmpăr durerea cu flori şi cu pagini.

Am învăţat aici să-ngheţ în cuptoare
Şi-n norduri să-mi caut căldura cea grea,
În orice-nserare se naşte o stea
Şi-n orice lumină-i o stea trecătoare.

Am învăţat aici să cred în tăcere
Şi-n stropul de piatră trecut în nisipuri,
Căci toate în viaţă se fac din nimicuri
Şi apa în stâncă îşi află putere.

Am învăţat aici să fiu amintire
Şi-un loc de-amintire uitat în pridvor,
O clipă de-acasă, un nor, un răzor
Şi-o lume trecută prin foc şi iubire.

Am învăţat aici să cresc din cuvânt,
Cum creşte cuvântul din limba tăcerii,
Cum trece speranţa din lumea durerii,
Cum creşte ţăranul din Dor şi Pământ.

poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ştii c-am fost şi-oi reveni...

Noaptea bună între flori
S-a culcat. Visează.
Îngerii sub gene-adânci
Zboară. Se distrează.

Trec clipe în ticăit
Prin ceasuri abisale,
Sângele măsoară-n gând
Plăcerile carnale.

Un trandafir şi alte flori
Mângâie visul lin,
O lacrimă aş vrea să fiu
În ochiul tău senin.

Să-ngenunchez într-un sărut
La gura-ţi cu petale,
Apoi să zbor în ceru-nalt
Cu dorurile tale.

De m-ai privi în răsărit
Prin geana ta zglobie,
Să ştii c-am fost şi-oi reveni
La tine, poezie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, nemuritor Luceafăr (omagiu)

O, NEMURITOR LUCEAFĂR!
-omagiu spiritului eminescian-

O, nemuritor Luceafăr
ancorat în Cer albastru!
Te aşteaptă flori de nufăr,
să le dai sclipiri de astru!

Zbor de Pasăre Măiastră
e drumul tău prin infinit!
Floare-albastră... Floare-albastră...
cu dor te-aşteaptă-n asfinţit!

Codrul, după tine plânge,
plâng în ropote, izvoare,
căiubirea lor se frânge
pe-ale vremii sanctuare!

Teiul, la pământ se-nclină,
încărcat de flori şi doruri,
că nimeni nu-i mai alină
tristeţea pusă-n ecouri!

Plânge "pădurea de argint",
vânt pribeag prin ea doineşte
şi-i lasă dorul de alint,
când toamna o desfrunzeşte!

"Plopii fără soţ" suspină
în foşnet lin şi visător,
aşteptând un crai să vină
cu o poveste de amor.

Numai Tu, străin şi rece
priveşti din Bolta cerească
sa vezi, viaţa cum le trece
în menire pământească!

În valuri vin generaţii,
sărută crucea la mormânt
şi-n vers te cântă confraţii
din flori îpletindu-ţi veşmânt.

Maria Filipoiu
15 iunie 2014

poezie de Maria Filipoiu din Luceafărului Eminescu (15 iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La hotarele realităţii

pun trăirile mele pe primul plan
îmi văd de treabă cu bune cu rele
zburd printre cuvinte cu mult elan
aşteptând noaptea să-mi zâmbească stele.

drumul pe Golgota e şi greu şi uşor
prăpăstii în jur parcă stau la pândă
de-atâtea ori eu am visat că zbor
aripi de raze să mă cuprindă.

meşteresc la iluzii cât e ziua de lungă
viaţa o privesc ca pe-un stand cu dantele
murmur de izvoare mereu o să m-atingă
cu vorbele iubirii din tainice castele.

soarta mea se duce dar mai am un scop
să fac inima să cânte pe al morţii stetoscop.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!