Ramură de stea
Lebăda albă-ntinde gâtul
Peste troiene de zăpadă,
Aripa-i mângâie vântul
Din vioară descântată.
În inima-i s-aud poeme,
Îndemn să trecem peste ger,
Să așteptăm o melodie
Pe foșnete venind din cer.
Alte viori vor pune gâtul
Sub un arcuș strunit de nori,
De muguri și de fericire
Care se nasc de sărbători.
Și eu voi ține strâns în suflet
Și-n inimă vioara ta
Iubire, fulgul meu de viață,
Tu ești o ramură de stea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.