Iubire zburătăcită

Tăcerea ispăşeşte în uşă păcatul,
Mă spovedesc sub lună-n fiecare seară,
Tu pui liniştea în cărţi nevăzute
Scrise de-o mână pierdută în gară.

Sunt palid ca rătăcirea ta pe peron,
Iarba îţi pune mătase de rouă în poale,
Necontenit ceasul îmi aduce aminte
C-am băut otrava umilinţei din pocale.

Tac. Sunt nedemn de noaptea asta lungă
În care te-ai decis să-mi povesteşti minuni,
Ochii mei poată grilajul palmelor tale,
Urechile îmi cad în vorbe cu minciuni.

Îngenunchez în trupul sărutului seducător,
Păcatele-s iertate cât luna-i răzleaţă pe cer,
Te îmbrăţişez cum marea îmbrăţişează ţărmul
Cu papucul morţii nisipos, aiurea de stingher.

Îmi târâi păcatul după uşa de perle şi jad,
Răsăritul sărută şi marea şi întinsul,
Din îmbrăţişarea noastră în noapte a rămas
Iubirea zburătăcită prelungindu-şi visul!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raiul de apoi

Am îngenuncheat pe-un mugure de floare
Cu ochii spre lumina ce venea din cer,
Pământul era reavăn de vise după ploi,
În mine gândul musteşte de noroi.

Se poate să m-acuze c-am strâns la pieptul meu
Statuia ce vorbeşte-n secret cu Dumnezeu?
C-am încălcat principii şi Biblia citită
În genunchi de ea, spunând că nu-i iubită?

Cum să-mi spăl păcatul ce s-a-nfiripat
Sub sceptrul plin de viaţă supus unui bărbat?
Să fiu în veacul tandru pierdut printre femei,
Lunecând aiurea chiar şi în ochii ei?

O, Doamne, te invoc arzând de umilinţă,
Arată-i că-n genunchi îi cer îngăduinţă!
Nu-s crud, nu-s uşă de biserici,
Nu-s gol de demnitate, n-am suflet de eretici!

Sunt doar căzut în patima fierbinte
Să iubesc femeia c-o clipă înainte,
În Biblie se spune, Doamnă, nu-s poveşti,
Aproapele iubeşte-ţi şi să nu preacurveşti!

Asta nu-nţelege, în ochi dacă îmi sare
Din strânsura vieţii "o prea frumoasă floare",
O înconjor cu ochii, cu inima discret,
O pun între poeme ca muză pe tapet!

Astă-i crima vieţii pe care tot o fac,
Să las în lumea largă florile-n copac?
Mai bine stau, îngenunchez la dânsa
Cu licăr de speranţă după ce tristă plâns-a.

Mai bine-o iau de mână în lumea care arde
Iubirile în şoaptă pe mii de bulevarde,
Îndrăgostiţii toţi vor visa precum noi,
Iubirea, fericirea şi Raiul de apoi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resac de dragoste

Ale tale visuri mărmuroase,
Pierdută singurătate.
Marmuroasa a ta viaţă,
O noapte de dragoste.

Ca o noapte de visare
Oceanul îşi aduce aminte,
A valurilor unduire
Cu a mării asemănare.

După valurile sparte,
Marea te va uita.
Dar eu visul meu:
Niciodată, niciodată, niciodată...

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsplată-ţi voi fi

Sărută- mă
cum marea sărută ţărmul,
îmbrăţişează- mă
cum soarele îmbrăţişează holda de grâu,
purifică- mă
cum ploaia spală păcatele lumii,
iubeşte- mă
cum mama- şi iubeşte pruncul.
Prinde- mă de mână
precum vântul ia în a sa palmă frunza căzută
şi mă poartă orgolios în lume şi printre nori.
Cuprinde- mi coapsele
ca pe- un tezaur nepreţuit,
priveşte- mi sânii jucăuşi
ce te- îndeamnă la nebunii,
citeşte- mi iubirea în ochii senini.
Răsplată- ţi voi fi dăruindu- mă toată...
Te voi scrie cu pană de lumină
şi- n sunet de flaut te voi cânta,
ofrandă – ţi voi fi pe pat de flori întinsă
şi fluturii- n zbor vor ţese poveşti de dor.
Sărută- mă
cum marea sărută ţărmul,
iubeşte- mă
cum mama- şi iubeşte pruncul...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Ochii tăi sunt pajiştea viselor mele,
Cuvinte scrise cu raze în cerul de stele.

Mă înec în privirea ta, cum în cer,
Îngerii se pierd în zborul stingher.

Flori de albăstrele porţi în priviri,
Podoabă regală în mări de iubiri.

Sunt ţărmul ce ritmic îţi poartă
Iubirea şi dorul prin propria soartă.

Aş vrea-n buchetul iubirii cu dor,
Să fiu trăsnit de-al dragostei fior.

Să intru des în zborul inimii tale
Să-ţi aduc etern tornade de petale.

Ochii tăi să zburde printre stele
Cu aripi de îngeri prin aripile mele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strâng liniştea

Strâng liniştea în mintea mea
Ca un zgârcit de pânză rară
Pictată noaptea pe o stea
Şi ziua doar pe-o călimară.

Voi scrie poezii ce muşcă
Veninul morţii încleştate
De-o dinamită pusă-n cuşcă
Pentru idei purificate.

Strâng liniştea-n cuvântul tău,
Popor, robit cu străşnicie
De cei aleşi, crez de dulău
Cu dinţi înfipţi în veşnicie.

Degeaba strâng în mintea mea
Zgârcita linişte din viaţă,
Veninul pune orice stea
Să-şi verse ofu-n marea piaţă.

Voi scrie câte-o poezie
Despre picturile din noapte
Şi cum trăim cu osârdie
Durerile de bube coapte.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noapte

dă-mi noaptea, dă-mi buzele fierbinţi
să sorb aroma pură a unui gând până la fund
dă-mi ochii tăi adânci ca marea
să mă scufund în adâncimi de dor
dă-mi trupul tău de heruvim
să-mi fie alinare şi suspin
în zilele ce curg, ce vin
eşti roza inimii curate, făclie pură în noapte
femeie, rai şi mântuire
dă-mi surâsul tău şi clipele senine
dă-mi sărutarea ta înfiorată de amor
amor sălbatic şi de dor
dă-mi clipa, dă-mi visarea
dă-mi vraja clarului de lună
dă-mi cântul tău pe ţărmul unui vis
dă-mi drumul către tine
şi fiecare pas, e pas spre nemurire
dă-mi ceasul, dă-mi durerea
dă-mi slova gândurilor tale
dă-mi inima să-mi dea de ştire
dă-mi gândurile şi şoapta fericirii
femeie, înger, demon şi destin
în noapte, printre clipe de iubire

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Tânără dimineaţă, auroră boreală,
vino cu plasa-ţi de lumină
peste negura nopţii, rafală.
Întinde o mână, regină,
sufletului meu îngenuncheat.
Dezbracă-i rochia tristeţii,
primeneşte-l în marea de alb sidefat
a zilei ce stă să-nflorească nămeţii.
Lasă tăcerea perlelor de rouă
să-mi sărute întrebările, ce mor
în triste umbre de gânduri, ce plouă
cuvinte răsfrânte pe buze, în dor.
De-o vrajă rea lovită, aripa de înger
în mine stă ascunsă, imploră ajutor.
A venit vremea să-mi smulgi din legare
chingile autocompătimirii
ce peste noapte carnea mi-au pătruns,
sunt putrezite de instincte gregare,
desprinde-le cu milă, îndurător răspuns
pentru rănile smerite-n vindecare.
Auroră, din marea prospeţimii tale
doar o boabă de magie să-mi trimiţi,
să-mi vindece trupul în roz de petale,
să-mi vindece mintea zăludă de foştii iubiţi,
să mă vindece întreg, chiar şi-n suturi sagitale.
Lasă încrederea zilei ce mijeşte acum,
să mă renască în corole de lumini tripetale.
Către astăzi ia-mă cu tine la drum.
S-a ridicat din genunchi viaţa-mi tăcută,
sunt vindecată, sunt nou-născută,
sunt gata!

poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea greu de modelat

Întunericul face plajă între visele mele,
Pe ţărmul somnului călăresc un poem,
Număr paşii scăldaţi în lumina furată
De-o aripă-necată în negru blestem.

Picioarele primăverii miroase a rouă
În scoarţa copacilor tânguie vântul,
Ochii mei curăţă soarele de albeaţa
Agoniei ce sfâşie pe tăcute cuvântul.

Mi-am pierdut liniştea în braţele tale,
Frumoaso, epuizată-n adâncul infinit
Încât alerg cu gândul râvnindu-te o clipă
În anotimpul vieţii copt pentru iubit.

Aerul bâlbâie în încercarea noastră,
Visez că fac plajă aievea cu tine în pat,
Mă caţăr de speranţa să-nving aparenţa
Germinând în iubirea greu de modelat!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut 🌸

Sărută cerul iarăşi dimineaţa.
Sărută ochii, rozele şi gheaţa
din viaţa plină de "te iubesc"
şoptit incet, căci, doar trăiesc...

Sărută marea un trecător necunoscut.
Sărută dorul şi-un oftat tăcut
din pieptul unei nopţi de vară
uitată-n briza rece şi amară.

Sărută soarele caldele umbre.
Sărută inimi de mătase şi mistere sumbre
din vinul vieţii ce se scurge-n agonie
şi-al tinereţii pierdute pe vecie.

6 iulie- ziua internaţională a sărutului

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un sat uitat de lume

Într-un sat uitat de lume,
Pe un peron de gară vine
Un bătrân cu barbă mare
Şi i-mi pune o întrebare:

Nu ştii, taică, dacă vine,
Trenu-acela pentru mine?
Că l-aştept de ani de zile,
Mă uit lung şi nu mai vine.

Au rămas bătrânii în sat,
Singuri şi neajutoraţi,
Căci cu foametea cea mare,
Copii îs peste hotare.

Vin în gară zi de zi,
Poate îl voi întâlni.
Că-s bătrân şi nu mai pot,
Simt că mor şi nu-l mai văd.

La bătrân eu lung mă uit,
Şi deodată încep să plâng,
În sfârşit a venit ceasul
Ca să-ţi vezi acum băiatul.

Tata începe acum să plângă,
Mă ia în braţe, mă sărută,
Acum fiindcă te-am văzut,
Pot să mor, sunt liniştit.

poezie de Dorel Marin (16 iulie 2018)
Adăugat de dodorel62
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oriunde vei fi mă vei iubi

În orice depărtare te-ai ascunde
Te voi aduce mai aproape.
De ochii mei nu vei scăpa niciunde!
Ei sunt şi-n ceruri sunt şi-n ape.

În orice depărtare te-ai ascunde
Îmi vei simţi aproape pasul.
În mintea ta mereu eu voi pătrunde
Şi-ai să-mi auzi în noapte, glasul.

În orice depărtare te-ai ascunde
La mângâierea mea tu vei gândi
Şi nu vei mai găsi niciunde
O mână să te poată ocroti.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti

Iubire...
Nebună de iubire,
Tu eşti.
Eu am crezut că te-ai topit pe drumuri reci,
Ai pleoapele îmbătrânite de mari iubiri
Şi-acum te văd, amanta suptă din răstigniri,
Tu eşti.
Ai obosit de-atâtea drumuri, te-ai săturat de colindat
Şi-acum pe chipul tău, prin riduri apar doar clipe de păcat.
Tu eşti,
Haide, spune-mi, tu eşti,
Te recunosc prin ochii care mă topeşti,
Te recunosc din crăpături din buze muşcate în poveşti,
Hai, spune, tu eşti
Tu eşti aceea care, prin zâmbete mă ameţeşti,
Tu eşti,
O, da, tu eşti,
Tu eşti aceea care mă ocoleşti,
Tu eşti aceea care m-ai contopit în dor,
Tu eşti aceea care între braţe mă înălţai în zbor,
Tu eşti,
Te recunosc, tu eşti,
Păcatul tău îţi face faţa ca să nu zâmbeşti,
Păcatul tău apasă, şi trupul ţi-l priveşti
Îmbătrânit şi supt de vlaga, ce încă-ţi mai doreşti...
O, da, te recunosc. Tu eşti...
Iubirea mea din marea de poveşti.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacăra sărutului

Sunt flacăra sărutului sălbatic,

desprinsă dintr-o lume ireală

în care timpul a rămas ostatic,

iar muzica a devenit carnală.

Mereu arzândă, veselă şi vie,

cu frica doar a jarului mocnit,

dansez, atât cât viaţa va să-mi fie,

preludiul unui drum spre infinit.

Dar şi atunci, în zboru-mi de scânteie,

voi căuta o cale spre o viaţă

în care un sărut să-mi fie cheie

ce va deschide porţi de fortăreaţă.

Voi reaprinde focuri prin uitare

şi am să fiu păcatul de pe buze

ce-l vor şi-l cer în rugi ca o chemare

din jarul încă viu de printre spuze.

Eu, flacăra sărutului, acum,

pe-o muzică ce pâlpâie-n surdină,

îţi caut pe sub vălul de parfum

iubirea, focul meu să întreţină.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe un peron acoperit de seară

Se-nalţă printre fumuri de ţigară,
Un cântec trist, îngânat la saxofon
Şi tu priveşti tăcută într-o gară,
Cum trenurile se-nşiră la peron...

Ai vrea să pleci departe, fără ştire,
Să uiţi aici săracu-ţi geamantan,
Cu tine doar, să iei o amintire,
În căutare să-ţi fie talisman...

Trenul să gonească fără oprire
Lăsând în urmă gară după gară...
Un saxofon mai cântă-a despărţire
Pe un peron acoperit de seară.

poezie de George Ioniţă din Ranita , umbra mea, volum de poezie, Editura Singur, Targiviste,,2011
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ucisă

Iubirea de departe
Ucide sufletul,
Îl împarte în două:
O parte raze de soare,
O parte boabe de rouă.

Arşiţa usucă,
Iubirea strigă
Păcatul în luncă,
Cine răspunde
Sub ploaia de stele
Găseşte suspine,
Rubine – blesteme
Şi inimi strivite
În frumoase poeme!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În visul păcatului

Noaptea albastră mi-a pus în vis păcatul
Tras pe buzele căpşunilor de două buburuze
Identice cu mirosul poienii în care caii pasc
Din părul tău aşchii de foc cernut în spuze.

Noaptea albastră mi-a pus viaţa-n cupa
Vântului din care beau cu inima ecouri
Îngerii ce călăresc pe şeaua anotimpului
In vitrina împodobită cu false bibelouri.

Noaptea albastră pune aripi de încercare
Melancoliei din pista de aer cu braţele goale
Înfipte în spuza plămădită în poezia iubirii,
Peste caii mei buburuzele dau rotocoale.

Visele stivuiesc în cer jar de stele, în poiene
Fire din părul tău înnodat cu regina nopţii
Unde îşi întinde hamacul răbdarea păcatului
Mai albastru decât rătăcita viteză a morţii.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăgostiţi sub acoperire

În locul meu vorbeşte poezia
în locul meu iubirea te sărută
ecoul te repetă-ntruna Dia-Dia
trăieşti cu dragoste-n redută

În locul meu iubirea te sărută
în locul meu îmbrăţişează marea
Socrate bea în locul meu cucută
de dor când mă apucă disperarea

În locul meu te-mbrăţişează marea
ecoul te repetă-ntruna Dia-Dia
în codrul vieţii dacă uit cărarea
în locul meu vorbeşte poezia

În locul meu iubirea te sărută
în locul tău rănită e o ciută

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (noiembrie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furând din cer minuni de stele

Iubirea e avânt de zi şi noapte,
Prin ea întinzi aripile oricât
Să poţi zbura prin cer în şoapte
Apoi să vii în foşnet pe pământ.

Aici e cuibul, încercări nebune
Se ostoiesc în braţe şi în paşi
Când inima în sângele-i te pune
Altoi în viaţa demnă de urmaşi.

E-o boală firavă, rătăcitoare,
Iubirea noastră falnică oricând?
Puterea ei sub razele de soare
Ne scoate-n ochii tuturor râzând!

Desenez pe-o pâine buburuze
Şi le îndemn să zboare peste-nalt,
Tu le prinzi, le-adăposteşti în frunze
Şi semeni cu lumină peste sat.

Iubirea e avânt de zi şi noapte,
Prin ea întinzi aripile furând
Din cer minuni de stele coapte
Şi le împarţi copiilor râzând!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furând din cer minuni de stele

Iubirea e avânt de zi şi noapte,
Prin ea întinzi aripile oricât
Să poţi zbura prin cer în şoapte
Apoi să vii în foşnet pe pământ.

Aici e cuibul, încercări nebune
Se ostoiesc în braţe şi în paşi
Când inima în sângele-i te pune
Altoi în viaţa demnă de urmaşi.

E-o boală firavă, rătăcitoare,
Iubirea noastră falnică oricând?
Puterea ei sub razele de soare
Ne scoate-n ochii tuturor râzând!

Desenez pe-o pâine buburuze
Şi le îndemn să zboare peste-nalt,
Tu le prinzi, le-adăposteşti în frunze
Şi semeni cu lumină peste sat.

Iubirea e avânt de zi şi noapte,
Prin ea întinzi aripile furând
Din cer minuni de stele coapte
Şi le împarţi copiilor râzând!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtu-i veşnicia noastră?

Câtu-i veşnicia noastră?
Nu-i nici clipă-n Univers,
Erele-s mostră albastră
Cum e rima pentru vers.

Câtu-i iubirea de mamă,
De copii şi de femeie?
Cât în "codrii de aramă"
Iarna-n fulgi pune scânteie.

Câtu-i dragostea de ţară
Şi de pace pe pământ?
Cât pe cer soarele-i pară
Înflorind cuvântul sfânt.

Multe-s semne de-ntrebare,
Multe răscolesc minuni,
Suntem demni de soartă oare
Sau trăim doar din minciuni?

Clipa noastră-i veşnicia,
Dragostea-i visul frumos,
Doar trăind în România
Dăm sens vieţii cu prinos!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!