Vântul aruncă şi pe cei mai mari copaci la pământ.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul la pământ n-aruncă buruieni, ci pe cei mai mari copaci.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copaci necunoscuţi

Nici nu ştiu ce fel de copaci sunt
Dar înfloresc şi cu mireasma-ncântă
Cum pot să se ridice din împietrit pământ
Când vântul şi marea mereu îi înfruntă?

Că se ridică - aş mai putea-nţelege -
Dar florile minune de unde le luară?
E drept - pe ţărm e primăvară-n lege,
Dar, totuşi, treaba asta nu-i uşoară.

poezie celebră de Antoni Slonimski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ioana Loredana

Numele tău face albă zăpada
numele tău creşte-n copaci
printre două lacrimi trece cascada
numai tu în cuvinte când taci

Numele tău înfloreşte-n copaci
numele tău trece ca vântul
de-ai să vrei să-mi spui ce mai faci
să-mi cauţi în inimă mormântul

Numele tău trece ca vântul
printre două lacrimi cascadă
la sfârşit iarăşi ia cuvântul
numele tău albă zăpadă

Numele tău murmură-n copaci
nu mai plânge tată în inimă taci

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Wenlock Edge

Pădurea pe Wenlock Edge are necazuri mari,
Copacii de furtună-s jumuliţi, pe Wrekin este jale;
Rafalele culcă la pământ şi tufe, şi lăstari,
O nea de frunze curge pe Severn la vale.

Fluiera tempesta pe deal, ca dată-n streche,
Şi pe vremea când oraşul Uricon* era în floare:
Acest vânt e foarte vechi – şi mânia lui e veche,
Dar atunci, demult, altă pădure i-a ieşit în cale.

Atunci, eu nu eram născut, romanii vegheau
Acolo pe vârful dealului în acel răstimp:
Sângele care-l încălzea pe yeoman-ul englez sau
Gândurile care-l dureau erau acolo-n schimb.

Ca vântul înfigându-se-n copaci, cuţit,
Furtuna vieţii l-a încercat pe om mereu;
Copacul omului n-a fost niciodată liniştit:
Atunci erau romanii, acum aici sunt eu.

Rafalele culcă la pământ şi tufe, şi lăstari,
Atât de vijelioase-s încât vor trece-ndată:
Astăzi romanii şi necazurile lor mari
Sunt în Uricon cenuşă spulberată.

* Uriconium era numele unei aşezări romane situate pe locul actualului sat Wroxeter în Shropshire

poezie de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

copaci înfloriţi -
soare de primăvară
ascultând vântul

haiku de Marioara Vişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai bogat pe lume este vântul. Oamenii aruncă pe el bani, speranţe, vorbe, dragoste.

calambur de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăruri mari cresc numai dintr-un pământ, din care cresc şi rătăciri mari. Cine n-are îndrăzneală să "greşască" nu va descoperi niciodată adevăruri mari.

aforism celebru de Lucian Blaga din Pietre pentru templul meu (1920)
Adăugat de Cabiaglia Savin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste vegetală

Să fi rămas copaci în pădure
cu toate rădăcinile adânc îmbrăţişate
sub pământ.

Lângă tâmpla cerului, iubindu-ne
le-am fi spus tuturor
ce frumoasă-i dragostea vegetală.

Pe crengi, iubite, am fi ţinut
o mie de cuiburi-
ne-ar fi ştiut tot neamul păsăresc.

Jumătatea ta stângă
aş fi mângâiat-o,
aş fi înmiresmat-o
cu proaspăt ram
sub dantelăria albastră.

Vântul, numai el ne-ar fi legănat
an de an, tot mai sus
cu iubire în ferestrele cerului
logodindu-ne.

poezie de Violeta Pasat din volumul ,,Pasărea confident" ed. ORION - Bucureşti (2004)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia închide circuitul morţii în natură

Ajută-mă iubire să repir
toxine tot (g)rele aruncă ura
şi iată nu în cimitir
mormintele îşi cască gura

Ferestre mari deschide ura
ce bucurie-i vremea să le spargi
să-i faci şi lui Satan figura
curentul să-i mai fure nişte draci

Ce bucurie-i vremea să o faci
tocmai aici în cimitir
înmugureşte iadul prin copaci
ajută-mă iubire să repir

O inspiraţie gură la gură
prin vers s-ajung iar în natură

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imensitatea punctului

În zadar freamată pădurea
vântul va trece iar

pasărea se înalţă

pe pământ
umbra ei se târăşte

că
nu va zbura mai repede
ca vântul
cel dus de vânt.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Poetul nu trage cu arcul
nici nu aruncă în catapulte cu simbrii
poetul se aruncă... se aruncă în aruncare să primească morţii în morminte
şi ştii că în vizuina cuvintelor
gândurile tale sunt arse de vii...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

fără păsări

în copaci

cântă galben frunzele

curând doar vântul

va vijeli a cânt

gogyohka de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârfuri de copaci

Măicuţă, aceasta ţi-e ultima toamnă
Şi cel din urmă, poate anotimp
La iarnă bătrâneţea te condamnă
Să pleci pe jos la zeii din Olimp...

La raiul tău sau poate nicăieri.
Unde te duci lumina mea dintâi?
Al cui o să mai fiu ca până ieri?
Ce mâini o să mai am drept căpătâi?

Mi-e frică şi sunt singur pe pământ
Privesc în înserare la copaci
Se duc spre cer cu vârfurile-n vânt
Şi tu la fel ca ei te duci şi taci.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haos

Albastru e focul, copacii sunt negri,
oceanul aruncă în noi bolovani,
un munte îngroapă cuvinte sub lespezi
închise în peşteri săpate de ani.

Ceţoasă e ziua, ce roşu e fumul,
o păsăre-noată în bălţi de noroi
şi ploaia murdară amestecă vântul
purtând constelaţii bizare şuvoi.

Pământul aruncă durerea lichidă,
izvorul tresare din somnul profund,
o frunză priveşte, nervuri se ridică
spre lacrima verde din cubul rotund.

poezie de Adina Velcea (8 octombrie 2018)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine aruncă un bulgăre de pământ, va fi lovit de o cărămidă.

proverbe indiene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

prădător nocturn agil
cu ochii mari
bu-hu-hu
toată noaptea în copaci
şoarecii fug speriaţi

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aureşti
în copaci
frunză cu frunză
apoi de ce toamnă
laşi vântul să le smulgă?

gogyohka de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pahare mari de aer

Bate vântul şi e vară
Chiar şi aicea în Ardeal
Şi miresmele le cară
Pe al vremii gingaş mal

Trotuarele sunt pline
Şi de paşi şi de priviri
Numai umbra ne revine
S-o găsim în amintiri

Blocurile cele 'nalte
De sus toate ne privesc
Şi cu gemuri noi galante
Pe toţi iată ne-nsoţesc

Floare lor atât de vie
Este iată-n Mănăştur
Cadou însăşi să ne fie
Pe al timpului tambur

În pahare mari de aer
Timpul iată ne serveşte
Cu al zahărului caer
Ce privirea ţi-o topeşte

Şi cu blocuri cu maşini
Pe şosele şi pe străzi
Ce se scurg în mari mulţimi
Tu însuţi ca să le vezi

S-a-norat şi vântul bate
În Cluj şi în Mănăştur
Unde străzile-s tăiate
De visul luminii pur

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 iunie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul tăiat din viaţă

Am intins firul albastru între doi copaci
şi i-am legat unul de altul
n-au spus nimic
se simţeau fericiţi, clătinau din frunze
păsările făceau schimb de triluri
şi de copaci.

Pe pământ umbrele se rotunjesc
cu margini schimbătoare,
subţiri.

Fug cu timpul tăiat din viaţă
şi-l scap în amintiri,
dimineţile îmi deschid luminoase cărări
dincolo de prefaţă.

Dacă scriu negru pe alb
fără hârtie,
nu mă lăsaţi să termin!

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

TREIMEA LUI ANAXIMENE

Ca o floare de văzduh,
Barza mea dusă de vânt
Se va-ntoarce pe pământ
Cu Iisus, Cu Sfântul Duh
Şi cu Tatăl,
Vântul bată-L!
Şi cu Sfântul,
Bată-L vântul!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!