Fărâme

Am scotocit în suflet şi iată că zăceau fărâme de tristeţe
Putrezind ca merele prea coapte, alungând fărâma de fineţe.
S-au născut fără zgomot, pe nesimţite...
le simt cum mă-nţeapă sub forme diforme, stridente ascuţite.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parlamentarilor noştri

Au emanat pe bandă legi diforme
Cum nu găseşti pe zece mapamonduri,
Pe la averi - au fonduri fără forme,
Iar la buget - au forme fără fonduri.

epigramă de Valentin David (16 februarie 2013)
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre limbi

"Dumnezeu a zis: de azi înainte să se zică
Şi omul a zis de atunci"
Cândva oamenii s-au căţărat pe munte
şi prin cuiburi de vulturi au născut focuri;
cu limbile focurilor lor vorbeau între ei
despre veşti de război
interpreţi pentru corn de berbece
sau aramă lungă
ce din nu ştiu ce motiv n-avea limbi.
Limbi de papuc salută pământul
Limbile ceasului toacă timpul
Îl foarfecă
cu limbi de vioară
Şi lemnul şi sârma vorbeşte
Voi oameni cu limbile voastre
Vorbe ale dumnezeului
tuturor limbilor – iată ce sunteţi!

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răceala

Streaşinile nărilor cu zgomot
Curg precum al ochilor şuvoi
Se înfundă
Se desfundă
Sângele îmi bate-n tâmplă
Capul tot mi-l simt butoi.
Ca burduful plin cu zeamă
Tot sistemul se destramă
Vlaga cură…
Pe podele paşii lasă urme grele
De noroi.
Tâmpla simte că-i atinsă
Ea rotunda
Din afară
Dinăuntru
Ochiul stâng curge pe stradă
Şanţ cu pradă pentru voi.

Prin grătare de canale
Soarele cu raze rupte
Şi cu ţoale zdrenţuite
Plânge după’nalta zare
Nu zâmbeşte el acuma
Ci acuma zâmbim noi.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muchii

Muchii strâmbe, muchii albe
Diforme şi umbrite
În unghiuri cifra vi-o cântaţi
Când drepte când lungite.
Figura voastră stă portret scurgându-se-n carouri
Iar romburile toate-n piept
Din cubul mingilor poet
Sclipesc pătratice, încet
Pe muchii cad în goluri.

Triunghi să fie Dumnezeu
În unghiuri isoscele
Rotunde lumi pe-un vârf de stea
Cutia-şi închide-ntr-o parte,
Pe latura stângă, pe muchia din ea
Pe marginea bruscă de carte.
Dreptungiuri mai mari şi dreptunghiuri mia mici
Din stele cobor piramide.
Privit dintr-o parte ai zice că-i cort
În care inele stelare
Se’nvârt tot în cercuri până uită de tot
Ce figură cu muchii-i un soare.
Curg valuri prin vremuri
Pe muchii de stea
Cresc cruci ascuţite la colţuri ...
Lumina se-avântă şi se taie din ea
În curbate bucăţi, curcubee
Pierdută se-nvârte geometric şi ea
Pe muchii de spaţiu,
Calea Lactee.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

plouă dimineaţa

negre pătrate în colţ
emană sunet din ele
pe albul imens al cortinei
de suflet flămând şi intens
nemâncat de zile
cu sete mi-e dor
de ploaia dimineţii
cu aripi
tu înger plăpând
deviez în intersecţie vântul
cu vorbe
întorc pe dos pătratele negre
cortina o trag pe urechi
cum trage din foi de tutun
fumul
viaţa din om
dimineaţa
cu un cui fără chef
uit de tot
fără vlagă păşesc
timid
în universul dur

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metafore

Ploua,
cotoarele coperţilor erau întoarse-n sus
Iar norii toţi erau coperţi
Din răsfirate foi
se prelingea în picuri
răzleţe litere
ceru-şi turna cuvintele în mine.
Şi ca să pot pătrunde rostul lor
în ale mele gropi
s-au adunat băltoci
în care oglindea
ce-avea de zis.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uită-mă la tine-n suflet

Uită-mă la tine-n suflet
Şi mă lasă... a păşi,
Pe cărări fără de umblet,
Visele... a răvăşi.

Uită-mă în suflet... iară
Şi atinge-mă cu şoapte,
Fericirea-n mine... zbiară,
Ceasul iată... bate şapte

Uită-mă la tine-n suflet
Şi mă lasă-ncet s-ascult,
Tunetele ca un urlet,
Gândurile... în tumult.

Uită-mă la tine-o noapte
Şi inchide uşa bine,
Voi sorbi buzele-ţi coapte,
Oare... ce te mai reţine?

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

toamnă

Din pomi coboară vara
lihnită ca după o lungă
zi de joacă
cu soare.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b
Comentează! | Votează! | Copiază!

„închide uşa te rog” sau inchide usa te rog ! 2

Picură acum apă pe bani
Iar gerul trozneşte prin oase
Capacul din pod de canal
Dispărut...
Se spală pe mâini în ligheane rugina,
De ani.

Mătreaţa din nori nespălaţi
Crapă gheaţa pe fulgi
Pocnirea din canalul drogat
E’ncordare de aer în pungi.

Coboară tiptil pe scara-negrită
Cu tristeţe albeaţa roşeşte-n obraji
În urma ei apa cu capete sparte
Rămâne mirată, ţepoasă
Sub nări iese abur şi gânduri spre vară
Ce-anină speranţe deşarte...

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem...

Înmărmurim pietrele
Înfrunzim iarba
Mişcăm mişcările din inimia roţilor
Ţiganilor le-au crescut zâmbete
Din mâinile moţilor.
Viitoare vremi leagănă pe braţe primăvara
viitorului ce trece pe acum şi moare.
Înmărmurim marmura treptelor
Însufleţim perechile suflet
Înviorm arcuşul viorilor
Cântăm cuvinte cântului
Suntem pământului suflet
Şi sare pământului.
Înmărmurim lumina pe raze
Şi’o ducem în suflet şi-n case
Prin flori şi prin vaze
Înmărmurim soarele’n raze.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Pletele tale de salcie
îmi mângâie apa
lacul din ochi
zâmbetul tău
soare de mai
îmi împletesc din razele lui
culcuşul
să stau in el
şi să stai.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poruncile

Puse pe listă, le-am numărat: zece
Una mai grea ca cealaltă
Ochii, privirea, gândurile toate
Neliniştite s-au trezit, speriate.
Erau pe deal cinci mii
Fără femei,
Fără copii.
Când le-ai zis să ia şi peştele şi pâinea
Şi să le-o dea,
Au zis că n-au, că-i prea puţin,
Că orişicât ai încerca nu s-ar putea...
Câţi le-au citit,
Câţi le-au privit,
Câţi le-au gândit din foi
La număr nu sunt multe
Şi nici pe-o limbă ne-nţeleasă
Că’ncepe de sus, că’ncep de jos,
Eu nu le pot purta. Încercaţi voi!
Din mine ţi le-am pus în mână
La început erau din piatră moartă
Dar au făcut din mine piatră vie.
Tu-ai coborât pe deal...
Şi paşii mei şi paşii lor spre Tine suie
Şi când le-ai luat, în mână ţi-au fost cuie.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amfore cu forme
Zac clipele amorfe
Cu feţe diforme
Deghizate-n corfe

catren de David Boia (1 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vantul

Peste lume peste sate
Vântul bate cu puteri
Ridicat mă simt de umeri
Căutând ziua de ieri.

Din cohorte şi ulcele
Dăngănit de spart cuvânt
Vântul bate cu putere
Şi îmi dă şi mie-avânt.

Mă învăluie cu patos
Lunge braţe de eter
Vântule de unde vii?
Nu sunt singur azi pe lume
Şi nici mâine nu voi fi.

Ridicat mă simt de umeri
Râd de ziua cea de azi
Peste lume, peste sate
Vântul bate!

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

vinovăţie

Ce-aţi găsit în podele, voi ochilor?
Întâmplarea face să fiu şi eu om
Cu nebăgări de seamă
Pentru a mia oară
Simt ce-ai simţit tu
Adame.
Tufişuri scorburoase
lărgiţi-vă umbra
întunecoaselor voastre peşteri...
e-atâta’nghesuială între zile,
lumina ce-ajunge la mine-i subţire
tăioasă;
Privire, tu ce-ai de te-ndoi?
Dar tu, umblare vâscoasă?
Strângeţi-mă în braţe frunzelor
Cu umbra voastră.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste fără sfârşit (va continua...)

Printre porii albaştrii ai mochetei
rup gâtul firimiturilor
cu piciorul
vine sfârşitul lumii...
tunete şi potopuri
va exista oare cineva
să-mi întindă o mână de ajutor
din lemnul de pod
putrezit
sub mocheta
pe care călca Noe
cu arca...
Animalele 2 câte 2
urcau uşa
ca să nu fie ploaie
ca viaţa...

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea

Coboară peste genele mele închise, coboară peste lume şi sate
Prin vreme şi flori, pe nori şi terase
Se împleteşte’ntruna, se coase.
Fără ace şi lână şi fire, fără mâini şi degete dibace
Fără de sunet coboară’n uimire...
În suflete triste ca vatra prea rece,
Coboară mereu către seară şi trece...
Liniştită cu mantia târâş
Peste lună
Îşi adună în poală nebună,
Mătănii de stele
Cu degete lungi le numără-ntruna
Coborâta, liniştita, ocrotitoarea noapte
Nebuna.
Şi-a făcut obiceiul încrustat pe călcâie
Să se-ntoarcă în fiece seară
Ca o îndrăgostită-n amurg,
Ca un soldat inflăcărat prin iubirea de ţară.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereşte-te de omul dulce şi de merele coapte, poţi da de un vierme!

citat din Aurel Rapa (29 iulie 2011)
Adăugat de Aurel
Comentează! | Votează! | Copiază!

3 in 1

Of, ce de zâmbet
Petale căzute pe praful de pe masa târzie
tac şi zâmbesc căutându-şi parfumul
Sentimentele îmi stau împraştiate printre cărţile din suflet
Ce dezordine.
Teoreticele idei zâmbesc ironic
Cuvinte alandala ce curg pe chip
Aşteaptă să le şoptească cineva.
Un rânjet amar al îndoielii îşi extrage seva
Şi-mi înmugureşte pe ramuri
Cu mâhnire inima îmi zâmbeşte căutând un zâmbet autentic.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-o tristeţe

E-o tristeţe în gânduri
E-o tristeţe de toamnă
E-o tristeţe în lacrimi
Când din inimi răstoarnă.
E-o tristeţe-n apusuri
Când în nopţi nu sunt vise
E-o tristeţe în soare
Când culoarea dispare.
E-o tristeţe în vreme
Când fugim fără noimă
E-o tristeţe în viaţă
Frica neavând formă
Şi închei cu tristeţe
Într-o zi cu mult soare
Neuitându-ne-n urmă
Unde dragostea moare.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!