Învăluite într-o măreţie rece, stelele spărgeau liniştea nopţii şi se spărgeau aruncând din înalt solzi pufoşi, mici, alburii, de lumină. Întunecarea se dilua în crema lăptoasă a lunii.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început un strop, doi, stropi mari, făcând în nisip adâncituri mici, apoi mai des, tot mai des. Nici nu ştiu când perdeaua de ploaie a făcut zid între grădină şi casă (nu se mai vedea nimic înainte). Norii se spărgeau zgomotos; mâniat, Sfântul Ilie îşi biciuia caii pe cer, iar roţile mari scânteiau în goana nebună, neobosită...

Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nori uriaşi, de o măreţie divină, alungau liniştea obositoare a acelei dupăamiezi. Îndepărtat, dincolo de liniştea ochiului, simţeam ploaia bătând ca o aripă în pleoapele timpului.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Lumina s-a strâns în buchet de culori,
Aleargă spre mâine, din fragedul zori,
Cu braţe deschise, pe braţe de stele,
Aleargă mireasa prin râuri de miere.

Pe tălpile-amiezii presară cu jar...
E-n taină, în ceruri, al clipei amnar...
În falduri se-aşaza pe umerii goi...
Îşi plânge pământul cu petale de ploi.

Vin îngeri, pe ceruri, aripile moi
În crema lăptoasă să-şi moaie apoi...
E-atâta iubire, mister, peste toate!
Dar iată! Lumina se-ascunde în noapte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

stelele pe cer –
cad falduri de lumină
pe oraşul trist

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era o toamnă magnifică, ce adăpostea pe cerul înalt semnele vineţii ale unui apus sângerând, cu seva curgând în râuri de frunze, printre săgeţi întunecate şi distorsionate de umbre, într-o lumină difuză, venită de pretutindeni, de nicăieri.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candelabrul nopţii agăţat
de colţul lunii
colorează grădina cu camelii
în nuanţele sufletului
stelele plâng cu lumină

gogyohka de Marioara Vişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asemeni păsării

Sub clopotul nopţii, ascult
monologul păsării de diamant.

Deşteaptă-te, mi-a strigat.
Apa ferestrelor curge în cascade
peste sânul de piersică al lunii.

Inima mi-e mută şi vie
în lanul înrourat şi maci luminaţi
înfloriri le curg într-o desfătare a lor.

Peste tâmpla umedă a pietrei
să fiu pasăre, Doamne.
Cuvântul să-l cânt înalt.

Să pricep graiul mireselor ierbii
adunând mănunchiuri de lumină
din catedrala înaripată.

Sub aripa geamănă
vreau liniştea şi cuminţenia îngerilor.
Strigă-mă pe nume
în cămara ce încet mă leagănă.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cerul avea durere de spate.
Groparii spărgeau luna între raze.
Crucile fluierau!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

La împerecherea fierului
pietrele de rând
în spatele gerului
spărgeau între dinţi
ultimul gând...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Eu"-ul interior

Nu sunt eu în clipa aceasta...
Sau nu! Sunt un altfel de "eu".
Sunt "eu"-ul interior
Gândind echivoc şi profund
Despre nemărginire.
Tai şi adaug linii frânte
Şi semne,
Cuvinte şi sentimente,
Zidesc vad împotriva furtunii,
Îmi ascult liniştea
Pe tăişul fraged al lunii...
Sunt un apostrof al universului
Peste care s-a aşterut liniştea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginea vecinei

Vecina noastră e ca semaforul,
Se-aprinde după crema Hofigal,
Că vrea să-i fie frumuşel piciorul
Astăzi, la show-ul ei incendiar.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina cădea în solzi lucitori, de naftalină şi vrajă, printre ochiurile tremurătoare, de jad, ale ramurilor.

Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am să pot

Eu n-am să pot dormi...
E geana plumburie
Şi inima-i pustie, draga mea...

Eu n-am să pot visa...
Trec stele spre niciunde
Şi dragostea se-ascunde într-o stea.

Eu n-am să te urăsc!
Tu ai plecat
Şi aripi ţi-au crescut către înalt...

Şi am să zbor...
Din aripile tale
Să-mi fac lumină şi mărgăritare,
Pe-altar ceresc...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

de la cramă vine dânsul
cu doi mici şi-o bere rece.
- ia, nevastă, mărţişorul!
nu-l iau, mă, n-am scobitoare
şi nici şnur care să-l lege...
şi mă umple de unsoare.

poezie satirică de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săgeata

Ca o săgeată a străpuns liniştea nopţii,
Prelung la malul mării; pescăruşi
Ţipând şi valuri stranii
Durerea i-a spălat, ducând cu ele,
Însângerate umbre şi mărgele
De lacrimi care i-au răpit suflarea...
Şi s-a pătat cu sângele lui, zarea...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele se topise parcă-n amurg, lăsând să acopere cerul o peltea de nori împănaţi cu nuanţe de roşu şi alb. Vântul se pornise cu îndrăzneală şi de îndată bice de foc se zăriră brăzdând întunecarea munţilor trişti.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

măreţie

Adevărata măreţie constă în a şti să fim mari în lucrurile mici.

definiţie clasică de Samuel Johnson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A urmat o zi obişnuită... şi alta... şi alta... Parcă nimic nu se mai întâmpla, doar liniştea căzuse în ploaie de stropi de argint peste lume. O linişte încărcată de lumină şi bucurie.

Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţăm să vizualizăm

Doar vizualizăm fericirea...
Timpii se împart inegal
Între "a fi" şi "a nu fi".
Nu mai putem iubi.
Plus infinitul desparte
Universul de oameni,
Liniştea de tăcere
Şi viaţa de moarte.
Tălpile-şoaptă caută mângâiere.
Dor când stelele ascuţite
Se rostogolesc tăcut şi cuminte,
Pe portativul aducerii-aminte.
Doar utopii –
Ca şi cum am spune ca albul e negru,
Iar noaptea e zi.
La marginea fiecărei secunde
Se sfârşeşte o eră.
Noi devenim hotar şi fluture cu aripi de jar.
Relative sunt toate,
Fericire, lumină, iubireşi şoapte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

sonata lunii –
înmiresmând stelele
regina nopţii

haiku de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!