
Eu n-am să pot
Eu n-am să pot dormi...
E geana plumburie
Și inima-i pustie, draga mea...
Eu n-am să pot visa...
Trec stele spre niciunde
Și dragostea se-ascunde într-o stea.
Eu n-am să te urăsc!
Tu ai plecat
Și aripi ți-au crescut către înalt...
Și am să zbor...
Din aripile tale
Să-mi fac lumină și mărgăritare,
Pe-altar ceresc...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Puterea speranței
Aș citi, dar n-am lumină.
Aș sorbi, dar n-am chenzină.
Aș dansa, dar n-am cu cine.
Aș cânta, dar doar cu tine.
Aș striga, dar n-am durere.
Aș visa, dar n-am himere.
Aș pleca, dar n-am cărare.
Aș muri... n-am lumânare.
poezie de Liviu Reti (2 februarie 2014)
Adăugat de Liviu Reti

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu, n-am să plec...
Nu, n-am să plec!
Cu roua dimineții m-au primit trandafirii
și-acum, în toamna vieții
m-am predat iar iubirii!
Nu, n-am să plec!
Corabie vie, pe valuri plutind,
eu te chem să-mi deschizi orizonturi
și-mpreună, de vrei, să pornim către porturi!
Nu, n-am să plec!
Cât mai înfloare teiul și plopul înalt
și ne mai fac umbră din înalt,
sub ochii tăi, iubirea vreau să îmi tac!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am spre cine
Tu vei veni sau vei pleca
Eu n-am la cine să mă duc,
Vei coborî sau vei urca
Eu n-am spre cine să mai urc.
El se va trece sau va sta
Eu n-am spre cine să mă trec,
Va blestema sau va ierta
Eu n-am pe cine să petrec.
Tu, el, această lume poate
Schimba-se-va pe rând în toate,
Puțin, puțin mai mult sau toată
Eu nicăieri și niciodată.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă, la copilărie
Lumina curge în apusuri,
În noaptea neagră mă-nfășor,
Mă-ntorc copil, la începuturi,
De inocență mi-este dor
Îmi simt privirea tremurândă...
Călătoresc mărgăritare
În ochii plânși, de stea plăpândă...
Ascund emoții de cristale.
Surâs și tainică lumină,
Atâtea zeci de întrebări...
Mă duc spre veșnică odihnă!
Mă nasc străin în alte zări!
Aici mi-e timpul în cădere,
Clepsidra m-a ispitit...
Aici n-am nici o mângâiere...
Acolo-s îngeri de granit...
Sunt îngeri pe altar de stele,
Surâsuri pe cărări de dor...
Aici tristețe-i... și durere!
În lumea nopții mă cobor.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
În val de lumină
n-am să te las moarte sângele să-mi bei
cerul mă înconjoară cu aripi de îngeri
în suflet rezonează glasuri de porumbei
și ploaia mireană mă spală de plângeri.
pentru puritate fac și sacrificii
post și rugăciune cu lumânări aprinse
am renunțat cu vârsta la capricii
doar doruri de zbor spre zări necuprinse.
n-am să te las moarte să mă torturezi
valuri de lumină izvorăsc din sânge
am credința sfântă Doamne să mă vezi
că vremurile tulburi nu mă vor înfrânge.
armonii de viață s-au copt în livezi
rodiri de speranțe sufletul le strânge.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am știut
Iubito, jur că, până-a te cunoaște
Eu n-am știut că-mi poate fi și frig,
Că liliacul va-nflori de Paște,
Iar de nu vii, prin piețe-am să te strig;
Eu n-am știut că ziua e lumină,
Iar cerul nu e de închiriat,
Până-am simțit privirea ta senină
Cum, cu lumină, m-a înfășurat;
Eu n-am știut că sfera e rotundă,
Și nu credeam că pot să fiu păgân,
Că veșnicia-ncape-ntr-o secundă,
Cât ai privi, în decolteu, un sân.
Eu n-am știut, iubito, că răcoarea
Din vinul ăsta ce-mi părea vetust,
În gură își va înmii savoarea,
Alăturea cu tine când îl gust;
Eu n-am știut că-n coapsa ta se-ascunde
Imboldul care mă transformă-n plug,
Ogorul ce mă-ndeamnă a-l pătrunde
Pentru-a mă arde de trei ori pe rug.
Eu n-am știut că-n tine-i o scânteie
Ce mă transformă-n flăcări ca-ntr-un mit,
Acuma știu și-s de acord, femeie,
Să fiu de focul sacru mistuit!
poezie de Marius Coge din Vis și armonie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodie
n-am gânduri sinistre nu am a mă teme
Maica Dumnezeie mă îndrumă mereu
cu iubiri care rezistă dincolo de vreme
și-mi netezesc calea către Dumnezeu.
stele varsă-n minte visele supreme
pictează lumini pe sufletul meu
n-am gânduri sinistre nu am a mă teme
lumea o privesc așa cum vreau eu.
sunt miliardară în gânduri boeme
conștiința mea este ca un muzeu
îngeri mă învață să nu-mi fac probleme
să trec prin furtună cu aripi de zeu.
n-am gânduri sinistre nu am a mă teme
soarele și luna mă veghează mereu.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
n-am terminat cu viața inima-i iscusită
nutrește să treacă pragul senectuții
m-am împăcat de mult cu-a mea ursită
cu-n univers de stele face conjuncții.
ma-u îmbrăcat lumini, nu-s ponosită
îngeri mi-au atribuit frumoase funcții
n-am terminat cu viața inima-i iscusită
nutrește să treacă pragul senectuții.
nu-s singură și nu sunt părăsită
de bărbatul meu temerar ca munții
poezia nemuririi în suflet e dosită
fericirea se reflectă în ochii minții.
n-am terminat cu viața inima-i iscusită
nutrește să treacă pragul senectuții.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Final de poveste
Cercei din valuri mi-am făcut
Și-n mine ard
Deodată-apus și răsărit...
Tu ai plecat!
Chihlimbării corăbii trec
Către apus...
Cu albatroșii, în brățări
Tu te-ai ascuns...
Nisipuri sidefii de vis
Te-au risipit
La malul unei alte lumi,
În infinit.
Aripi îmi ard în depărtări
Și rătăcesc
Prin crenelatele ninsori
Cu iz lumesc.
Sunt buzele corăbii triste
De rubin.
Ni-i carnea mal
Și corbii vieții îi hrănim.
Ne risipim și plânge cerul
Cu secunde.
De nicăieri ne scurgem lin
Către niciunde.
Adăpostim mereu în noi
Trecutul cast.
Târzii corali, bătrâne lotci,
Am mai ramas.
Clepsidre azi, un gest târziu,
Un sentiment,
Un trecător... Pe-un mal arzând,
Un dor ardent...
De ce-ai plecat?! De ce-ai rămas
Iubirea mea?!
S-a înnoptat! Am îngropat
Ultima stea...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă de ziua mea...
Nu îndrăznesc, de ziua mea
Să-mi spun vreun gând, e prea curând,
Dar de-ntâlni-voi dragostea,
N-am să-i dau drumul prea curând.
Cu sentimente plouă iar,
Urări și multă voie bună,
Un an mai bun, mai triumfal,
Zâmbete și pe cap cunună...
Nu îndrăznesc de ziua mea,
Decât cu îngerii să zbor,
Cu toate astea pot spera,
La mulți să fiu de ajutor.
Să-mi fie sufletul de jar,
Să ard în voi, în fiecare,
Să am lumină, pace, har,
În sfântă zi de sărbătoare.
Să-mi spun un gând... e prea curând!
Mi-e aripa însângerată,
Dar nu-o să mă vedeți plângând,
Căci sufletul îmi spune: "iartă!"
Aș vrea un fluture să fiu,
Să simt a timpului plutire.
Și poate că nu-i prea târziu
Să cer o clipă de iubire...
Dar de-ntâlni-voi dragostea,
Am s-o opresc, în pumn s-o strâng
Și penitentă-n viața mea,
Cu ea alături să ajung
Să prind corola de lumini,
În curcubeu să mă-nfășor,
Să prind în ceruri rădăcini,
Să fiu pe veci a tuturor.
N-am să-i dau drumul prea curând
Iubirii, căci a-ntârziat
Și prea mult timp, prin ploaie stând,
După iubire-am alergat.
Mi-e timpul astăzi pustiit
Și o Sahară-i lumea toată,
În ochiul gol am rătăcit,
"Fecioară de cristal" uitată.
Cu sentimente plouă iar,
Mi-e dor de mine și de voi,
Etern în vis am să v-apar
În timpuri, către înapoi.
Când în al timpului tumult
Și prin clepsidră trecător
Sunt vis, eu gândul vi-l ascult...
De pământeni îmi va fi dor...
Urări și multă voie bună,
Vise-mplinite și succes,
Lumină, zboruri către lună
Și pace-n fiecare vers,
În leagăne de ram iubirea
Revarsă-se în rugi de jad,
Căci mult dorită-i fericirea,
Iar eu, făclie-adesea ard.
Un an mai bun, mai triumfal,
Atâta taină strânsă-n mine!
Sunt clopot, literă și val,
Iubirea voastră se cuvine
Să-mi dăruiți! Oriunde-aș fi,
Prin voi mă nasc a doua oară,
Etern spre a putea iubi.
Nu mă lăsați străină, afară!
Zâmbete și pe cap cunună,
Miere-n panere, cânt ceresc,
Spre-a vă avea întâia oară
Și spre-a putea să vă iubesc.
Nu vreau vreun dar plătit. Săracă
Aș fi de nu v-aș mai avea.
În lume nu-s decât o arcă,
Pe un ocean de catifea.
Zâmbete și pe cap cunună,
Un an mai bun, mai triumfal,
Urări și multă voie bună...
Cu sentimente plouă iar...
N-am să-i dau drumul prea curând,
Dacă-ntâlni-voi dragostea.
Să-mi spun vreun gând?! E prea curând,
Nu îndrăznesc de ziua mea...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am învățat...
Am învățat s-adun nectar din floare,
Să-mi scald privirea-n ploile de mai,
S-alung tristeți în cruda nepăsare,
S-ascult zâmbind al păsărilor grai.
N-am vrut ca ura s-o cunosc vreodată,
De am greșit, în taină m-am rugat,
Am suferit de am fost vinovată
Și-am pătimit pentru al meu păcat.
Am cutezat, cu Dragostea de mână,
Plăcut prin viață să călătoresc,
Să nu regret, tăcută și bătrână,
Că n-am știut să simt sau să iubesc.
M-am dăruit pentru orice făptură
Pe care a creat-o Dumnezeu,
M-am închinat la Soare, la natură
Și nu m-am depărtat de drumul meu.
Nu mi-am zidit fățarnice castele,
Nu am crezut în false bogății.
Am cutezat, cu visurile mele,
Să zbor spre luminoase galaxii.
Am înțeles că sunt o muritoare,
Dar n-am știut mâhnirile să-nfrâng...
Degeaba m-am visat o luptătoare
Dacă n-am învățat... să nu mai plâng.
poezie de Marilena Răghinaru din Căutări pe tărâmul unui vis
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda lumii
Ce desfrunzire în lume fără tine,
ce-ntinderi oarbe, ce hăuri nerostite,
ce pânze de păianjen îndesite
și câtă risipire de candoare!
Mi-ai pus pe umeri
mantia foșnitoare
a curcubeelor strivite
și râuri subterane,
asfințite
mi-ai împletit pe glezne cântătoare,
ai stat sub bici de orologii
în mână cu o simplă floare,
ai râs sub ploile acide,
sub toate stelele ciobite
căzând din cerurile vane...
Caișii tineri te-au învins
cu florile neîntinării
și câte frunze nu ți-au scris
misive-ale singurătății,
ce sumbre toamne ți-au jucat
o scenă tot mai iluzorie,
câți greieri nu ți-au insuflat
o simfonie de culoare...
De n-ai fi fost, n-am fi văzut
cât de albastru cântă merii,
n-am fi-nțeles ce armonii
pulsează-n rugurile serii,
n-am fi dansat dezlănțuit
în toate corturile verii,
n-am fi știut ce miez de jar
pulsează-n fructele durerii,
n-am fi simțit ce nenoroc
se-ascunde sub cămașa zării
și nu ne-am recunoaște visul
dintre talazurile mării.
Din firul despicat în patru
n-am fi găsit sensul cărării.
Frumos nebun
crezând că Mâine
va mai putea schimba ceva,
Poete, ești oglinda lumii
cu sufletul răsfrânt în ea!
poezie de Adriana Dandu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul
Somnul este doar o moarte
Și în moarte se coboară
Șnururi de lumini și șoapte
Trenuri într-o altă gară.
Este un izvor de stele
Poposind pe pleaopa grea,
Umbră care se desface
Peste tâmplele de nea.
Somnu-i literă albastră,
Printre gene răsărită,
Un popas în timp, acasă,
O iubire nerostită.
Trec în gând mărgăritare...
Gară de lumină somnul,
Ne îmbracă-n albe zale,
Spre odihnă, întru Domul...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Variantă la amigdală
Când amigdala mi se umflă
(Și am de tras cu dumneaei)
De-amar și jalea vieții mele
Că nu am nici măcar doi lei,
Când fac și rinofaringită
Și n-am de oase unguent,
Primesc și eu câte-o pomană
Și protestez la parlament.
Când fac o criză de hernie
Și n-am un ban în buzunar
Și n-am nici la W. C. hârtie,
Vă-ntreb: Ce dracu pot să am?!
Îmi arde mie de schimbare
Când viața e oricum la fel?!
Când n-am servici?! Mai am vreo șansă
Când n-am un ban în portofel?!
Cu toate astea,-n vremi de criză
Îmi duc durerea mai departe...
Alții se plâng de carne moale,
Eu nici măcar de oase sparte.
Cu demnitate-mi duc pedeapsa
De-a fi săracă și cinstită
Și-oricare-ar fi aprecierea,
Vă spun un lucru: "Nu iau mită!"
pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur stăpân
Pe căi alambicate și caste
Sunt îngeri cu aripi albastre
Obosiți de tăceri și murdari,
Cu gânduri mâncate de cari.
Sunt sfinți cu un suflet ardent
Creând ilicit, transcendent,
În forme diforme lumini...
Sunt flori și miracole, spini...
Sunt ape-oglindite-n înalt,
Sunt flăcări și vorbe ce ard,
Sunt eu doar o clipă-ntr-o zi
Iubirea și verbul "a fi".
Sunt arhierei și-n tăceri
Sunt oameni și azi, ca și ieri,
Atei, mucenici ori sihaștrii
Stăpâni peste munții albaștrii.
Sunt stele ce-n noi strălucesc
Ori țipăt în lutul lumesc...
Sunt clopote, plâns, rapsodii,
Părinți și bunici și copii.
Și toate-au un singur stăpân!
Același de-atunci e și-acum...
Pământul e-același mereu
Și chiar și același sunt eu.
Nimic n-am pierdut, n-am găsit,
Același pământ ne-a hrănit.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur stăpân
Pe căi alambicate și caste
Sunt îngeri cu aripi albastre
Obosiți de tăceri și murdari,
Cu gânduri mâncate de cari.
Sunt sfinți cu un suflet ardent
Creând ilicit, transcendent,
În forme diforme lumini...
Sunt flori și miracole, spini...
Sunt ape-oglindite-n înalt,
Sunt flăcări și vorbe ce ard,
Sunt eu doar o clipă-ntr-o zi
Iubirea și verbul "a fi".
Sunt arhierei și-n tăceri
Sunt oameni și azi, ca și ieri,
Atei, mucenici ori sihaștrii
Stăpâni peste munții albaștrii.
Sunt stele ce-n noi strălucesc
Ori țipăt în lutul lumesc...
Sunt clopote, plâns, rapsodii,
Părinți și bunici și copii.
Și toate-au un singur stăpân!
Același de-atunci e și-acum...
Pământul e-același mereu
Și chiar și același sunt eu.
Nimic n-am pierdut, n-am găsit,
Același pământ ne-a hrănit.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg
N-am să fug de amurg
atâta timp cât chipul tău mi-e întipărit pe suflet
ca un poem de iubire pură.
N-am să plâng după răsărit
cât timp ochii tăi îmi vor lumina inima.
Nu voi căuta alte drumuri
cât timp pașii tăi îmi vor fi calea spre cer
și n-am să-mi caut alinare în alt loc,
cât timp șoapta ta răsună
în tăcerea gândurilor mele.
Și când iubirea va cuprinde timpul,
iar amintirea mea se va pierde în stele,
te voi îmbrățișa
cu fiecare adiere de vânt,
mângâindu-ți visele.
poezie de Emilia Mariam (14 noiembrie 2024)
Adăugat de Emilia Mariam

Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am crezut
N-am crezut că vreodată,
O să-mi spui cu adevărat că mă iubești.
Am crezut că sunt doar o frumoasă iluzie,
În visurile tale tinerești.
N-am crezut că vreodată,
O să mă săruți pe buze cu atâta dor.
Că sunt o beată fată,
Care cerșește amorul tău nemuritor.
N-am crezut că vreodată,
Atâtea flori o să-mi dăruiești.
Am crezut că sunt de mult uitată
Și tu pe alta o iubești.
Dar acum când stai lângă mine
Și cu dragoste în ochi mă privești
Mă simt atât de bine.
Și înțeleg cât de mult mă iubești.
poezie de Vladimir Potlog (26 mai 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te dezbrac cu privirea
Te dezbrac cu privirea
De fiecare celulă.
Trec prin lavă de sânge...
Îți prind sângeri de mână.
Trandafiri în privire,
Ca un vis încolțesc.
Ești lumină și înger!
Oh, ce mult te iubesc!
Te îmbrac în privirea-mi
Și cu ea te sărut,
Catifea de lumină,
Din lumină-ai crescut.
Trec săruturi spre mâine...
Un sărut te-am aflat.
Sufletu-ți, far în noapte,
Noaptea mi-a luminat.
Trec quasari prinprejuru-mi,
Nemilos mă lovesc.
Prin furtuni, trec lumină...
Tot mai mult te iubesc!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poți să mă pedepsești
și pentru ceea ce n-am făcut
dar voi face
din visurile mele
și din teama ta
voi zidi un alt început
pe care să-l guști
bucată cu bucată
da
poți să mă pedepsești
dar tot voi umbla
cu inima ta în mână
și tot voi dormi în sângele tău
și tot voi iubi tălpile tale
ce s-au oprit
într-o margine
a întunericului
deci
poți să mă pedepsești
pentru tot ceea ce n-am făcut
dar voi face
din visurile mele
și din carnea ta
voi ridica
un alt început
crede-mă
n-am să mă opresc
până când
mâinile tale
nu vor gusta
bucată cu bucată
fericirea
pentru care
te-ai născut
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!