La început un strop, doi, stropi mari, făcând în nisip adâncituri mici, apoi mai des, tot mai des. Nici nu știu când perdeaua de ploaie a făcut zid între gră...
La început un strop, doi, stropi mari, făcând în nisip adâncituri mici, apoi mai des, tot mai des. Nici nu știu când perdeaua de ploaie a făcut zid între grădină și casă (nu se mai vedea nimic înainte). Norii se spărgeau zgomotos; mâniat, Sfântul Ilie își biciuia caii pe cer, iar roțile mari scânteiau în goana nebună, neobosită...
Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.