Soarele se topise parcă-n amurg, lăsând să acopere cerul o peltea de nori împănaţi cu nuanţe de roşu şi alb. Vântul se pornise cu îndrăzneală şi de îndată bice de foc se zăriră brăzdând întunecarea munţilor trişti.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

soarele în nori –
o umbrelă în geantă
gene de ploaie

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

un zâmbet frumos -
Soarele se ascunde
printre negri nori

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveam prin fereastra deschisă miliardele de licurici intregalactici ce se aventurau pe necuprinsul albastru, desenând linii frânte, fulgere vii rămase să vegheze întunecarea. Cerul înstelat era orizontul spre care zburam, prinzându-mă de vise bălăcite în necunoscut.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cerul arată
o poveste de ploaie –
nori şi fulgere

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul (cu dedicaţie maestrului Mircea Suchici)

Se zbuciumă vântul
Ca un arcuş pe coardele cerului...
Pe partitură aleargă litere negre,
Pe drumuri de fulgere...
Nici curcubeul nu-şi mai plimbă culorile
Pe aleile pe care
Praful de stele şi-a lăsat aurul...
O lacrimă a pătruns în lemnul uscat al viorii,
Un contrabas alungă tăcerea
Şi din orchestră,
Doar zumzetul ploii
Coboară peste sufletul nostru
Să-i lumineze întunecarea...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întunecarea

Se-nalţă drumuri lungi de fum
Şi plouă...
Şi lumea toată legănată-n vânt,
Visăm de-acum cu toţi o lume mare
Dar mare-ntunecare-i pe pământ.

Sufletul parcă plânge de durere...
Odată cu cerul s-a închis şi gândul
Ne întrebăm dacă e gând sau noapte
Şi-n vis plutim o clipă printre stele.
E-n toamnă-n noi şi-n lumea noastră este
Tot toamnă, dulce hibernare, apatie şi vis.

Stau şi privesc cu faţa-n sus
Cum aleargă prinşi de vârtejul vântului,
Pe păienjenişul albastru,
Ca nişte corăbieri, câţiva nori solitari,...
Vestitori ai dulcelor ploi, ai clipelor tandre, ale tainicelor vise,
Aduc iubiri rătăcite la margine de mare
Şi păstrează intactă urma de nepătruns a primei iubiri
Acoperă lumea cu valuri de cu valuri de ceaţă şi de răcoare
Lăsând în suflet linişte şi singurătate.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seva trupurilor curgea ca un fluviu de aur peste marea de frunze înmormantată în umbre uitate în urmă, în urmă de fiinţă, în urmă de secunde... Dincolo de întunecarea ochiului nostru, cerul şi marea se sărutau, promiţându-şi în taină, orizontul iubirii.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul cu lacrimi

Stelele picură tămâie
În paharul verde-fosforescent.
Deseori sunt absent...
Îmi sorb lacrimile de un roşu aprins,
Spre a deveni foc de nestins.
În sufletul meu sunt incendii
Şi scrumul a desenat litere
Ce s-au dus în vântul speranţei.
Am un abces la aortă.
Îngeri în alb se strâng
Să-mi salveze puroiul pierind în amurg.
O schije mi-a secţionat o sincopă.
Sinapsele mi-au dat o mână de ajutor...
De atunci... zbor...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuanţe

Nuanţe şi nuanţe pe cerul oricum,
Nuanţe şi nuanţe pe verdele crud,
Nuanţe în valuri în marea albastră,
Nuanţe rotunde şi-o nuanţă mai 'naltă.

Ochi şi ochii în multele nuanţe,
Nuanţa toamnei în frunze restante,
Gura flămândă, nuanţa pe-o temă,
Nuanţa iubirii, poantă-n dilemă.

O nuanţă sunt eu, o nuanţă eşti tu,
Nuanţa-i răspunsul rostit la per tu,
Vai, câte nuanţe privesc împrejur,
Nuanţa-i şi-atunci când în jur e obscur.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi plouă mărunt

Şuşotesc nori mărunt
Şuşoteşti şi tu la mine in gând
Soarele e in concediu iar
De privirea ta sunt avar

Fereastra e ingândurată
Florile de gheaţă au curs
Amintirile au făcut recurs
Tâmpla de gânduri e judecată

Privirile noastre curg
Intre noi e amurg
Soarele nostru e in concediu
Azi eşti o ploaie de gânduri

Ce curg, curg şi prin mine
Vântul şoaptelor e domol
Nu poate imprăstia nori dintre noi
Azi plouă mărunt in noi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când plouă

Oamenii se-ascund în casă.
E linişte apăsătoare.
Doar o rază luminoasă
printre nori e călătoare.

Plânge cerul, lacrimi curg,
pământul e un burete.
Soarele stă în amurg,
noaptea vine pe-îndelete.

Tunete în depărtare,
nopţii îi sporesc misterul.
Pădurea-i sperietoare,
fulgere spintecă cerul.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitasem geamul deschis peste noapte, iar praful străzii supraaglomerate se furişase în dosul perdelelor ce foşneau crud la cea mai mică adiere de vânt. Pe cerul pleoapelor se strânsesera nori grei, nori fără început şi fără sfârşit... De aici senzaţia de greutate şi de oboseală care mă stăpânea şi-mi încătuşa voinţa de a mă trezi.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele se ascunde în nori uneori, aşa cum liniştea se ascunde în spatele unor dureri nerostite. Dar energiile din univers se completează reciproc, creând un echilibru, compensator pentru firea umană.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele din suflet

Soarele a răsărit în sufletul meu...
Buze de verde-smarald
Sărută cerul turcoaz.
Lacrimile – albe narcise şi crini, pe obraz.
Floare de cais picurând în liniştea serii
Şi păsări vibrând de iubire
Pe arcuşul de vis al tăcerii.
Note de chihlimbar
Pictând irisul împietrit.
Primăvară eternă, bine-ai venit!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele ascuns în zori

Cerul brăzdat de nori
Cad picuri de sudoare
Soarele ascuns în zori
Asteaptă cu răbdare

Lacrimi pe pământ
Ochiuri de cascadă
Păsări aleargă în vânt
O ramură stă să cadă

Te am căutat în nor
Erai o raza ascunsă
În zborul unui cocor
Fulg aripă desprinsă

Aruncă soarele pe cer
Nu-l mai ţine ascuns
Lasă -mi sufletul liber
Timpul tău s-a scurs

Norii cei gri se sparg
Iese soarele zâmbitor
Prin căldura lui alerg
Obrajii -mi roşu' bujor

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăluite într-o măreţie rece, stelele spărgeau liniştea nopţii şi se spărgeau aruncând din înalt solzi pufoşi, mici, alburii, de lumină. Întunecarea se dilua în crema lăptoasă a lunii.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cocoşii cântă –
sunt prin iarba înaltă
cu greierii trişti

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul ne oferă cel mai bun exemplu... că după fiecare furtună, soarele ne va mângâia din nou şi că, dincolo de nori, este lumină, este căldură, este speranţă. Toate grijile noastre, toate temerile şi toate dezamăgirile sunt doar niste nori trecători pe cerul nostru. Soarele, lumina şi căldura nu ni le poate lua nimeni.

citat din Irina Binder
Adăugat de L. V
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amurgul pământesc

In amurg, doar în amurg
Intră Soarele în pârg
Şi deschide larg apoi
Ochii umeziţi de ploi,

Când amurgul pământesc
Cu-Asfinţitul Sfânt Ceresc
Se-mpreună în eter
Purtând Soarele pe cer.

În amurg, doar în amurg,
Plete rubinii îi curg
Soarelui pe piept, pe spate
Şi pe braţele curate.

Iar când Soarele se duce
În locaşu-i să se culce
Rugă către Ziditor
Murmură încetişor:

,, Spiritele fie treze
Astrele să le vegheze''.
Şi citeşte din Psaltire
Rugă pentru-ntraga fire.

În amurg, doar în amurg
Când e Soarele în pârg
Torsul Lunii luminat
Lumilor e închinat.

O hlamidă îngerească
Are strai bolta cerească
Până către-a doua zi
Soarele când va sosi.

poezie de Gabriela Genţiana Groza (26 decembrie 2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

oglindă spartă –
un râu roşu de sânge
pe mâna albă

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!