Era o toamnă magnifică, ce adăpostea pe cerul înalt semnele vineții ale unui apus sângerând, cu seva curgând în râuri de frunze, printre săgeți întunecate și...
Era o toamnă magnifică, ce adăpostea pe cerul înalt semnele vineții ale unui apus sângerând, cu seva curgând în râuri de frunze, printre săgeți întunecate și distorsionate de umbre, într-o lumină difuză, venită de pretutindeni, de nicăieri.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.