Asemeni păsării
Sub clopotul nopții, ascult
monologul păsării de diamant.
Deșteaptă-te, mi-a strigat.
Apa ferestrelor curge în cascade
peste sânul de piersică al lunii.
Inima mi-e mută și vie
în lanul înrourat și maci luminați
înfloriri le curg într-o desfătare a lor.
Peste tâmpla umedă a pietrei
să fiu pasăre, Doamne.
Cuvântul să-l cânt înalt.
Să pricep graiul mireselor ierbii
adunând mănunchiuri de lumină
din catedrala înaripată.
Sub aripa geamănă
vreau liniștea și cumințenia îngerilor.
Strigă-mă pe nume
în cămara ce încet mă leagănă.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păsări
- poezii despre lumină
- poezii despre aripi
- poezii despre înălțime
- poezii despre îngeri
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre piersici
- poezii despre nuntă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.