
Mă tem
Privindu-te, mă tem
Că lacrimi vor curge în cascadă
Și se vor risipi în neant.
Vor alerga după lacrima-mamă,
Ascunzându-se de viforul arzător al durerii.
Chihlimbare vor dansa în irisul lepădat de satană,
Căci curcubeul de dincolo de cerul meu gri,
Caută să umbrească deșertul.
Nu pot plânge!
Nu am voie să evadez
Din sufletul meu...
Lumina îmi aparține!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre viscol
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre durere
- poezii despre draci
- poezii despre deșert
- poezii despre dans
- poezii despre curcubeu
Citate similare

Sunt tristă
Sunt tristă în sufletul meu...
Chiar dacă vă zâbesc,
Nu sunt eu.
Durerea doare,
Se strânge inima-n piept,
Sunt o furtună,
Plâng și aștept...
Multă iubire regret...
Se sting irișii, caută spre început,
Lacrima curge tăcut,
Somn ușor!
Port în suflet atâta iubire
Că nu pt să uit,
Nici cine sunt eu...
Scormonesc după iertare,
Căci am iubit fără hotar,
Inima doare și plânge...
Dar e-n zadar!
Amnar îmi e sufletul,
Dar mulți l-au pus să ardă pe jar...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre început
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre somn
- poezii despre inimă
- poezii despre iertare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?

Lupa amintirilor...
Caut lupa amintirilor
În sertarul copilăriei prăfuit
De cuvinte și vise.
Nu îmi mai amintesc unde mi-am pus
Tocul așteptărilor.
În zadar scormonesc! Vechituri, amintiri și tăcere
Mă apasă pe umerii
Încărcați de omăt.
Din vinul zburdălniciei, nu mai pot să mă-mbăt.
Dă-mi mâna ta osoasă și grea!
Pe umărul aducerii-aminte
Nu bate vântul,
Nici râu de lacrimi nu curge.
Acolo e cerul senin
Și viața mai dulce.
Împarte cu sufletul meu
Felia de cer și dă-mi sărutarea tăcerii,
Să pot dormii liniștită
Pe altarul durerii!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre amintiri, poezii despre încălțăminte, poezii despre zăpadă, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre vin, poezii despre viață sau poezii despre sărut

Spre dincolo de viață
Aici, în sanctuarul acestei suferințe,
Încarcerat de lacrimi, cu veșnicia-n gând,
Te-ai avântat, tu, înger cu aripe de ceară
Și te-ai topit în iadul în flăcări, din mormânt.
Cu ochii-n lacrimi încă, privindu-ne cu sete,
Așa, ca orice mamă, purtând în suflet dor,
De dincolo de viață, încinsă-n sacre bete,
Te-ai dus să stingi în moarte lumina tuturor.
Te-ai dus, lăsând în urmă și lacrimă și taină,
Mamă și soră, fiică, doamnă și înger, stea...
Ca un quasar în lume, te-ai dus spre nemurire,
Te-ai dus ca o lumină! Te-ai dus din viața mea...
Te-ai dus precum o umbră, spre dincolo de viață
Și clopotul durerii în suflet se prelinge,
Sub pleoapa cenușie, alene, lacrimi pică...
Cu înc-o picătură, durerea mea se stinge!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre îngeri, poezii despre suferință, poezii despre religie, poezii despre mamă sau poezii despre iad

Acest sfârșit de vară avea în el ceva sublim, înălțător și simplu în același timp, ceva înspăimântător de sublim, chiar dacă cerul era voalat și discret, frunzele se înălțau într-un ritm lent, amețitor într-un convoi multicolor, către mâine. Dincolo de încercănatele ramuri, lumina dansa leneș, ca mătasea pe trupul mireselor.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre viitor, citate despre timp, citate despre spaimă, citate despre sfârșit, citate despre ritm, citate despre nuntă, citate despre lene sau citate despre frunze

Ploaie de primăvară
Un picur pe nas, încă unul pe braț
Și cerul sărac cu doi stropi a rămas...
Îi râde lumina cu-un sărut răsturnat
Și petecul alb e de-un timp destrămat.
Se strâng în ciorchini, spadasini, rând pe rând,
Sunt roze de lacrimi și vis pe pământ,
Ne fulgeră taină cocorii și plâng
Și-și șuieră plânsul din codrul plăpând.
Lumină și vânturi, pe cer curcubeu...
Furtună e-n lume, furtună sunt eu.
Yadarnic alb petec pe irisul mat!
E-un cer de furtună! Regina de alb a cedat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre trandafiri, poezii despre timp, poezii despre sărăcie sau poezii despre roz

Soarele din suflet
Soarele a răsărit în sufletul meu...
Buze de verde-smarald
Sărută cerul turcoaz.
Lacrimile albe narcise și crini, pe obraz.
Floare de cais picurând în liniștea serii
Și păsări vibrând de iubire
Pe arcușul de vis al tăcerii.
Note de chihlimbar
Pictând irisul împietrit.
Primăvară eternă, bine-ai venit!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre păsări, poezii despre primăvară, poezii despre narcise sau poezii despre flori

Hora
Să ne prindem în horă, să ne unim sufletele,
Să devenim spirite printre acelea plecate deja,
Căci hora nu se va opri, nici nu se va risipi curând,
Ea va rămâne, va dăinui peste veacuri, uitând ceasurile...
Va ridica lacrimile la rang de flori alese,
Ne vom săruta pe pleoape, așteptând pe moș Crăciun
Să ne umbrească cu mii de luminițe
Să ne aducă multe speranțe
Și clepsidra în care pruncii
Vor alerga prin caleidoscopul iubirii.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre copilărie, poezii despre ceas sau poezii despre bebeluși

Lumina sub semnul îngerilor
Zâmbetul a evadat din cetatea întunericului
Și s-a așezat în palma mea ca un fluture de lumină.
Viața ce mi-a dăruit-o a fost întâia lecție din istoria lumii
Trebuia să învăț să trăiesc
Și să zbor odată cu îngerii, să clădesc.
Timpul să se oprească în capitole,
Ce-mi inundă sufletul cu iubire de semeni
Privind cerul am adormit și îngerii au coborât
Pe irisul închis de cortina gândului
Clipele sunt brodate cu îngeri și poezia se revarsă
Peste malurile tăcerii, într-un tangou al iubirii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre învățătură, poezii despre întuneric, poezii despre zâmbet sau lecții de engleză

Nu lăsa umbra durerii să te acapareze. Dacă zâmbești, drumul vieții se va lumina.
aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre lumină, aforisme despre zâmbet, aforisme despre viață sau aforisme despre durere

Ciuta morții
Privește o ciută! Aleargă prin neaua
Crescută la tâmple în taină... Ce har!
Mă simt o copilă, cu gânduri și vise,
Aceeași de vremuri... În trup - sanctuar-
Lumina credinței, sfioasă și pură
Precum căprioara, se-nalță tăcut...
Pătrunde-n privire abisul durerii
Și caută-n ceruri un nou început.
Se-adapă-n Iordanul trecutelor clipe,
Devine izvorul trecutului ieri
Și stâncă i-e ochiul... Și plânge... și plânge...
O vezi?! Îngenunche... Tu du-te să-i ceri
Esența... iubirea copilului-mâine...
Lumina și pacea trecutului-ieri.
Ce suflet de aur! Rănită, aleargă,
Prin sângele-clopot, pe veșnica apă.
S-a dus... parcă plânge... Ce mâini tremurânde!
Ce taină ascunsă în gânduri plăpânde...
Copilul din mine o caută-n ceață...
Stihie în vise mereu tremurânde,
O ciută, la tâmple, prin albă ninsoare,
Se naște și moare-ntr-o altă viață.
Căci viața aceasta e crudă și hoață,
Căci viața aceasta ne-nșală, ne doare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut sau poezii despre trup și suflet

Suflet colorat
Mi-ai colorat sufletul
Cu răsăritul dimineților de primăvară,
Cu zâmbetul mării ce și-a primit algele verzi,
Purtând pe brațe perle și... pecetea chihlimbărie a soarelui,
Scoicile ce desenează iubirea
Pe plaja de vise,
Melci răsucindu-se-n spirală,
Aruncând la marginea Universului
Spre plus infinit,
Sâni îndrăzneți, curbându-se
În curcubeul de deasupra noastră.
Tu ai schimbat lumea, ascunzându-te în irisul meu,
Un singur cuvânt fericire...
Cu tine am dansat valsul dintâi,
Iar valurile de catifea
Au ascuns mirajul inimilor bolnave de atâta iubire,
Hrănind eternitatea sentimentelor.
De aceea electroni cu valențe libere,
Convertiți în furtună,
Caută urma pașilor noștri.
Totul se risipește în iubire!
Iubirea în noi se adună.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre vals, poezii despre sâni sau poezii despre schimbare
Cerul plânge după tine
Stropesc cu lacrimi de iubire,
iar cerul plânge după tine,
durerea mea mi se revarsă,
iar inima greu m-apasă.
Ploaia strigă spre infern
eu te-am pierdut într-un blestem.
Sufletul meu s-a destrămat,
de-atâta plâns m-am săturat.
Nu pot să uit privirea ta,
ea aduce acum durerea mea.
Vreau zâmbetul ce mă-încălzește
și inima ta ce mă iubește.
Fără iubire vreau să mor
privind spre cer la negrul nor,
cerul revarsă lacrimi reci,
și ar vrea să nu mai pleci.
Nu văd soare sau lumină,
nici o zi de soare plină.
Și te am mereu în minte
cu acel foc mereu fierbinte.
poezie de Eugenia Calancea (18 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie sau poezii despre negru

cerul iar plânge -
când mă tem de Corona
mă tem de moarte
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre plâns

Candelă aprinsă
dedicată lui Angelick
Sufletului tău lumină,
Căci lumina aparține
Ființei ce, prin neodihnă,
Scrie versuri pentru tine...
Sufletului tău iubire,
Căci iubirea te înalță
Un vulcan - roi de albine,
Dor de cântec și de viață.
Sufletului tău doar pace,
Căci din ea răzbate dorul,
Dor de literă, ce-n arce
De lumini, veghează somnul.
Sufletului tău tăcere!
Viermii nopții să n-atingă
Dulcea, blânda-ți mângâiere...
Nu las candela să stingă!
Ești etern lumina vieții,
Dor de glie, tricolor,
Pentru tine-am scris poemul...
Știu de versu-mi, că-ți e dor...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre vulcani, poezii despre viermi sau poezii despre versuri

Întrebări
Mă întreb deseori:
Dacă lutul trupesc va deveni cenușă
Și se va risipi în neant,
Se vor mai întâlni oare
Particulele, clipele-fluturi
Ce au îmbrățișat moartea
Dându-se pe sine universului?!
Și dacă da, va mai fi posibilă nașterea unei sosii
Ce va continua cursul gândirii
Și al sentimentelor
Celei născute întâi?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre posibilitate, poezii despre particule, poezii despre moarte, poezii despre lut, poezii despre gânduri sau poezii despre cenușă

Dedicație doamnei Constantina Dumitrescu
O ramă-ngălbenită și... nisipuri,
Alături mii de gâduri și-o vioară,
Tăcere, petrecute anotimpuri,
Și lacrimi care ard seară de seară.
Se simte vântul răscolind prin suflet
Și inima-i de-o vreme zbuciumată.
În tot ce mișcă e același cântec
Și pacea peste toate e lăsată.
Un dor de Macedonski ne unește
Și-n lacrimi ne-nfrățim cu libertatea,
Copila-n raza Soarelui privește
Și săgetează cu iubirea-i noaptea.
O candelă-n oceanele de lacrimi,
Mai pâlpâie tânjind după dreptate,
Căci au trecut nisipuri reci de patimi
Și pașii ei s-au rătăcit în noapte.
Vuiesc biserici, jalea se propagă
Și doliul mamei este tot mai greu.
Deșertul dintr-o poză, mamă dragă,
Se prelungește și-n sufletul meu.
Numai vioara-și ține răsuflarea
Și din tăceri compune o sonetă.
Mi-e dor de tine, mamă, dragă mamă,
dar viața este-n stare de alertă...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte sau poezii despre vioară

Glossa ninsorilor la tâmple
Se roagă pomii-n tânguiri și plânge
Uitatul cer, sălbatic și turcoaz.
Sub pleoape curge lacrimă de sânge
Și lacrimi de ninsoare-s pe obraz.
Ne plâng castanii și ne cad la tâmple
Poemele de blânde flori de măr
Și sufletul de floare ni se umple,
De lacrimă, de stele și de dor.
Se roagă pomii-n tânguiri și plânge
Și umbra revărsată spre apus.
Întunecarea tot mai tare strânge,
Iar cerul se surupă-n ploi de plâns.
Furtuni se nasc, se risipesc cu jale,
Amnar în noi se-aprinde repetat...
Voi mai lăsați ofrandă la altare,
Precum strămoșii voștri au lăsat!
Uitatul cer, sălbatic și turcoaz,
Deschis e parcă-n două emisfere
Și s-au născut oceane pe obraz
Și lumea-i împărțită-n două ere.
E noaptea, o ispită pentru noi
Și ziua-i o oglindă-n care drama
Erupe și se scurge-n ochii goi,
Etern unindu-și cu tăcerea, teama.
Sub pleoape curge lacrim de sânge
Și în adâncuri jaru-a încolțit,
Tăcerea strigă și durerea plânge...
Copac în floare, am îmbătrânit!
Sunt tâmplele-mpietrite sub ninsoare,
Furtuni, de-acum, în suflet răscolesc...
Tăcerea strigă durerea doare,
Cei mulți, cei dragi, de-acum mă ocolesc.
Și lacrimi de ninsoare-s pe obraz...
Lumina în adânc se risipește,
Trec ca un vis, talaz lângă talaz
Și alt ocean de valuri se clădește.
Brățări de alge glezna mi-o cuprind,
Smaralde vii, pe coapsele tăcerii,
Ca o epavă, veșnic strălucind,
Înseninează noaptea învierii.
Ne plâng castanii și ne cad la tâmple
Poemele tomnatice și gri.
Bătrânii vis și cânt și pietre scumpe,
Cuminte,-n tihnă, se vor risipi.
Trec mesageri, spre-a noastre frontiere
Și nu se vor întoarce înapoi,
Lăsând în urmă clipe pasagere,
Cenușa morții și-un concert de ploi.
Poemele de blânde flori de măr
Se sting tăcut în candela aprinsă.
O veșnicie mi-a apus în păr
Și tâmpla de iubiri îmi este ninsă.
Sobor de stele în brățări de vis
Mi s-au ascuns în suflet și-n privire,
Căci de tristețe, candela s-a stins.
Eu voi pleca, trecând prin nemurire...
Și sufletul de floare mi se umple...
Un înger va zbura, iar visul meu,
Ca un ghețar, se va opri la tâmple,
Eu voi dormi, eu voi dormi mereu...
Pe brațe îmi vor crește trandafirii
Și îngeri se vor naște în apus,
Aș da un ultimatum fericirii,
Dar fericirea-n suflet mi-a pătruns.
De lacrimă, de stele și de dor,
Mă simt mai sus c-o treaptă peste lume.
De-acum sunt râu de miere curgător,
Poate-s necunoscutul fără nume.
De-acum "în vaduri ape repezi curg"
Și Labiș este toc în călimară.
E viața o iubire în amurg...
Singurătatea a-nceput să doară!
De lacrimă, de stele și de dor
Și sufletul de floare ni se umple,
Poemele de blânde flori de măr...
Ne plâng castanii și ne cad la tâmple.
Și lacrimi de ninsoare-s pe obraz,
Sub pleoape curge lacrimă de sânge.
Uitatul cer sălbatic și turcoaz...
Se roagă pomii-n tânguiri și plânge...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare sau poezii despre ocean

Glossă la malul mării
E cerul azi îndoliat
Și prins în ramuri de zăbrele...
Pe alte culmi s-a înălțat,
A semănat în noi durere.
Sălbatic vânt a tulburat
Lumina din adâncuri, iată!
Și-n răsărit s-a-mbujorat
Deodată, parcă lumea toată.
E cerul azi îndoliat
Și cad fluturi de mătasă,
Ca și când s-ar fi-nnoptat
Pe întinderea albastră.
Printre degete de vânt,
Într-o plasă de lumină,
Trec, cuvânt lângă cuvânt,
Îngeri de peltea divină.
Și prins în ramuri de zăbrele,
Ești tu, un albatros rănit.
Sub rubinii ploi de mărgele,
Din depărtare ai sosit.
Ți-e moartea înger și amnar...
În spume de mătăsuri fine,
Nu mai zărești al vieții far.
De astăzi, noaptea-ți aparține.
Pe alte culmi s-a înălțat
Privirea-ți sacră, înger mării,
Candelă-aprinsă în înalt,
Încununând cu lacrimi zorii.
Și marea-n ea s-a adâncit,
Sorbindu-ți ultima suflare...
Te pieri, te pierzi în infinit
Și viața ta e trecătoare.
A semănat în noi durere
Și marea și plecarea ta.
Te-ai stins, dar eu, eu nuți pot cere
Răspuns la întrebarea mea.
De ce se plânge și se moare?!
De ce cu nori ne-nvăluim?
De ce uitați în depărtare,
Zi după zi, ne irosim?!
Sălbatic vânt a tulburat
Secunde și nisip... și vise...
Dator în lume ai plecat.
Cuvintele-au rămas nescrise...
E moartea toc și-n călimări,
Înțeapă verbele tăcerii,
Tu ai plecat cu paji călări,
N-ai așteptat venirea serii.
Lumina din adâncuri, iată,
Ascunsă-i împotriva ta!
Dar tu, tu înger, trup de piatră,
Cu gândul meu vei lumina.
Și curge lacrimă albastră,
Cu marea înfrățit de-acum,
Te-ntorci tăcut, te-ntorci acasă,
Ți se deschide un alt drum.
Și-n răsărit s-a-mbujorat
Apus ucis... Însângerare...
Un ordin trist... Te-ai întrebat,
De ce se plânge și se moare?
Prezența cărei entități
Ne cere sufletul răsplată?
Suntem însemnele din cărți,
În lumea neeliberată.
Deodată parcă lumea toată
S-a stins o lumânare arsă
Și-n noi e-atâta înnoptare!
Nu ne putem întoarce-acasă...
Ni-i ochiul greu și-n taină plânge
Ultimul pescăruș rănit.
Miroase a dureri și-a sânge...
Povestea vieții s-a- sfârșit!
Deodată parcă lumea toată
Și-n răsărit s-a-mbujorat,
Lumina din adâncuri, iată,
Sălbatic vânt a tulburat.
A semănat în noi durere,
Pe alte culmi s-a înălțat
Și prins în ramuri de zăbrele,
E cerul, azi, îndoliat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime

Norii obraznici străpungeau cerul limpede ca un ocean nesfârșit, proiectându-și umbrele peste sufletul citadelei sfărâmate în cioburi de vieți. O perdea fină de vânt împingea lumina în unduiri simetrice și amețitoare.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânt, citate despre viață, citate despre suflet, citate despre ocean, citate despre obrăznicie sau citate despre nori

Adio
Să-mi iau la revedere n-am să pot.
Sunt lacrimi multe între noi... și dor,
De-aș colinda în gând pământul tot,
Cu lacrima nu am să-l mai măsor.
Pe pleoapa grea am scris cu nouri gri
Și lacrimi ruginii de frunze-au curs,
Căci a trecut o zi și înc-o zi,
În suflet, toamnă aspră, mi-ai pătruns.
Pe foi mototolite-ar fi-n zadar
Să-mi iau adio, știu că ar fi greu,
În toamnă m-aș ascunde iar și iar,
Căci este toamnă și-n sufletul meu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre Pământ sau poezii despre Crăciun