Ce înseamnă a exista

Un om care nu luptă
Este deja mort,
Căci în zadar secundele se risipesc pentru el.
Nu prinde lumina alunecând pe sub streaşina gândului,
Nici nu vede fluturii timpului
Pendulându-şi aripile
Între tăceri şi cuvinte.
Pentru el,
Noaptea s-a instalat izbitor de devreme,
Purtând pelerina depresiei.
A exista înseamnă să rămâi vulcan şi furtună,
Far şi ţărm,
Îngemănat într-o îmbrîţişare eternă,
Dându-ţi consimţământul credinţei eterne,
Până la moarte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţesa de negru

Prinţesa de negru
Aleargă sprinţară pe pervazul ferestrei.
Are privirea de foc
Şi poartă în mână o sabie neagră.
Râde şi face zgoande
Pentru copii bătrâni şi neputincioşi.
Scurtcircuitul se scurge
Prin sărutul buzelor sale
De un negru-sidef.
Pelerina poartă ca o dantelă, pe marginea tivită cu scrum,
Versul vântului aprig de-acum.
E încinsă cu brâu de furtună
Şi tunet e-n şoaptele sale,
Otrăvuri amare,
Durere şi zgură...
Flutură îngeri de noapte
Până departe... până departe...
Epilog pentru moarte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea aceea

Am deschis cartea la pagina unu.
Lumina amestecată cu verbele
Formau un curcubeu
Ce se instalase pe altarul magiei.
Ceva unic...
Pluteau cuvintele înspre plus infinit
Şi cerneala nu mai era albastră.
O ascundeau petale de lumină
Şi zâmbete de vise.
Fluturii plateau cu aripile îndoite în "V"
Dar frângerea lor era mângâietoare de suflet...
Încărcau polen de stele
În cofe de vise.
Aprindeţi lumina cerului
Şi scrieţi pe portativul lui,
Cu al sufletului condei,
Cuvinte frumoase
Pentru pruncii părăsiţi de părinţi,
Pentru părinţii părăsiţi de copii,
Pentru durerea şi neputinţa fiecărui muritor!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delir

Târziu în noaptea neagră,
În curtea bisericii moarte,
Luna moartă lumina
Turnul mort al bisericii.
Prin crengile moarte
Ale copacului mort
Luna moartă
Lumina doi morţi.
În tăcerea moartă
Păreau doi străini morţi
Ce-şi spuneau cuvinte moarte
Şi vântul mort
Lătra ca un câine mort
Către doi străini morţi.
Vântul mort şi frigul mort
Şuierau prin oasele moarte,
prin sângele mort,
prin ochii morţi
Ai străinilor morţi
Din curtea bisericii moarte
Pe care luna moartă
O lumina
Printre crengile copacului
Mort.

poezie de Vlad Stângu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce suntem aici, pe pământ?

Viaţa noastră-i aici,
Un ceas între veşnicii,
Un popas între bine şi rău,
Unde stăpân peste fapte,
Eşti doar tu, om...
Tu eşti lumină şi noapte,
Pace şi ură,
Nisip şi ocean...
Tu eşti întunericul în care-ţi afunzi paşii,
Ori lumina în care te-nalţi vis fraged
Cu aripipi filigranate
Şi moi, parfumate.
Cum vrei să fie drumul ales?!
Transcendental? Retrovers?!
Ce taină mai ai de aflat?!
Viaţa e trecătoare,
Caută repede
Clipa care te desparte de moarte!
De moartea eternă...
Eşi ultima piesă a bătrânului puzzle,
Furtună dezlănţuită
Ori blânda mângâiere de soare...
Ce eşti?! Ce vrei să fii?!
Căci viaţa e trecătoare!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem Irinei

Irina, lumea aceasta este a ta,
Cu fluturi şi flori,
Cu inimi şi zâmbete,
Cu stele desenând Carul Mare,
Cu gândurile aruncate în Carul Mic
Şi duse pe Calea Lactee,
Prin dumnezeiesc legământ.
Calea Lacte, da, lumea în care sufletul tău poposeşte
În nopţile în care te zbaţi între
Somn şi nesomn.
Alergi ca o amazoană
Printere comete, îngeri, printer quasar
În galaxiile pe care
Destinul ţi le-a desenat în color vii.
Lumina îţi aparţine şi Dumnezeu îţi este aproape,
Pentru sufletul tău bun.
Pentru tine au miros florile
Şi fluturii îşi ântind aripile
Îndepărtând de pe pleoape
Praful furtunii
Şi cenuşa vulcanilor...
Pentru tine, Irina!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina orbului

Mă tem că mă voi trezi
Într-o dimineaţă în întuneric,
Că lumina se va ascunde
Ca într-un joc de copii
Şi nu o voi mai putea găsi niciodată....
Atunci mă veţi putea găsi vinovată?!
Ce legi mă vor lăsa pentru o veşnicie,
Ca martor al tăcerii şi al întunericului?!
Poate că am pierdut cheia destinului
Şi acum sunt pedepsită... aşa-i?!
Ori poate că am găsit calea spre rai...
Sau am pierdut pasărea fericirii,
Iar aceasta s-a transformat în
Înger cu pene de foc
Şi sărut de rubin...
Mă închid în mine, plâng şi suspin.
Sunt vulcan şi furtună
Sub pleoapa de plumb,
Scormoesc în tăcere,
Nu mai văd,
Strig Demiurgul şi ţip... până când?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare

Tăcerile evadează din spasmele
Cuvintelor nerostite...
Un vulcan erupând
În toamna unui oraş fumegând.
Trenul uitării s-a oprit
Între cer şi pământ.
S-a spart cochilia gândului
De tristeţea mormântului.
Viaţa este o groapă comună
În care sunt aruncate de-a valma
Lacrimi şi sentimente.
Vântul spulberă gudronul şi cianura
Depusă pe cearşaful de opiu.
Suntem ultimul cadavru
Respirând noaptea.
Altarul tăcerii este pregătit...
Un pas spre plus infinit...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candelă aprinsă

dedicată lui Angelick

Sufletului tău lumină,
Căci lumina aparţine
Fiinţei ce, prin neodihnă,
Scrie versuri pentru tine...

Sufletului tău iubire,
Căci iubirea te înalţă
Un vulcan - roi de albine,
Dor de cântec şi de viaţă.

Sufletului tău doar pace,
Căci din ea răzbate dorul,
Dor de literă, ce-n arce
De lumini, veghează somnul.

Sufletului tău tăcere!
Viermii nopţii să n-atingă
Dulcea, blânda-ţi mângâiere...
Nu las candela să stingă!

Eşti etern lumina vieţii,
Dor de glie, tricolor,
Pentru tine-am scris poemul...
Ştiu de versu-mi, că-ţi e dor...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru Rodica

În caz cā dragoste nu este,
În viaţā, n-ar mai fi nimica,
N-ar exista, vai!, nici Rodica,
Nu s-ar mai scrie vreo poveste...

N-ar exista nici nopţi celeste,
Nici cutezanţa şi nici frica,
N-ar mai cânta nici turturica,
Pentru iubite şi neveste.

Nu ar mai fi nici cerbi în rut
Şi nici izvoare cristaline,
Ah!, nici sfârşit, nici început

Şi nici ochi verzi, nici coapse fine,
Nici relativ, nici absolut,
Ar fi doar inimi în ruine...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lelianei...

Este o fire expansivă din punct de vedere sentimental,
Căci sentimentele evadează din ea
Într-un vulcan de cuvinte ce ne mângâie,
Scurgându-se în noi, în fiecare,
Cu mărinimie şi har – Leliana.
Târziu a devenit vulcan, arzând
Liniştea compusă cu trudă.
Râuri de lavă se înalţă ca nişte trandafiri de lavă
Pe cerul durerii.
Prietenia se clatină şi... asudă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politica este istorie în curs de înfăptuire. Istoria însăşi este prezentarea luptei pentru supravieţuire a unui popor. Intenţionat folosesc cuvintele "luptă pentru supravieţuire", căci, de fapt, fiecare efort de a-ţi asigura pâinea zilnică, pe timp de pace, ori pe timp de război, este o luptă eternă împotriva zecilor de mii de obstacole, tot aşa cum viaţa însăşi este o eternă luptă împotriva morţii.

Adolf Hitler în Mein Kampf (1928)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ziduri...

Între zidurile sufletului
Zac morminte de oase
Îngenunchind de dureri şi angoase.
Zac stele ucise de somnul de veci...
Peste aceste morminte nu ai voie să treci!
Se zbat între ele luminile gândului
Risipit în neant.
Când tu te-ai culcat,
Alte lumi îşi deschid poarta sculptată în zid.
În vidul Universal,
Fericiri ţi se-arată.
Este-o lume de piatră, alunecoasă şi rece,
Un mormânt peste care,
Când te vei trezi, n-ai să mai poţi trece.
Gândul te va purta uneori,
Peste-a timpului vămi,
Acolo unde n-ai curajul să mergi...
Căci pentru tine dincolo de viaţă
E doar moarte... –nţelegi?
Nu vezi ploaia de îngeri
Ce veghează planeta.
Îţi trebui' luneta...
Ne bazăm pe creier şi inimă – cei doi dictatori
Ce ne fură lumina repetat, deseori...
E un trend să te-opreşti
Din a zbura către cer.
Acum doar taci şi asculţi...
Priveşte-ţi copiii desculţi
Şi învaţă-i să zboare!
Ei au nevoie de Soare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prăbuşire

Se prăbuşesc secundele în noi
Şi timpul nu mai există.
A fost inventat doar pentru
A ne raporta la el.
Trece doar viaţa!
O simţim cum se prelinge prin noi
Ca un râu de puroi.
Dacă am exista între pământ
Şi nelimitat,
Tot la fel am trece spre infinit.
Timpul este doar unitatea de măsură
A vieţii şi-a morţii.
Reprezentat pe o axă
Este un punct mişcător,
Un ecou ce dispare-n eter,
Dar care provoacă un tsunami
Printre conglomeratele de celule
Ce compun universul...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedeapsa unui suflet

Pedeapsa unui suflet îngrijit
Este durerea şi lacrima.
Diploma deschide uşi, nu şi inimi...
Să cântăreşti un om după înţelepciune,
Dacă divanul îţi este carte!
Durerii nu îi pot spune că valoarea
Se măsoară în funcţie.
Nici lacrimii nu îi vei poveti
Despre secundele ce ţi-au rămas
Pentru a completa puzzelul vieţii, căci totul e relativ.
Între cele două lumi
Se va naşte rezalitul tăcerii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luptă

Luptăm pentru viaţă cu viaţa
Şi lupta ne pare mai grea,
Ne-nvăluie noaptea şi ceaţa...
Suspansul ne va alunga...

În peşteri şi văi lunecoase,
Un suflet la umbră de cruci,
În patimi de faptele noastre,
Străini, pe-ale cerului lunci.

Acolo, la loc de odihnă,
Cătând deseori închinare,
Pe-altare de flori şi lumină,
Călcăm pe a tâmplei ninsoare.

Ne este un imn de iertare
Lumina din ramuri de mirt,
Căci nu vom mai ştii că se moare
Din minus spre plus infinit...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar exista întunericul, lumina nu ar fi acel vis frumos fără de care nu ar mai fi strălucire, dacă n-ar exista suferinţa, sufletul ar fi doar o stâncă, un cuvânt încrustat pe aripa cerului adormită şi frântă, dacă n-ar exista sărutul... iubirea ar fi agonie, coşmar, umbra unor clipe moarte de mult... Şi câte exemple nu v-aş putea da...

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn pentru prunci

În gând să-mi pui o floare la mormânt,
Feciorul meu, chiar dacă eşti departe,
Căci mama de te vede lăcrimând,
Te mângâie de dincolo de moarte...

De bate vântu-n mine uneori,
Dacă mi-e frig şi inima-i pustie,
Cu visul tău înmuguresc în zori
Şi-am să renasc un puf de păpădie.

Mi-e gândul frânt în vreascuri de tăceri
Şi ard vulcani... Al lacrimii ocean,
Mă cheamă iar la margine de seri...
Tu ai plecat! De-acum nu te mai am!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie pentru cei mai frumoşi miri

Pe cerul vieţii mele fluturi zboară...
Ază îţi voi fi mireasă-ntâia oară,
Un vis frumos, un înger de lumină,
Ce-a prins prin tine, Gigi, rădăcină.

S-a aşezat lumina-n diademă...
Azi mi-a jurat o dragoste eternă.
Eternitatea ne va înfia,
Căci tu vei fi al meu şi eu a ta.

Eşti cea mai frumoasă, femeie!

Femeie, astăzi eşti cea mai frumoasă,
Strălucitoare stea din Carul Mare,
Căci Gigi te-a ales să-i fii mireasă...
Să-ţi fie viaţa cânt şi sărbătoare.

Eşti Soarele şi viaţa pentru care
A-nmugurit lumina la altar,
Eşti vis, lumină, pace, sărbătoare,
Eşti dragostea cea fără de hotar.

Eşti trandafirul prin în diadema
Eternului. Căci azi te-ai cununat
Şi stelele vor răsări pe trena
Ce cu iubire-n suflet ai brodat.

Promisiune
De azi cu tine-alerg prin visul meu,
Sunt şi voi fi mereu îngerul tău...
Promisiune, adevăr, dreptate...
Vom fi acelaşi pas până la moarte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu m-aştepta!

Nu m-aştepta când nici în depărtări
Nu se mai vede pasul meu ca-n ceaţă!
În viaţă poţi ierta... dar uneori
Nici din iertări nimic nu se învaţă.

Nu-ţi risipi oceanul din priviri
În lacrimi fiind la unison cu valul,
Eu nu pot fi un buletin de ştiri
Repetitiv la anul... şi la anul.

În catedrala sufletului meu
M-aşteaptă iar altarul fiinţei tale...
Să îngenunchi la el?! Dar tare-i greu
Să mai ofer lumină şi iertare.

Întâmpinarea umbrei diavoleşti
Ce lăcrimează-n urma mea, e falsă.
Nu tu eşti cel ce-mi spui că mă iubeşti
Şi dintre toate eu sunt cea aleasă.

S-a stins lumina sufletului meu...
Nu m-aştepta, oh nu, sunt prea departe!
În depărtări voi pendula mereu
Şi între noi va exista o moarte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spirala gândului

Urc în spirala gândului
Ca într-o moleculă de A. D. N.
O microsecundă,
Ce mă aşteaptă dincolo
De marginile microuniversului
În care m-au închis ca într-o celulă.
Nu ştiu...
Ştiu doar că aud ecoul unor sentimente
Ce se vor parte dintr-un întreg.
Chemare! Nu sunt cuvinte aici,
Acolo se îngrămădesc
Verbe şi adjective,
Atribute, pronume...
Lumea de-afară este o călimară
Cu iambi şi trohei, cu stele şi flori
În care evadez uneori...
Biet quasar ce-şi plânge
Truda adunată-n decenii.
Fie-vă milă! Deschideţi-mi iar!
Aduceţi-mi clipa-nvierii!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!