Uitasem geamul deschis peste noapte, iar praful străzii supraaglomerate se furișase în dosul perdelelor ce foșneau crud la cea mai mică adiere de vânt. Pe ce...
Uitasem geamul deschis peste noapte, iar praful străzii supraaglomerate se furișase în dosul perdelelor ce foșneau crud la cea mai mică adiere de vânt. Pe cerul pleoapelor se strânsesera nori grei, nori fără început și fără sfârșit... De aici senzația de greutate și de oboseală care mă stăpânea și-mi încătușa voința de a mă trezi.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.