Eu nu strivesc - variantă

Eu nu strivesc corola de ţânţari a serii
Şi nu ucid cu cartea mici gâze care stau pe canapea.
Ci eu cu-a mea ferastră
Sporesc a ţânţărimii hoardă,
La fel cum becul cu lumina lui pătată
Atrage gâza serii şi nu o-nedepărtează.
Eu nu strivesc cohorda de ţânţari,
Că mici sclipiri cu aripi sunt şi ei
Şi noaptea când îi va învălui cu zgomot de bec spart
Vor zumzăii pe la urechi, şi vor muşca din mine,
Cu sete.
Aşa că mă întreb, de ce?
De ce, doar din dorinţa de putere,
Să le curm zborul şi să îi strivesc.
Minune sunt, o boabă în marea corolă a minunii.
Şi-nvăluit de multe gâze însetate de sânge,
Zumzăi în rând cu ele, până când,
Voi fi strivit şi eu ’ntr-o bună zi, de mare zid alb.
Coperta veche a cărţii omenirii mă va strivi,
Aşa cum eu pe vremuri, acum imi amintesc,
Striveam ţânţarii mici si enervanţi
În cleştele peretelui şi-a cărţii.
Şi totuşi zic că nu ucid…
Promit să tac acum, şi tot ce-am zis…ba nu promit nimic!
Acuma am de omorât ţânţari.
Pe cât de roşu şi fierbinte îmi curge sângele râvnit de ei,
Rece-mi va fi când voi lovi cu sete
Cu zgomot de bec spart m-a-nvălui a nopţii linişte,
Şi o să dorm, până când evident mă voi trezii.
Eu nu strivesc, şi nu ucid.
Dar uneori nu poţi dormi făr’ genocid!

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porniri

din ţânţari mi-au ieşit
în zbaterea mea secundară
numai iepe tinere şi uneori câte un mânz debil care
nu va ajunge armăsar niciodată
şi cui i-ar trebui?!

herghelii de vise mân în prejme aurii
pustii nu-s cerurile, ci reflexia ţărânii,
acolo-s gâze strălucind bogat, rugile mele rătăcind

urma părinţilor desculţă în clisă, iată
viaţa mea pământeană

aspiraţiile par să nu fie ale mele –
sunt chemările muzicii prea sus, scântei
dezgolindu-mi foiţă cu foiţă sufletul

Din armăsari, temutele porniri în faptă,
ce de-a ţânţari au năpădit ferestre…!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul meu

Rău cu rău, dar mai rău fără de rău
Când pierzi rapid şi ultimul bibelou
L-ai ţinut cât ai putut dar în final şi-a luat zborul
Când văd ultimile poze-mi vine să sparg monitorul
Cred că am greşit locaţia, cred c-am greşit-o cu totul
Când tot ce cauţi tu e să atingi făcând nimic topul
Ai distrus totul, tot ce-am realizat până acum
Când te-ai hotărât murind să o iei pe alt drum
Unde te-ai dus când te vreau, am nevoie de tine
Îţi aminteşti când eram amândoi, doar tu şi cu mine
Sub răsărit de soare nu dormisem toată noaptea
Cum dracu puteam să dorm când tocmai învingeam soarta
Dar destinul a decis ca-n scurt timp de lângă mine
Să dispari doar tu, oare de ce te-a ales pe tine
Dumnezeu te iubeşte, nu se gândeşte la mine
Doamne sunt un fiu de-al tău, n-ai încredere în mine
Să am eu grijă de ea, de îngerul tău sublim
De ce totul se pierde atunci când ne îndrăgostim
De ce vrei să iei tot ce e frumos la tine
Ne lasi pe noi fără vreun ţel pe lume
Unde o să găsesc eu alt înger ca ea
N-o să mai văd alta oricât aş căuta
Lumea e mare în ochii mei mici
Sincer alegi prost pe cine să ridici

poezie de AlexShura
Adăugat de AlexShura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa nu lasi noaptea

Să nu laşi noaptea
să sfârşească!
Ascunde ceasornicul
între vise
şi lasă să bată
doar pleoape
ce strivesc
lumina lunii.
Iar când cocoşul
va cânta a doua oară,
răstoarnă-ţi aşteptarea
peste mine,
zidindu-mă
în cearceaful ridat
de truda iubirii.

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Licurici

Licurici, gâze mici
cu văpaie sub tunici,
de la cine-aveţi lumină,
fără bec, fără uzină?
De la cine-aveţi neon,
fără tub, fără buton?

Licurici, gâze mici,
pui de stele prin urzici ;
Dumnezeu v-a dat din zare
candele cu aripioare ;
Dumnezeu v-a dat din Cer
lampioane de străjer,
licurici, licurici!

Licurici, gâze mici!...
Fă-ne, Doamne, licurici.
Ca şi noi să fim lanterne
pe cărările eterne,
ca şi noi să fim lumini
pe cărările cu spini,
licurici, licurici!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între vârste

M-am maturizat,
Nu mai sunt tentat,
Să strivesc furnici,
Doar pentru că-s mici,

Nici nu sunt în stare,
Doar pentru că-s mare,
Să socot că eu,
Pot fi Dumnezeu...

Dar percep subtil,
Că mai sunt copil,
Că mai am un dor,
De culegător,

Şi mai găzdui vrere,
De-a culege mere,
De printr-o ogradă,
De pe altă stradă...

..........................

Tainic, mă încearcă,
Un hotar ce parcă,
Tinde să separe,
Vârstele precare...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii planetei

Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieţi amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...

Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăieşte...
Sunt mult prea multe crime
Iar viaţa prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viaţa ne-ncălzeşte...

Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Şi nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viaţa este mută...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La această Calea Victoriei, pe care n-am s-o mai pot contempla multă vreme de la aceeaşi înălţime... De aici văd viermii şi pe cei care strivesc viermii. Învăţ să-i urăsc şi pe unii, şi pe alţii. Pe viermi, fiindcă se lasă striviţi. Pe ceilalţi, fiindcă strivesc.

Cezar Petrescu în Calea Victoriei (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât e până departe, mamă?

cât e până departe,
mamă?

copil fiind, am obosit
să dau cu sapa-n via asta
pe-acelaşi rând neterminat
şi invadat de buruieni.

mai ştii ce-mi promiteai?

să ai răbdare, şi să strângi în pumnişori
atât cât poţi, o tâmplă crudă
că vom ajunge noi, cândva,
la marginea fântânii.

ce sete, mamă, ce sete simt acum
când sunt pe rândul ăla blestemat
în care m-ai lăsat să sap, să sap
până la capăt, ca să găsesc filonul

mamă,

e mult până departe?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu azi tac

când tac petale cad, se strivesc de asfaltul rece şi mor.
când tac albastrul devine roşu, iar palma zidită pe fruntea amiezii se sparge-n bucăţi de lut.
când tac... şi tac, - azi parcă zorii s-au ascuns în tăceri -,
un înger adoarme la un capăt de astru sperând.

poezie de Claudia Marcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocluzie

Când sunt atât de multe ţărmuri şi urmele de paşi le şterge marea
Mă rog în taină sorilor de gânduri să ne strivească cu lumină zarea
Şi peste goliciuni de şoapte, unde prea multe inimi odihnesc
Tăcerile de ieri se fac uitate şi clipe sub apus ne întregesc.
Ne ţinem şi de sete şi de umbră când dogoresc ispite peste noi
Şi ne hrănim pe rând cu răsărituri, la adăpost de zgomot şi nevoi.
Când se-nteţesc atâtea graiuri mute şi flori de câmp pe suflet înverzesc
Mă pierd unde nu-i glas de mângâiere şi tot la tine-n piept mă regăsesc.
Ne ţinem şi de scut sub vrajba lumii când rugăciunea parcă ne înalţă
Şi strâns în pumnii mici de primăvară, un singur Cer muşcă din viaţă.
Suntem un tot, o dulce frenezie, puţin din Har, puţin din moarte
Ne suntem efemer şi veşnicie, unde-i un amalgam firesc de zi şi noapte.
Când ascultăm orgoliile surde ne-am rătăci şi-am îngropa ce-am fost.
Dar ne iubim. Şi fără doar şi poate, fără iubire n-avem nici un rost...

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buzele tale

strivesc tăcerea departe
de mine ai plecat
vrei să mă uiţi
şoptesc ceva de iubire
nici nu mai vrei să auzi
e chinul dragostei întrerupte
cu brutalitate cer să te întorci
buzele tale vreau să le strivesc
în sărutul nostru bestial
încerc să comunic telepatic
dar ţi-ai închis toate uşile

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fapt

Cum nisipul lichidează valul spumos,
Aşa ucid şi eu.
Sub alibiul prieteniei m-am camuflat.
Răzbunarea din irisul crud nu piere.
Portretul şters execută infantilul,
Iar eu, cu apă amară, ucid ultimul om.
Acum am linişte.

poezie de Maria Neski (22 iulie 2021)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi nisipii

ce noroc! era cât pe ce să strivesc un fluture
cu papucul de casă, dar am lovit greşit.
curată greşeală printre atâtea lucruri incontrolabile!
s-a înălţat şi da, m-a gâdilat în palmă.
o fi chiar prinţul fluturilor, mi-am zis,
deghizat în straiele unei kalevale urbane comune.
ce rotocoale! ce dans de amăgit lumina!
arabescuri somnoroase numai pentru mine
acum pe masă, acum pe pat, acum pe gene,
acum pe piept, acum în creştet.
picioruşe subţiri, învăţate cu zborul.
şi deodată, cuprins de mirarea mea nesăbuită,
se topeşte jucăuş în umbra unei camere fără bec,
de parc-ar pricepe ce e aşteptarea.

poezie de Monica Manolachi
Adăugat de Anemarie Ionita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turlă cu vin

Primul eu am luat piatra
El mă îndemna să iau una şi mai mare.
"Vai ce Sinagogă bună de spart!"
Şi avea gratii mici
Mici
Tot mai mici
Şi noi pietre mari tot mai mari şi mai mari
Şi-am obosit
Şi-a obosit
Şi ne scuipa
cu scuipatul nostru
Şi noi ziceam
"Ce viaţă!"
Şi ea zicea
", Ce moarte!"
Aşa am băut o turlă cu vin...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gloanţele ucid, grenadele ucid, baionetele ucid, gerul ucide. Moartea are o mie de chipuri. Cel mai rău dintre toate: Curtea marţială.

Sven Hassel în Curtea marţială
Adăugat de Buicliu Razvan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străzi în amurg

Umbrele serii au fugărit lumina
Pe după loduri trase în strâmte încăperi
Nestingherit pe străzile pustii,
Ca Duhul Sfânt la începuturi,
Se învârtea un porumbel, sau poate de hârtie-o pungă
Pe ruşinata stradă goală
Îngustă, stâmtă, neagră, lungă.
Vibrează în urechi un ritm
Perechi de paşi cu-a lor ecouri
Ca pletele priviri pe umăr
Caută negrul cel proscris, prea plin de teamă şi simboluri.
Doar stâlpii drepţi din când în când
Cu capete plecate
Cu grijă ca nişte tătici
Pe zidurile nopţii stând
În braţe cară licurici
Sau poate-i cară-n spate!

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concepţii

urmându-l pe Lucian Blaga

nu strivesc corole de lumini a lumii
nu zădărnicesc fericirea din mase
gândurile mele sunt ca nişte fluvii
care-adună lumini nobile, glorioase.

dezvolt speranţe credinţa mi-e imbold
nu am duşmani şi nu spulber nimic
nu ucid visuri nu am pistol la şold
şi Hristos îmi este cel mai bun amic.

vorbesc cu Dumnezeu în fiecare seară
îl rog să se îndure de lumea zbuciumată
porţii de bucurie împarte prin ţară
căci glia cu sfinţenia e-ngemănată.

vorbesc deopotrivă cu Maica Dumnezeie
s-aşeze peste mine bolte de curcubeie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mamă face bilanţul

Băiatul meu aproape nu-mi mai scrie.
Ba, totuşi, mi-a mai scris de Paşte:
Se-ntoarce-n timp mereu cu duioşie
Şi dragostea din sufletu-i o recunoaşte.

Atunci când l-am văzut ultima oară
era exact acum un an jumate.
Mai stau din când în când la noi în gară
şi văd cum pleacă trenuri către el, departe.

Iar câteodată chiar îmi iau bilet
şi gata sunt să mă pornesc să-l văd.
Cobor însă apoi din tren discret
şi merg să dau biletul îndărăt.

Acum un an şi-a luat şi o nevastă
a cărei poză a zis că o primesc.
Mă vor lăsa acum să vin la ei în casă?
O pătură aş vrea să le-mpletesc.

Însă nu ştiu de-aşa ceva îi place...
şi dacă îl iubeşte cum ar merita.
Mă simt o solitară de o vreme-ncoace.
Oare ca el şi alţii pe lume-or exista?

Ce bune au fost acele-apuse vremuri,
când locuia în casa părintească!
Acum stau noaptea şi-ascult în beznă trenuri.
Oare continuă şi-acum să mai tuşească?

I-am pus pantofii mici cu grijă la păstrare.
Acum el a crescut şi-n veci o sa-mi lipsească.
Iar eu stau liniştită şi totuşi nu am stare.
Cel mai frumos ar fi copiii să nu crească.

poezie celebră de Erich Kastner din Zarvă în oglindă (1929), traducere de Dragoş Carasevici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când greieruşii lăutari
Ne cântă încă de cu seară,
Frumoasă e noaptea de vară,
Dar ce păcat... că sunt ţânţari!

catren de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!