Aripi nisipii
ce noroc! era cât pe ce să strivesc un fluture
cu papucul de casă, dar am lovit greșit.
curată greșeală printre atâtea lucruri incontrolabile!
s-a înălțat și da, m-a gâdilat în palmă.
o fi chiar prințul fluturilor, mi-am zis,
deghizat în straiele unei kalevale urbane comune.
ce rotocoale! ce dans de amăgit lumina!
arabescuri somnoroase numai pentru mine
acum pe masă, acum pe pat, acum pe gene,
acum pe piept, acum în creștet.
piciorușe subțiri, învățate cu zborul.
și deodată, cuprins de mirarea mea nesăbuită,
se topește jucăuș în umbra unei camere fără bec,
de parc-ar pricepe ce e așteptarea.
poezie de Monica Manolachi
Adăugat de Anemarie Ionita
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Monica Manolachi. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.