Porniri
din țânțari mi-au ieșit
în zbaterea mea secundară
numai iepe tinere și uneori câte un mânz debil care
nu va ajunge armăsar niciodată
și cui i-ar trebui?!
herghelii de vise mân în prejme aurii
pustii nu-s cerurile, ci reflexia țărânii,
acolo-s gâze strălucind bogat, rugile mele rătăcind
urma părinților desculță în clisă, iată
viața mea pământeană
aspirațiile par să nu fie ale mele
sunt chemările muzicii prea sus, scântei
dezgolindu-mi foiță cu foiță sufletul
Din armăsari, temutele porniri în faptă,
ce de-a țânțari au năpădit ferestre
!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.