Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Îndoială

Poezia cică este o-nchipuire goală,
Umilă aiurare a inimii-nfocate,
Că lumea ei e-o lume de vană falsitate,
Că-ntreaga frumusețe e plăsmuire pală,
Deși navigatorii noianelor nomade
Nu mai găsesc sirene vestind primejdii mari,
În codrii vechi driade nu sunt și nici naiade
Cu plete aurite în râuri de cleștar;
Deși Zeus nu mai zvârle, precum odinioară
Ucigătorul fulger, din slavă săgetat,
Iar Helios, spre seară, demult nu mai coboară
Pân' la zeița Tetis în purpuriu palat...

Chiar de-i așa, frunzișul în șopotul de-amiază,
Ascunde atâtea taine; în susur de pâraie
E-atâta armonie, iar marea fredonează
Cu-atâta profunzime și-a soarelui văpaie
Spre asfințit coboară cu atâta-nduioșare
În hăul de-ape; luna, în chipu-i luminos
Păstrează-atâta vrajă, că inimii îi pare
A desluși în toate un grai misterios;
Iar tu, pe negândite, acestor năzăriri,
Le dăruiești și viață, și frumuseți cerești,
Și astfel, în aceste prea scumpe rătăciri
Ajungi să crezi tu însuți, dar și să te-ndoiești.

poezie clasică de din Antologie de poezie rusă
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ion Minulescu

Turism

Șoseaua urcă spre Voineasa,
Iar Lotrul curge spre Brezoi...
O fată și-a pierdut cămașa
Prin fânul de curând cosit,
Și-acum, în poarta casei, s-a proptit
Să-și mai arate-o dată sânii goi
Și trupul rumenit de soare
Turiștilor înfometați
De farmecul unei idile trecătoare
În pitorescul munților Carpați...

Așa sunt toate fetele la munte...
În prima zi -
Oricare-ar fi -
Se lasă sărutate doar pe frunte...
A doua zi,
Până și cele mai ursuze
Se lasă sărutate chiar pe buze...
Iar în a treia
Sau a patra zi
Se lasă duse sub un brad
Unde se-mpiedică, mai toate,
Și leșinate-n brațe-ți cad,
Ca niște biete curci plouate...
Deși - prin munți, în fiecare vară,
La fel, turiștii urcă
Iar fetele... coboară...

Șoseaua urcă spre Voineasa
Și Lotrul curge spre Brezoi...
Iar mirele
Și cu mireasa
Din carul nou cu patru boi -
Un dar de ziua nunții lor -
Zâmbesc șireți
Și fericiți,
grație turiștilor
Au fost uniți
În vecii... vecilor!...

poezie celebră de din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.
Dana Ene

Gustul potrivit

De pe scena verii, iată,
Pleacă luna lui Gustar.
Îmi ramâne-n gând regretul
Nici prea dulce, nici amar.

Din stele ultima ploaie
Cade, ca un vechi hotar
De la mine pân' la tine,
Nici prea dulce, nici amar.

Seva pomilor coboară
Plânsu-n rădăcină iar,
Lăsând peste ram frunzișul,
Nici prea dulce, nici amar.

Cu miros de crizanteme
Și cu brumă-n mânecar
Un alt anotimp va cerne
Nici prea dulce, nici amar.

Și-n spectacolul ei, viața
O s-aprindă-n inimi jar,
Încălzind în noi firescul
Nici prea dulce, nici amar.

Doar iubirea ta fie
Veșnic rolul principal
Lăsându-mi pe buze gustul
Nici prea dulce, nici amar.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ramai departe

Te-am ridicat pe culmi, spre stele
Și te-am asemănat cu una dintre ele.
De-ai fi, Luceafărul de zi,
Mereu spre tine aș privi,
De-ai fi Luceafărul de seară
Ce-ncet spre mine se coboară,
Te-aș aștepta și-o veșnicie,
Chiar dacă lumea-ar fi pustie.
Dar tu ești Astrul luminos
Te-aștept, dar drumul e spinos
Și dacă tu te-ndrepți pe-o rază
Spre a pustiului meu oază
Toți te privesc cu disperare
Crezând Astrul lor cel mare
Îi părăsește și nu vor
Ca el fie muritor.
De-aceea, tu rămâi departe,
Nu ai nici viață, dar nici moarte,
Ai ce-i mai trist și mai amar,
„Crezi că e vis?” „-Nu! E coșmar!”

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ca niciodată...

Ca niciodată noi ne-am întâlnit!
Păream în flori,
Deși, eram sfârșit de toamnă,
Surâsul de culori în nesfârșit
Părea în zori,
Deși, era spre seară.

Ca niciodată, încerci să mai revii,
Ori -mi dai aripi
Ca odinioară,
Deși, mai deslușesc chemări târzii,
Mă trec fiori,
Că iar au dispară.

Și, ca nicicând cad stropi,
Deși, nu-s ploi,
Senina zare-i toată-n așteptare...
Ne-am despărțit în iernile în toi,
Deși, în jur era
Doar primăvară!..

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce-ai dat, Doamne?!

Lui Ozea Rusu

Copiii leșină, nu-i bine,
Și moarte picură din nori.
Și chiar izvorului îi vine
Un fel de greață uneori.

Atâtea vorbe și minciuni,
Atâtea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare și la pom?!

A prins a înălbi,
Precum ninsorile,
Și tinerețea mea!
Mai bine ar vorbi
În lume florile,
Iar omul ar tăcea!

E falsă mila ori e mută,
Iar crucea de la piept e joc.
În moarte tot mai mulți se mută,
Văzând -n viață nu au loc.

Atâtea vorbe și minciuni,
Atâtea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare și la pom?!

A prins a înălbi,
Precum ninsorile,
Și tinerețea mea!
Mai bine ar vorbi
În lume florile,
Iar omul ar tăcea!

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Curcubeul" de Grigore Vieru este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Soarele și pădurea

Râd pădurile-verzite către cer, văzând icoana
Soarelui pictat în aur, ce își pleacă-ncet coroana,
Îmbrăcându-le-n lumină. Capodopera naturii
Își relevă frumusețea castă-n frunzele pădurii!

Sunt sfioase și tăcute, ca o tânără fecioară
Ce-n prezența unui june blând privirile-și coboară.
De departe le zărește și ideea îl răsfață:
Le va îndrepta spre sine verdea, luminoasă față!

Și trimite-o adiere peste capul lor cel pudic;
Vine de la vest, se-ntoarce, răscolind azurul sudic,
Iar apoi o ia la goană, cuprinzând întreaga zare,
Spre a soarelui plăcere și-a pădurii desfătare.

Căutând refugiu-n seară, nici nu știe ce-o așteaptă,
Dar din norii-aduși aproape, picuri mari spre ea se-ndreaptă.

sonet de (9 februarie 2019)
Adăugat de Mihaela DindeleganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Sunt egoist

ai perfectă dreptate
dar ce pot face
lumea mea începe cu mine
și se termină asemenea
nu e o pretenție absurdă
e doar lumea mea
până când voi mai ține minte ceva
până când uitarea mă va uita
până când moartea mă va despărți de ea
un jurământ frecvent
la fel de folosit precum eternitatea
în a defini o boală gravă
nu ca o tromboflebită de sinus cavernos
dar la fel de letală
în niciun caz contagioasă
deși se ia prin sărut
de la o inimă la alta
sau prin atingere de suflete
nu e religie deși este esența dumnezeirii
dar și a păcatului
un paradox prin care lumea înaintează
în sfârșit o axiomă clară
pe care nimeni nu o poate demonstra
deși toată lumea începe și se sfârșește odată cu ea

într-un anume fel asemănător firii mele
egocentrice

recunosc trăiesc totul prin mine
nimic din ce nu mă pătrunde
nu există
nici cerul nici marea nici himalaya
nici măcar podișul gobi
sau gândacii de colorado
(un fel de gangsteri ai cartofului)

toate minunile
toate deșertăciunile
trăiesc atât cât eu le pot trăi
e ca și cum aș reuși înghesui infinitul într-o clipă
deși nu mai am nevoie de ea

iar lumea aceasta
a mea
începe cu mine
dar fără tine îmi pare goală

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Constelațiile verii, cari, deși nu sunt toate așa de bogate ca acelea ale primăverii, totuși au destule frumuseți, mai cu seamă când sunt admirate într'o măreață noapte de vară, când Luna nu strălucește pe cer, când Calea Lactee își întinde brâul ei cel luminos, în care strălucesc atâtea stele.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Leliana Rădulescu

Acolo unde nu e...

Pe ceru-n care îngerii nu zboară,
Nici stele nu răsar, nici soare nu-i;
Zi nu se-nalță, seară nu coboară,
Doar nori bezmetici bântuie haihui!

În inima în care nu încape
Nici milă, nici iubire și nici dor,
Vin duhurile rele se-adape,
Iar crinii inocenței, pe rând, mor.

În marea unde nu-noată sirene,
Se sinucide poezia, lent;
Nici alge nu trăiesc și nici balene,
Iar pescărușii țipă violent.

În lumea-n care domină trufia,
Valoarea se măsoară doar în bani,
Cu fraude-și scriu toți biografia
Și doar pe îndoieli sunt suverani.

Acolo unde nu e Dumnezeu,
Viața nu-i decât deșertăciune,
Iar oamenii-s doar piese de muzeu,
Mânați de patimi și de slăbiciune!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Apus

Pe cerul cu pești de argint,
Văd cum se ascunde
În marea înfometată
Rana sângerândă a soarelui.
Zarea este o mare în flăcări,
Tulbure și dezinteresată
De trena de neguri.
Tainele nopții o ascund sub doliul
Pătat de stelele-lacrimi.
Și când cerul tot devine mormânt
Iar zarea se coboară ca o pleoapă
Peste truda pământului,
Adormim în lumea speranței
Alergând spre o nouă zi -
Mântuire.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Sufletul pădurii

Mă adâncesc în lumea de mister,
Prin locuri necălcate niciodată,
Luându-mi numai gânduri ca reper
Și-ncrederea, demult verificată.

De liniște, nu pot mă-nspăimânt,
Iar tot ce văd e plin de frumusețe
Ce mă pătrunde-asemeni unui cânt
În catedrala plină de tristețe.

Iar cântul mă inundă, fredonez:
Mi-e greu cred, dar eu, ca prin minune,
Am voce, mă pricep și... nu visez,
Iar mintea, continui îmi impune.

Îmi văd de drum cântând. Sunt fericit
În lumea care nu mă înfioară,
Ci mă atrage, într-un fel tacit,
Spre locuri neștiute în afară.

Ajung la un izvor și mă opresc,
Iar tot ce-aud acum e doar un clipot
Al apei cristaline ce-o privesc
Scurgându-se la vale într-un șipot.

Privesc în jur, e totul ca un vis
Puțin neclar, dar, unele-amănunte
Îmi dau senzația de nedescris
locu'-n care sunt e doar o punte

Prin care pot pătrunde, dac-aș vrea
Spre sufletul pădurii seculare
De unde, nu sunt sigur, s-ar putea
Să-mi deslușesc trăiri imaginare

Sau -mi explic de ce, atunci când cânt
Îmi pare că o voce mă susține,
Iar frunzele pădurii, fără vânt,
Îmi șuieră acordurile fine

Pe care îmi așez perfect un vers
Din cele care-mi sunt, cumva, dictate.
Deși nu am făcut niciun demers,
Sunt prea ne-singur în singurătate.

Mă simt privit de peste tot, ciudat,
În jurul meu, apar la suprafață
Atâtea lucruri noi. Da, am aflat:
Pădurea are suflet. Este viață.

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dorina Omota

Adormirea Maicii Domnului...

(2)

E moartea, învierea și slăvirea
Această zi de mare sărbătoare.
Maicuta sfântă și-a 'mplinit menirea
Și va pleca la Cel ce moarte n-are.

Deși sfârșitul i-e atât de-aproape
Zâmbește, nu-și arată suferința
Iar chipul ei scăldat în tulburi ape
E alb, însă senin precum credința.

Miraculos Apostolii sosiră
Ca să îi facă moartea mai ușoară,
Dar toate grijile se risipiră
Când Ea le aminti așa 'ntr-o doară:

Să știți moartea nu-i o tragedie
Și nu regret mor, nu niciodată,
Când am în gând doar munti de bucurie
Iar ușa fericirii-i descuiată.

Fiti liniștiți și nu-mi plângeți de milă
Acum când Fiul meu la El mă duce,
Sunt pregatită și aștept umilă
Să merg cât mai degrabă-n Raiul dulce!

Apoi ca orice ființă
Măicuța adormi pentru vecie,
Dar îngeri albi în mantie Cerească
O duseră în zbor spre Veșnicie.

Plângeau tăcut izvoarele și vântul
Iar norii parcă prevesteau furtună,
Dar sus pe Cer o Stea își lua avântul
Și lumina precum o noua lună!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Ion Cristea

E ziua mea...

E ziua mea, desigur, a mai trecut un an,
Același "eu", nesigur și fără paravan!
Mă simt atât de mică în lumea asta mare,
Deși n-am nicio frică, iar viața e-o splendoare!

nucrezi duală și că mă contrazic,
Dar azi înc-o petală s-a dus, și n-o ridic!
Și, nu că n-aș putea, mă aplec puțin,
Dar timpul, asta vrea, și nu vreau -l rețin!

Cine-ar putea spună, că nu-i adevărat,
viața este spumă, iar timpul, împărat?
Eu nu cred în cuvinte ce-abundă în desfăt,
Căci cineva mă minte și nu vreau mă-mbăt!

Îmi plac florile, viața, un răsărit de soare,
Și roua, dimineața, ce-mi saltă sub picioare!
Îmi place cum coboară și soarele-n apus,
O pasăre ce zboară și valul nesupus!

Vă plac pe voi, desigur, vă simt în jur mereu,
Dar astăzi, sunt doar singur, și drumu-i doar al meu!
E ziua mea, iar ceasul arată ora trei,
Și, singuratic, pasul, se pierde pe alei!

Dar frigul se coboară și-n gând, te chem, te strig,
Accept, sunt o duală, și-n fapt, mă contrazic!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Wynken, Blynken și cu Nod

Wynken, Blynken și cu Nod, aventurieri din fire,
S-au îmbarcat ieri noapte pe-un pantof de lemn
Și-au navigat pe fluviul razei cristaline
Spre marea cea de rouă. Cuprinsă de-un curios îndemn,
Luna i-a întrebat, "ce vânt v-aduce, ce dor numai încape?"
"Am venit pescuim hering," au răspuns ei,
"Un pește care se zbenguie-n aceste minunate ape;
Avem năvoade țesute cu fire de aur și de-argint, ehei!"
Și-au zâmbit
Wynken,
Blynken
Și cu Nod.

Luna a râs și-a fredonat un cântecel,
Iar pantoful i-a legănat întreaga noapte –
Și vântul, cu aripi ușoare de porumbel,
A ciufilit valurile de rouă peste poate.
Heringii erau steluțe și se vedea-n apă, ca prin geam,
Cum înotau-n marea-aceea luminoasă.
"Noi aruncăm plase printre insulițe de mărgean,
Netemători de mareea-înaltă sau de mareea joasă,"
Cântau cei trei pescari, plecați demult de-acasă,
Wynken,
Blynken
Și cu Nod.

Toată noaptea-n acel sublim decor
Au pescuit steluțe-n marea limpede și sinuoas㠖
Apoi a coborât din slavă pantofiorul zburător,
Aducându-i pe tustrei acasă:
"Am navigat cu multă, multă măiestrie și parcă
Eram într-un basm, acolo-n barcă";
Unii pretind ,-într-adevăr, în vis doar
Au plutit cei trei pe marea cu obrazul de cleștar;
Dar eu știu numele lor, care mai de care mai pescar:
Wynken,
Blynken
Și cu Nod.

Wynken și Blynken sunt doi ochișori
Și Nod un cap micuț,
Iar pantofiorul cu care-au plutit sub nori
E olița de sub pătuț;
Așa închide ochii când cântă mama ta
Despre priveliștile feerice din această lume,
Iar într-o zi, redescoperindu-le, te vor încânta
Și tu le vei chema pe nume...
Acolo unde trei pescari se legănau într-un pantof, și-anume:
Wynken,
Blynken
Și cu Nod.

*** Sunt foarte multe păreri și opinii privind sursa acestui poem care a inspirat
sculptori, muzicieni și cineaști ( inclusiv pe Walt Disney).
Se pare, totuși, ca sursa primară a fost un vechi cântec de leagăn olandez.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Wynken Blynken & Nod Paperback" de Eugene Field este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -36.99- 18.99 lei.

Spre... dinspre...

Pământul isi plânge zăpada neninsa,
Troiene străpung crevase pierdute,
Zăpada e alba, perfect neatinsa,
Iar tu esti pierdută, pierdută-învinsă...

Esti zarea acelor ce cad din adâncuri
Spre ceruri perfide, perfide si dese,
Ti-e părul taciune, mi-e părul doar smarcuri.
Cad râuri de ploi, de ploi în averse.

Încet eu te caut, te caut în ceață
În ceața de așchii de trunchiuri zdrobite,
Te caut si vreau -ți dărui doar viața
Dar tu te ascunzi in inimi zdrobite.

Zdrobită precum o frunză pierdută în vise,
Nocturne, diurne, mai vagi ori perfecte,
Cu mâinile frante, perfect neatinse,
În ochi ma privești, si vezi doar defecte.

Stricate sunt zările de-un alb timpuriu,
Nu chem niciun vis spre a mea adormirea,
Sunt mort recunosc, dar sunt un mort-viu,
Si aproape imi este, aproape-trezirea...

Tu stii doar ce cred si eu cred doar ce stiu,
Si uite ca azi se înfruptă trecutul
Din zapise vechi, din gândul cel viu,
Din fruntea de ceara se satură lutul.

Te uiti si privești, dar unde ti-s ochii...?
Doar hauri defecte si stinse sunt ei,
Esti goală si tristă, deși ai si rochii,
Si haine o mie, dar nu ai cercei...

Si goală cum esti, zâmbești spre oglinda,
Chemând, oare ce...?, sa fiu eu omul...
Te caut în casa, dar tu stai in tinda,
Si-astepti neimpacata, te chinuie somnul.
...........................................
Sa-alerg iar spre tine, dar pașii mi-s goi
Genunchii sunt frânți, si trupul greoi,
Zăpada neninsa imi curmă avântul
Si tu nu rostesti nici astăzi cuvântul...

poezie de (21 decembrie 2018)
Adăugat de George SciotnicSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Nu se aștepta, dar când n-a mai fost nimic de privit, încât ochii ei nu mai aveau întrebuințare, tocmai atunci o întâlni pe Zeița de smarald. În fiecare piatră verde e o mică Zeiță care este în același timp marea Zeiță a tuturor smaraldelor. Dacă ești în piatră, ea pare întotdeauna mare, deși n-ai cum s-o vezi, întrucât nu-i nimeni pe care -l vezi și nimic de privit. Zeița se află într-un fel acolo, dincolo de frontierele smaraldului, iar tu nu ești niciunde și n-ai traversat nicio frontieră. Te simți ca un contrabandist, deși nu faci niciun fel de contrabandă.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.
Epictet

Tendința spre acte reprobabile care poate lua o mare amploare, trebuie frânată, iar o astfel de tendință o manifestă cel mai mult omul cuprins de dorință și copilul. Într-adevăr, copii trăiesc sub impulsul dorinței și la ei tendința spre plăcere este foarte pronunțată, iar dacă nu e strunită, încă de la început, ea poate ajunge foarte departe. Căci tendința spre plăcere este insațiabilă, asaltându-l din toate părțile pe cel fără minte, iar actualizarea dorințelor nu face decât intensifice ceea ce este înnăscut. Și când acestea sunt mari și intense, ele pot anula chiar și judecata. Iată de ce dorințele trebuie fie moderate și puține la număr și, de asemenea, să nu vină în contradicție cu rațiunea. Pe cel cu un astfel de caracter îl numim disciplinat și stăpânit.

citat clasic din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Manualul lui Epictet" de Epictet este disponibilă pentru comandă online la 39.00 lei.
Viorel Muha

Viață

din cer coboară timpul
spre noi
trecutul face bagaje, uitând -am-fost

eu nu las vremurile mă ucidă
scriu gânduri în ele
pe cer, pe pământ și pe aripile păsării
dinspre apus
bate dinspre toamnă cu primăvară
nu uitarea bate și-aici
frunzele nu cad spre crengile copacilor, invers din ruginiu
cu albastru de cer colorat
lumea nu-i numai din otravă făcută
iar viața
nu-i povară decât pentru oamenii
...
iar iubirea nu-i frânghia cerului fără a-ți da osteneala
pentru ca ajungi la ea!

poezie de (noiembrie 2013)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Hermes Trismegistul

Tabla de Smarald

Este adevărat, de la sine înțeles și fără nicio îndoială.
Ce e deasupra este la fel cu ceea ce este dedesupt; iar ce este dedesupt e la fel cu ce este deasupra, pentru a împlini, astfel, miracolul întregului.
Și după cum toate provin din Unul, toate lucrurile au fost create de acest Unic, prin reflectare.
Soarele îi este tată, luna îi este mamă, vântul l-a purtat în pântec, pământul îi este doică.
Este părintele întregii minuni a lumii.
Puterea sa este desăvârșită dacă preschimbat în pământ.
Separă pământul de foc, subtilul de grosier, cu băgare de seamă și cu judecată.
Urcă de la pământ la cer și apoi coboară din nou pe pământ și strânge laolaltă puterile lucrurilor superioare și ale celor inferioare. Astfel dobândi-vei slavă întregii lumi, iar întunericul se va depărta de la tine.
Este puterea puterilor, căci biruie asupra tuturor lucrurilor subtile și le pătrunde pe cele solide.
Astfel a fost creată mica lume, după modelul celei mari. Din aceasta și în acest fel se fac minunate realizări.
Iată pentru ce sunt numit Hermes Tri-smegistus, având cele trei părți ale esenței lumii întregi.
Ceea ce am avut a spune despre lucrarea Soarelui este complet.

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Descartes

În ce fel roșim adesea când suntem triști. Se întâmplă adesea să nu pălim când suntem triști, ci dimpotrivă, ne înroșim. Faptul acesta trebuie atribuit celorlalte pasiuni care se asociază cu tristețea, cum sunt iubirea sau dorința, iar uneori și ura. Căci aceste pasiuni, încălzind sau agitând sângele, care vine din ficat, din intestine și din alte părți interne, împing sângele spre inimă și de acolo, prin artera cea mare, spre venele feței, fără ca tristețea, care strânge din toate părțile orificiile inimii, poată împiedica aceasta. Dar, chiar dacă este moderată, tristețea împiedică lesne sângele ajuns în venele feței coboare spre inimă, în timp ce iubirea, dorința sau ura împing spre față alt sânge din părțile interioare. Iată, pentru ce acest sânge, fiind oprit în jurul feței o face roșie, deoarece culoarea sângelui este cu atât mai vizibilă cu cât el curge mai puțin repede, precum și fiindcă astfel se poate aduna în venele feței mai mult ca atunci când orificiile inimii sunt mai deschise, lucru care se întâmplă mai ales când ne este rușine, aceasta fiind compusă din iubire de sine și dintr-o dorință puternică de a evita dezonoarea, ceea ce face ca sângele din părțile interne vine spre inimă, iar apoi prin artere spre față.

citat celebru din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook