Pânze
apele-nstelate ale nopții
atâtea țărmuri pe care n-o să le atingem
vreodată
din înălțimi
gândurile celor plecați coboară spre mine
ca firele unei scumpe și dureroase
țesături.
poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.