* * *

Deşi se vorbeşte bine
Despre lepădări de sine
De pe-a sinelui 'nălţime
Greu coboară oarecine
Sau, nu prea coboară nime'.

poezie de Ioan Hapca din Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Lavinia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă n-ai ajuns la înălţimea lepădării de sine, mai coboară!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de George
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeşte omului despre Dumnezeu şi poate te va asculta un pic, vorbeşte cu omul despre el însuşi şi va trebui să-l asculţi foarte mult.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Madalina Farcas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinţenia începe în sine-le omului cu cunoaşterea de sine şi continuă cu zdrobirea şi lepădarea sinelui lui.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Elis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi fură de trăsnesc,
Fiecare-şi zice-n sine;
"Pot dormi atât de bine
Că-aşi fi prost să mă trezesc!"

catren de Ioan Hapca din Culmi întinse la culme
Adăugat de Sandu Gabor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba mea română

Vorbeşte lumea că eşti limbă sfântă
Şi că în tine lacrimile cântă,
Că ne-ai legat pe veci de rădăcină,
Să ne întoarcem, să luăm lumină!

Vorbeşte lumea că eşti leagăn care
Ne urcă şi coboară la izvoare,
Mireasmă dulce-a florilor de măr
Ce ne aduce-n suflet adevăr...

Căci de te-aude-n jurul său, românul,
Oriunde-ar fi, simte în nară, fânul,
Parfumul crud al ierbii, fin, cosite,
Cu braţe de ţăran, neobosite...

Vorbeşte lumea despre puritate,
Despre balade, doine, despre toate
Ce pot să le exprim atât de bine,
Cu tine-n gând, râzând, plângând cu tine...

Vorbeşte lumea de melancolie,
De muzică şi ritm în poezie,
Despre mândria de-a te şti slăvită,
De toţi de-un sânge şi de-un grai, iubită.

Vorbeşte lumea, şi ce bine face,
Fiindcă în lume, gândul meu de pace
E dus doar în cuvinte, să rămână,
Mereu duioasă, limba mea română!

poezie de Marilena Ion Cristea din Neînverzitele păduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Coboară jos"

Coboară jos din norii tăi
Pe-o stâncă-n margine de văi
Şi-atunci vei mulţumi frumos
Că nu eşti jos.

Coboară jos, la pompier,
Când scara lui te urcă-n cer
Şi - rogu-te! - nu te mira
Când n-oi putea!

Coboară jos doar un fuştel
Din scara ta, hai, uşurel!
E bine unde ai rămas,
C-un singur pas.

Coboară jos, în suflet, vrei?
Nu poţi! El nu e jos, eheeei!
În tine e, cum e şi-n alt'
Cum e şi-n 'nalt.

Coboară jos - a zis un sfânt,
Poet pe-al neamului pământ.
A scris... c-aşa a vrut-o el,
Poetu'-acel.

Ştia de-atunci, de când scria,
Că unii îl vor critica,
Citind, că vor avea un spasm,
Că-i pleonasm.

Licenţă este, literaţi!
Şi sunt atâtea, încetaţi!
Poeţii, de când lumea e,
Pot scrie-orice!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lady Robinson (serioasă): Elen, coboară steagul alb! Nu vom capitula aşa uşor, cum cred ei! Nu ne predăm! Ascultaţi-mă pe mine! Niciodată să nu cedaţi fără luptă în faţa unor bărbaţi!
Elen (coboară steagul, supusă): Prea bine, doamnă...

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura întreagă şi tot Universul vorbesc despre măreţia, înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu, Golgota vorbeşte despre bunătatea, îndurarea şi Dragostea Lui.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Învaţă să mori căci "eu"
Nu-i plăcut lui Dumnezeu,
Locul lui este pe cruce!
Când coboară îţi aduce
Boală şi necaz mereu.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Rudy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ştii bine că-i mai bine
Să fii mai zgârcit cu sine
Şi mai darnic cu oricine
Cere-un bine de la tine.

catren de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite
Adăugat de Doru Bartos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miezul nopţii

Coboară lent şi trist coboară
Pe-a îndoielii serpentină
Topită undă pe vioară,
Otrava nopţilor, felină.

Jur-împrejur, genună sumbră
Cenuşa zării troienită,
Stingând contururi vagi de umbră
În fremătare infinită.

Amarul clipelor profunde
Îl sorb acordurile vane,
Dând cadenţatelor secunde
Întinsul vastelor oceane.

poezie de Aurel Pastramagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de femeie

Parfum de femeie cu gust de frezie plăpândă
Coboară în umeri de dorinţe
Agitaţi de poveri.
Parfum de femeie, gust de mentă revigorantă,
Coboară în coapse fierbinţi
Căptuşite cu mângâieri.
Parfum de femeie cu gust de zmeură dezgheţată,
Coboară în degetele alintate.
Parfum de femeie cu gust de cuişoare
Coboară în plete brune scăldate...

poezie de Silvia Filip (8 martie 2020)
Adăugat de Silvia Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recuperarea sinelui - Any Drăgoianu

Văzând că scriu aşa de bine,
Şi altele m-au admirat,
Dar Any s-a pierdut pe sine
Şi nu s-a mai recuperat.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verbae

despre suferinţa în inimă
se vorbeşte şi se cântă mii de vorbe
în roz şi gri
împrăştiindu-se precum cenuşa de trandafiri
o dată cu seceta lacrimei

despre durerea inocenţei
fără copilărie
se scrie doct ori interesant
speculând morbidul din ego
şi interesele de moment
în trecere prin acordul strunelor
care privesc mut
către seninătatea celor vinovaţi

despre ideile înjunghiate în zbor
se vorbeşte cu remuşcarea
născută din scepticismul firii
iar despre puterea obişnuinţei
se scrie în lehamite de bonton
cu aerul că tinereţea este bătrâneţe perpetuă
cu drept de zâmbet
monoton şi amar

despre noi
se vorbeşte ca de o vioară
dezarticulată de atâtea concerte
sub clar de suflet
la spectacolul societăţii civile

despre sine
se vorbeşte cu sine
la o masă cu douăsprezece gânduri
surâzând în tăcerea reveriei

poezie de Dara Blu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiinţa în sine

Frânghii răsucite
De lumină filtrată,
După reguli ivite
În exacte ştiinţe,
Coboară alene
În poiana-nflorată,
Sporind veselia
Cuprinsă-n fiinţe.
Fiinţa, în sine,
Prea frumos fiinţează
În rău şi în bine,
Când armonia,
Hălăduind în eter,
Îşi arată sfinţiia
În cele divine,
Picate din cer.
Mijlocirea are nemijlocitul în ea
Şi orice
Devine heraclitic alint,
Aprinde focul,
Din mine şi ea
Ocrotind torţa plăpândă
Ce arde-n Corint.

poezie de Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visez

că într-o bună zi va veni o voce &
îmi va spune că (în sfârşit) s-au aşezat toate
la locul lor, după care voi putea coborî liniştit în mine,
aşa cum un păianjen coboară – subtil & firesc –
pe firul ce l-a ţesut la un moment dat, aşa
cum coboară ceaţa în aerul savant de toamnă,
sau aşa cum coboară noţiunea de psihologie
într-un scenariu de christopher nolan

poezie de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visez

că într-o bună zi va veni o voce &
îmi va spune că (în sfârşit) s-au aşezat toate
la locul lor, după care voi putea coborî liniştit în mine,
aşa cum un păianjen coboară – subtil & firesc –
pe firul ce l-a ţesut la un moment dat, aşa
cum coboară ceaţa în aerul savant de toamnă,
sau aşa cum coboară noţiunea de psihologie
într-un scenariu de christopher nolan

poezie de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbatere

coboară ochiul în minte să găsească răspunsuri la întrebări
mintea coboară în inima să găsească întrebări la răspunsuri
în gândul meu se deschid un ciorchine de drumuri
încolăcite în jurul muntelui de urcat până în vârf
acolo, sus, poleit e unu în tot şi toate în unu
genunchii juliţi, cad, mă ridic, urc, cobor, transpir îndoială
nu am să reuşesc, e greu, mult prea greu
şi totuşi din rugăciune îmi cresc două aripi prin răni
trupul sleit se prăbuşeşte greoi pe cale
un porumbel de fum se ridică din focul rugului meu
acolo unde nu există durere şi nu există suferinţă
pe iarba verde, crudă, cinstită, veselă în roua dimineţii

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea

Coboară peste genele mele închise, coboară peste lume şi sate
Prin vreme şi flori, pe nori şi terase
Se împleteşte’ntruna, se coase.
Fără ace şi lână şi fire, fără mâini şi degete dibace
Fără de sunet coboară’n uimire...
În suflete triste ca vatra prea rece,
Coboară mereu către seară şi trece...
Liniştită cu mantia târâş
Peste lună
Îşi adună în poală nebună,
Mătănii de stele
Cu degete lungi le numără-ntruna
Coborâta, liniştita, ocrotitoarea noapte
Nebuna.
Şi-a făcut obiceiul încrustat pe călcâie
Să se-ntoarcă în fiece seară
Ca o îndrăgostită-n amurg,
Ca un soldat inflăcărat prin iubirea de ţară.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui om care vorbeşte mult despre sine îi este greu să scape de vanitate.

citat clasic din David Hume
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!