Rătăcit
Cuprins profund de ochii tăi,
Lin pierd șirul vieții cruzi.
Mă las purtat de tu și noi
Printre vise și iluizi'...
O atingere mi-ar fi de-ajuns
Să revin de-unde-am plecat,
Însă tu tot mă scufunzi
În locul de mult uitat...
Găsesc acolo amintiri
Sentimente multe... o comoară
Închid ochii și suspin
Gândul că nu te mai am, mă omoară.
Dorința tare mă apasă,
De-a rămâne veșnic rătăcit,
În inima ta uitată,
De teamă să nu fi orbit.
poezie de Ilie Vlăduț (29 aprilie 2012)
Adăugat de Ilie Vlăduț

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre ochi
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre frică
- poezii despre dorințe
- poezii despre comori
- poezii despre amintiri
Citate similare
Ma pierd
ma pierd in ochii tai caprui,
ma pierd in stele si innebunesc,
ma pierd in flori de crizanteme
iubind chipul tau ceresc
ma pierd printre ramuri,
ma pierd pierd printr-un rece vant,
ma pierd dupa zare
cu lacrimi reci usor plangand
ma pierd in intuneric
ma pierd chiar si-n lumina
ma pierd de mirosul tau
de flori de crizantema
ma pierd printre frunze
imprastiate doar de vant
ma pierd de chipul tau
ce-l vad mereu razand
ma pierd in visul tau
ma pierd in al gand
se pierd si ochii mei
te pierzi si tu in vant
poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre crizanteme, poezii despre stele, poezii despre frunze, poezii despre flori sau poezii despre crengi
Cenusa
De unde vii, pasăre măiastră?
Din ceruri înalte
Ai coborât
Ș i ți-ai nimicit aripile
.
Glasul tău,
Ochii și parfumul tău,
Mă induce într-o visare cumplită,
Dar ignoranța ta mă omoară
..
Dorul,
Cumplita tortură,
Ce macină sufletul meu,
Arde în mine!
Ah și ce dor mi-e de tine
.
Teama,
Mă trimite în tăcere,
Mută!
Mă simt în fața ta
Plină,
De sentimente ascunse
Este inima mea,
Ș i aș vrea să le aflii,
Dar mi-e teamă
.
Nopțile plâng și tremur;
Mi-e atât de teamă,
Că eu oi fi de mult moartă
în inima ta
.
poezie de Andreea Popovici
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înălțime, poezii despre tăcere, poezii despre suflet, poezii despre păsări, poezii despre plâns sau poezii despre noapte
O insulă în nori!
Sentimente tandre răzbat,
prin raza blândă a sufletului
și las în urmă,
bucăți din inima mea,
o călimară, un condei
și-un cufăr cu patru chei,
cuvinte împletite-n vreme,
Eu am ascuns de mult
șirag de clipe
tristeți, iubiri,
în miez de noapte
candide amintiri,
un cufar plin cu șoapte
și flori însângerate
în carte am presat,
sunt amintiri,
ce s-au uitat!
Zidit-am casa nouă,
grădină, multe flori
chiar dacă inima-mi va tace
pe-o insulă în nori,
un înger bun
îți va veni în zbor,
să-ți toarne în cupa vieții
doar nectar...
ca sa nu simți nici-o clipă
gustul durerii... amar!
La țărmul mării
târziu te întorci în vis,
din șirul clipelor,
alungă-ți gândul plâns,
încrezător privește
spre steaua ce va lumina
un foc nestins va fi
iubirea mea!
poezie de Amelia Magori (14 august 2007)
Adăugat de AMIKA

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre iubire, poezii despre îngeri, poezii despre încredere, poezii despre tristețe, poezii despre sânge sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Poezie neterminată
Va trece vremea și va fi să mor
Dar, zău, că nu am niciun pic de teamă,
Căci simt în piept un mare, mare dor,
Acela de a fi cu tine, mamă.
Și-acolo, printre îngeri luminoși,
Să fim din nou la fel ca înainte,
Eu să mă pierd în ochii tăi frumoși,
Tu să îmi spui aceleași dulci cuvinte...
Aș vrea să scriu mai mult, dar nu mai pot
Că mi-aș dori, cu inima ușoară,
Să râdem veseli, să uităm de tot
Și mă opresc, că ochii mei plâng iară.
poezie de Octavian Cocoș (24 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre poezie, poezii despre mamă sau poezii despre frumusețe
Mă doare ceva și nu știu ce...
Mă doare ceva și nu știu ce,
mă apăsă cu apăsarea de pământ și de cer,
cu mâinile mă agăț de noapte și ger,
sperând să-mi revin din apăsarea de fier
Mă înconvoaie gândul să pot să înțeleg
mersul de lucruri ce se pierd în eter
Definiția vieții rămane mister,
chinuiala zilei, la fel, pe care n-o cer
Mă doare ceva și nu știu ce,
mă apasă pe frunte, mă apasă pe piept,
noaptea și ea mă apasă încet,
cu tot ce-a trecut și pe care-l regret
Mă apasă zorii pe pleoape și ochi,
salt pleoape încet să văd umbre de plopi,
lumina ferestrei pătrunsă în casă,
eu la fereastră apăsat de albeață
Mă doare ceva și nu știu ce,
o boală absentă de diagnosticul ei,
nu pot s-o tratez și nici s-o gonesc,
știu doar cum doare încercând s-o găsesc
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre timp, poezii despre mâini, poezii despre medicină sau poezii despre fier

Cântec pierdut
în ochii tăi s-au înecat corăbii.
pirații au urcat la cer... povești!
în ochii tăi, ca într-un cuib de vrăbii
plânge sageacul casei părintești!
în ochii tăi e toamna la extremă,
cu stele-aruncă-n tot ce e lumesc.
în ochii tăi, boboci de crizantemă
de-a stânga și de-a dreapta înfloresc.
în ochii tăi pierduți sunt trecătorii.
cătând pentru tristețe panaceu,
imaculată - fiică a ninsorii,
în ochii tăi mă pierd ades' și eu.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vrăbii, poezii despre toamnă, poezii despre piraterie, poezii despre ninsoare, poezii despre muzică sau poezii despre marină

Mi se usucă...
Mi se usucă multe lacrimi așezate-n foi
Și pierd în ele gânduri și o rânduială,
Pierd o emoție ce pentru voi,
Am supt-o dintr-o veche călimară.
Pierd un suspin ce mi-l înșiră gândul,
Pierd o durere sau plăcere lăcrimată,
Mă simt ca învelită într-un torent de-a rândul
Pe foaie ochii-mi lacrima aștern... o lepădată...
Mă mângâie cu teamă totdeauna visul,
Când rânduri curg din micul meu condei,
El lăcrimează împreundu-mi cântul
Și zâmbet plâns v-așterne, poate vrei să-l iei.
Mi se usucă multe lacrimi și așa dispar,
Nerăsfoitele, citatele din gânduri,
Le-ascund pierdute-n micul meu sertar,
Poate-n alt timp vor fi frumoase rânduri.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre plăcere sau poezii despre durere

Celei de ieri
E toamnă târzie, un vânt din trecut
ajunge călare pe-o umbră albastră
lăsată cândva sub un dor convolut
uitat printre florile puse în glastră.
Se lasă-nserarea și gândul rămâne
departe în zare, sub grele poveri,
aduse de ceața din visuri păgâne,
mai multe acum decât erau ieri.
Te văd rătăcită prin oaze ascunse
de umbrele serii cernute-n deșert,
în vagi amintiri din uitările ninse
pe cugetu-ntins peste dorul inert.
Și parcă, deodată, aud un suspin,
aproape de pragul păzit de tăceri,
în rama uitării văd chipul senin
al celei întoarse din ziua de ieri.
Cuvinte nespuse, ajung între noi,
cu vagi amintiri regăsite-n trecut,
se pierd, în tăcerea pereților goi,
pe buzele frânte-ntr-un ultim sărut.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de Corneliu Neagu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre sărut, poezii despre seară sau poezii despre oaze
Am plecat de lângă tine
Am plecat de lângă tine,
Nu știu încotro mă-ndrept,
Haide, vino după mine
Și nu mă lăsa să mă pierd.
În perdeaua deas-a nopții
Cerul nu s-a mai deschis.
Rătăcesc pe drumul vieții
Și mă scufund într-un abis.
Numai ochii tăi albaștri
Ar putea să mă găsească,
Cănd îți vor spune sihaștri
Că s-a deschis bolta cerească.
Să vi să-mi intinzi o mână
Dacă știi că mă iubesti,
Că-mi plâng ochii și suspină,
Numele când îmi rostesti.
N-am să plec de lângă tine,
Două vieți de-aș mai trăi,
Fiindc-am rătăcit prin lume
Visând mereu la ochii tăi.
poezie de Gheorghe Deniștean (19 martie 2017)
Adăugat de Denygigi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre ochi albaștri sau poezii despre albastru
Cum m-ai iubi
Cum m-ai iubi?
Cu sufletul,
mi-ar fi de-ajuns, să știi!
Tu, palmele ți le-ai bătut,
întâi când m-ai văzut
de parcă-n ele, ai fi prins,
întreg al meu cuprins.
Ochi blânzi și scânteieri, divine
țintit-ai către mine!
Ce bucurie-n firea lor
și câtă dragoste și dor!
Și, m-ai iubit, atât de tare,
în prima ta îmbrățișare!
Și, te-am iubit, atât de mult
în primul meu sărut!
Cum m-ai iubi?
Cu sufletul,
mi-ar fi de-ajuns, să știi!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ioana Voicilă Dobre despre iubire, citate de Ioana Voicilă Dobre despre sărut sau citate de Ioana Voicilă Dobre despre suflet
Doar tu
Prin fiecare por emani feminitate
Și-n ochii tăi verzi găsesc iubirea.
Când îți sărut buzele catifelate
Eu mă topesc, mă pierd cu firea.
În inima mea adânc tu ai pătruns
Și-acum numai ție îți aparține,
Iar mie... o viață nu îmi e de-ajuns
Să-ți spun ce-nsemni pentru mine.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (5 ianuarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre ochi verzi sau poezii despre femei
În armonia iubirii
Noaptea a trecut ș-acum soarele ne calcă-n prag,
aș vrea să fii lângă mine să mă mângâi cu drag,
dar degetele tale au plecat la lucru și eu mângâi un pluș,
mă ridic cu gândul la tine și de-abia aștept să vii ca un spiriduș,
să mă cuprinzi în brațe, iar eu să te cuprind cu dor,
și-ncet în armonia iubirii suntem purtați de-amor.
Ușor mă-ntinzi, să-mi poți vedea ochii și a mea privire,
îmi mângâi părul și ochii mi-i săruți cu iubire,
iar gândurile și emoțiile cresc în iubirea ce am,
închid apoi ochii și te simt încet,
iar lacrimile mele se scurg ușor pe-al meu piept,
iar tu lacrimile-mi săruți cuprins de al meu dor,
dar lasă-mă o clipă încă, să pot și eu să te ador,
că vreau a mea privire ochii tăi să-i pătrundă,
căci te-am strigat profund atunci când m-am trezit,
aveam lacrimi în ochi și doar plușul m-a auzit,
dar tu acum cu dragoste-n suflet ai venit,
te strâng în brațe și speranța iubirii noastre a revenit.
poezie de Eugenia Calancea (13 septembrie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre degete sau poezii despre declarații de dragoste

Plasa de gânduri
Un gând, un singur gând aș vrea să prind
în mâna ce se sprijină pe frunte
și îl așteaptă, nu ca să-l înfrunte,
ci pentru ca, în suflet, să-l cuprind.
Nu vreau mai multe, unul mi-e de-ajuns,
ori, dacă e cel așteptat, se poate
să îmi doresc mai multe gânduri, toate
ce vor veni la gândul meu răspuns.
Dar cum să prind un gând? Cu ochii-nchiși?
Cu mâna-ntinsă, degetele-plasă?
Cu alte gânduri? Cum se face? Lasă!
Îmi țin, mai bine, ochii larg deschiși,
mă mai ajut cu gândul "Nu îmi pasă!"
ori uit de tot ce, astăzi, mă apasă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent sau poezii despre ajutor
Lumea noastră
Aș vrea să fii mereu aici cu mine,
Nu trece zi să nu mă gândesc la tine.
Vreau să mă topesc în brațele tale,
Să fim doar noi doi printre petale,
Eu să fiu ploaie, tu să fii vânt,
Să-mi alungi picăturile de pe pământ.
Să fiu o floare uitată de lume,
Într-o pustietate bizară, fără nume,
Idealuri, vise, țeluri devenite realitate,
Să fim doar noi doi în singurătate.
Amintirile nu-și găsesc locul aici,
Zilele se scurg, secunde mici, mici,
Lumea noastră-i de invidiat,
Închizi ochii și ajungi imediat.
Ne iubim de cum ne întâlnim,
Doar știm mereu ce ne dorim...
Dar stai, unde fugi așa grăbit?
Ai deschis ochii, de ce m-ai rănit?
Am rămas din nou o floare fără viață,
Tu crezi că eu am inima de gheață?
Vântule... ridică-mi petalele la cer!
Nu vezi că sufăr, plâng, zbier...
poezie de Larisa Oancea
Adăugat de Larisa Oancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre uitare, poezii despre singurătate, poezii despre secunde sau poezii despre realitate
Soare și ardoare
să iubești până la limita de rupere, să tragi, să tot tragi
dar ea inima să nu cedeze, să nu se rupă nicicum
ci din contră, să bată tot mai tare
de parcă nimic pe lume nu i-ar umbri bătăile
să te apleci peste ghizdurile vieții și să strigi către apa viselor
ahoeeeee... și de undeva de jos să ți se întoarcă strigătul
mai mult ca un ecou ostenit de drum
doar ca să te-încredințeze că mai ai multe vise de trăit
și când închizi ochii, soarele să-și arate ardoarea
ca-n prima zi, ca-n primul sărut,
ca-n prima iubire, ca-n primul suspin
și să răsufli ușurat că soarele nu a asfințit.
e tot înăuntru arzând, scrumind. iubind...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre prima iubire sau poezii despre limite
Singurătate
A uitat vântul să mai adie
Și soarele-a uitat a răsări
Privesc spre stele și-aștept să vie
Una din ele spre-a mă iubi.
Se plimbă iute pe ceruri negre
Și cum mă văd, ele se sting
Nu pot înțelege aceste tenebre
Și lacrimi din inima mea se preling.
Păstrez în mine astă durere
Și închid ochii... iubirea o văd
Cum vine și pleacă, o pierd din vedere
Iar singurătatea face prăpăd.
Și urlă câmpul. Nimic nu mișcă
Dar totuși e ceva, e inima mea
Aceasta tot bate și e obosită
Și simt cum încetează să bată și ea.
Mă resuscitează câte-o amintire
Scânteie ce-nvie al meu sentiment
Mă împac cu gândul că nicio iubire
n-o să se-nființeze în timpul prezent
casa mă așteaptă, plec capul și... plec
aceeași întâmplare ca noapte de noapte
miile de stele cărarea-mi petrec
și inima mea nu mai bate.
poezie de Andrei Lupu
Adăugat de wolfpress

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare
Două nestemate
Lacrimi nevinovate
Și suflet de iubire,
Sunt două nestemate
Rămase-n amintire.
Așa avea bunica
În ochii visători,
Stând toată ziulica
Cu gândul la feciori.
Îi era teamă, sărăcuța
Nu cumva să moară.
Uda cu lacrimi băsmăluța
În fiece seară.
Ca să îi mai treacă dorul
Mă strângea cu drag la piept.
Acuma îi duc eu dorul
Și-n zadar o tot aștept.
Ea a plecat departe,
Acolo, la Dumnezeu,
Dar multe nestemate
Au rămas în gândul meu.
poezie de Dumitru Delcă (31 octombrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre nevinovăție sau poezii despre moarte
Cea mai de preț comoară
Am dobândit în viață comori nenumărate,
Știință,-nțelepciune, cărți multe ‒ minunate,
Talentul de a scrie și multă fantezie,
Iubirea de aproape, credință pe vecie.
Am dobândit răbdare, puterea de-a ierta
Și darul carității, pe cel de-a cugeta,
Cultură, titluri, faimă ‒ sau zi-i celebritate,
Dar una le întrece cu mult, cu mult pe toate.
Ea sufletu-mi înalță la ceruri, printre stele,
Ea e comoara care dă sens vieții mele,
Aceasta e și fi-va iubita-mi soțioară,
Ea este pentru mine cea mai de preț comoară.
poezie de George Budoi din Dicționarul dragostei (23 ianuarie 1997)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre celebritate, poezii despre știință, poezii despre talent, poezii despre iertare sau poezii despre cultură
Un vis nocturn
Am stins lumina și m-așez
Pe patul ce mi-e mare,
Mi-e greu s-adorm, căci te visez,
Și visul rău mă doare.
Nu închid ochii bine și
Încep a te visa,
Aș vrea din visul meu să ieși
Să mi te pot îmbrățișa.
Desprinde-te, o, vis nocturn,
Din gânduri ieși afară,
Și vino-ntr-al capelei turn
Să ne iubim în noapte iară.
Desprinde-te și fă-mi visarea
Reală ca și un sărut,
Apoi alungă-mi întristarea
Și dă-mi iubirea ce am vrut.
De-ai prinde viață, vis frumos,
De m-aș trezi cu tine,
Nu mi-ar fi gândul tumultos,
Iubirea mi-ar curge prin vine.
Și dac-ar fi să se împlinească
Dorința sufletului meu,
Aș vrea inima să iubească
Un vis nocturn atât de greu.
poezie de Răzvan Isac (6 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi s-a-ntâmplat să te găsesc...
mi s-a-ntâmplat să te găsesc, să te zăresc trecând,
de-atunci pe loc eu te-am iubit și te iubesc profund,
ai răsărit în ochii mei, un trandafir plăpând,
cu ochii umezi de idei și ei m-au răscolit
mi s-a-ntâmplat să îți zăresc, o poză undeva,
imaginea cu flori de câmp și tu o floare stea,
petale roșii te îmbracă și albul pur, pe corp,
puțin îți lasă să se vadă, forma de corp ce-i copt
mi s-a-ntâmplat să te iubesc, să numai dorm deloc,
să ies mereu pe drumul care, te-oprești din loc în loc,
să te urmez dar de departe cu pașii mărunțiți,
să îți privesc făptura dragă cu ochii pironiți
mi s-a-ntâmplat și ce să fac, să te alung nu pot,
îmi bate inima să spargă pieptul bătrân de mort
și mintea mi-a rămas blocată cu gândul tot te chem,
să-mi potolești dragostea oarbă ce parcă-i un blestem
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre somn, poezii despre roșu sau poezii despre imagine