Mi s-a-ntâmplat să te găsesc...

mi s-a-ntâmplat să te găsesc, să te zăresc trecând,
de-atunci pe loc eu te-am iubit şi te iubesc profund,
ai răsărit în ochii mei, un trandafir plăpând,
cu ochii umezi de idei şi ei m-au răscolit

mi s-a-ntâmplat să îţi zăresc, o poză undeva,
imaginea cu flori de câmp şi tu o floare stea,
petale roşii te îmbracă şi albul pur, pe corp,
puţin îţi lasă să se vadă, forma de corp ce-i copt

mi s-a-ntâmplat să te iubesc, să numai dorm deloc,
să ies mereu pe drumul care, te-opreşti din loc în loc,
să te urmez dar de departe cu paşii mărunţiţi,
să îţi privesc făptura dragă cu ochii pironiţi

mi s-a-ntâmplat şi ce să fac, să te alung nu pot,
îmi bate inima să spargă pieptul bătrân de mort
şi mintea mi-a rămas blocată cu gândul tot te chem,
să-mi potoleşti dragostea oarbă ce parcă-i un blestem

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nou sub soare

Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic!
Nimic nu s-a-ntâmplat sub stele!

Doar eu visam
un vis unic
cu ochi frumoşi de peruzele!

Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic!
Timpul mi-e martor că demult

doar eu
mai plâng înăbuşit,
un curcubeu într-un tumult!

Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic,
nimic nu s-a-ntâmplat cu noi!

Aceleaşi vise, aceeaşi sori,
aceleaşi tălpi, rănite zori...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântule, iubitule!

Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic!
Nimic nu s-a-ntâmplat sub stele!
Doar eu visam
un vis unic
cu ochi frumoşi de peruzele!
Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic!
Mi-e timpul martor
că demult
doar eu mai plâng înăbuşit,
un curcubeu într-un tumult!
Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic,
nimic nu s-a-ntâmplat
cu noi!
Aceleaşi vise, aceeaşi sori,
aceleaşi tălpi, rănite zori...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşii, dulci, două petale

Roşii, dulci, două petale
Aşa văd buzele tale,
Ori de câte ori, de mână
Ne plimbăm sub clar de lună.

Vezi iubito, ce-ţi spuneam
Când de mână ne ţineam?
Străbăteam alei înguste
Gura mea, gura-ţi să guste.

Îţi spuneam vrute, nevrute
Gura ta să mă sărute...
Dintr-o simplă joacă, atunci,
Azi în braţele-mi te arunci.

Şi o faci cu nonşalanţa,
Eu scorpion, tu eşti balanţă,
Amândoi romantici, sinceri
În iubire flori de nuferi.

Cine-ar fi crezut vreodată
Că va fii adevărată,
Dragostea-ncepută-n glumă
Azi n-i tată, dar şi mumă.

S-a-ntâmplat fără să vrem,
Unul pe-altul ne avem,
Dragostea pe noi ne leagă,
Îţi sunt drag şi îmi eşti dragă.

S-a-ntâmplat în acea seară
Când eu pentru prima oară,
Am gustat buzele tale,
Roşii, dulci, două petale.

poezie de Razvan Isac (14 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritm de continuat

Noaptea nu a fost de vină
S-a-ntâmplat că s-a-ntâmplat
Fire oarbe de lumină
Au suit încălecat.

Lucii plase sanguine
Desenând Electric-Cer
Tremură în voi şi-n mine
Ciorna Marelui-Mister

Peste cat şi peste vis
Lungi persoane somnambule
Clatină lângă abis
Þeste verzi de libelule.

Şi gunoiul în căldări
Fierbe colorând cu pete
Roşu-galben fund de mări
Pe înecul din perete.

S-a-ntâmplat că s-a-ntâmplat
Pe la colţuri, pieze rele,
S-au bătut şi s-au scuipat
Pentru inima din ele.

Ochiul sfântului la geamuri
Plânge palid căci în curte
Bat pe burta lor tam-tamuri
Mâţele cu labe scurte.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără de vis sau răsărit

Mi-e plină inima de NOI, din Răsărit în Răsărit,
altar în suflet ţi-am clădit din clipa-n care ne-am găsit.

Te-ai odihnit în el un timp- umblaseşi mii de vieţi hai-hui-
şi, când ţi-am crescut puteri noi, ai dispărut fără să-mi spui.

Apusul arde-n flăcări reci şi vântul şuier-a pustiu.
Te-ai rătăcit în negre nopţi şi-acum te simţi ca-ntr-un sicriu.

Nimic nu vezi, nimic n-auzi, ştii doar că nu ai niciun rost
şi nu-nţelegi ce s-a-ntâmplat, de ce e totu-atât de-anost...

Eşti vagabondul dintre lumi, cu suflet trist şi ponosit.
Degeaba plângi că ai greşit, când de IUBIRE ai fugit.

În cununie-nsingurat, acum mă strigi să fim iar DOI.
Nu pot, am obosit prea mult de a lupta ca-ntr-un război.

Nu mai găsesc puteri să-ţi spun cât TE IUBESC... cât TE-AM IUBIT...
Rămâi în lumea ta... sărac.. fără de Vis sau Răsărit...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anabel Lee

De demult s-a-ntâmplat, de demult...
Era lângă-o mare cu ape-argintii,
O fecioară trăia, şi poate c-o ştiţi,
O fecioară, Annabel Lee;
Şi trăia doar c-un gând - s-o iubesc mereu,
Şi trăia - să mă poată iubi.

Eu - un copil - şi ea un copil,
Lângă-o mare cu ape-argintii,
Ne iubeam ca un cântec mai presus de iubire
Ca un cântec - Annabel Lee;
Şi priveau, pizmuind preacurata iubire,
Chiar serafii de sus, din tării.

Şi aşa s-a-ntâmplat că-ntr-o zi, demult,
Lângă marea cu ape-argintii
Un vânt de pustiu s-a iscat dintr-un nor,
Îngheţând-o pe Annabel Lee;
Măritele-i neamuri au dus-o departe.
Departe de mine, spre miazăzi,
Şi-au închis-o în mormântul de piatră,
Lângă-o mare cu ape-argintii.

Chiar serafii, nicicând fericiţi ca noi,
Pizmuindu-ne priveau din tării -
Da, aşa s-a-ntâmplat (şi cu toţii o ştiu
Lângă marea cu ape-argintii)
Că-ntr-o noapte un vânt se-abătu, geros,
Îngheţând, ucigând pe Annabel Lee.

Dar iubirea ne-a fost mai presus de iubirea
Celor mai bătrâni decât noi, doi copii -
Celor mai înţelepţi decât noi, doi copii -
Şi nici îngerii de sus, din tării,
Nici demonii din funduri de-ocean
N-au să poată vreodată visul meu despărţi
De-al frumoasei Annabel Lee.

Şi, prin noapte, urcând, luna-mi pare un gând
Al fecioarei Annabel Lee;
Şi din ochii stelari eu văd ochii ei mari,
Ai frumoasei Annabel Lee;
Şi în fluxu-nnoptat lângă ea stau culcat,
Lângă draga, iubita, logodnica mea,
În mormântul din ţărmuri pustii,
Lângă ţărmuri cu valuri pustii.

poezie celebră de Edgar Allan Poe din Poezii şi poeme (1964), traducere de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De m-aş uita

Vreau să te uit şi să mă uit
Aş vrea să dorm fără să ştiu
Aş vrea ca cerul plumburiu
Să-l spargă soarele topit

Aş vrea ca luna strălucind
Să se ascundă după nori
Să fie negrul până-n zori
Cu întunericul tăcând

Să dorm aş vrea şi să nu dorm
Să-mi fii în gând, să-mi fii în vis
Să nu-mi mai fii de nepermis
Să pot să-ţi spun ceva în somn

Să pot să-ţi spun ceva verbal
Să pot să-ţi dau un câmp de flori
Albastre, roşii, mii culori
Dar să nu-ţi par a fi banal

Vreau să te uit şi să mă uit
În noaptea mea să mă cufund
Să nu mai ştiu cât de profund
Îmi eşti în gândul chinuit

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reacţie interioară

Cafeaua – izvor amar,
Prima ţigară – sărut ce îneacă
Mai departe... umerii, ochii
Vocea se înalţă răguşit
Să spargă oglinda în care ocazional
Ne-am siluit.

Lumina pluteşte doar la suprafaţă
Pleoapa dinăuntru nu vrea să respire,
Pe perna dimineţii, degete obosite
Resfiră bani complici cu gust de răzvrătire..

Ce s-a întâmplat?
Un troc?... O poveste...?
Pustiul a rodit sau s-a purtat război?
Ce s-a-ntâmplat
În spatele acestor largi ferestre?!

Patimă roasă de acidul din noi...

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu mărturisesc drept, cum am spus şi la juraţi, eu, domnule preşedinte, i-am zis lui Mitică: nu-mi plac glume de astea! Adică nu că mi-era frică de ce s-a-ntâmplat... nici nu mă gândeam! dar vorba e, nu-mi plac mie astea; că eu îl ştiam cine e Mişu, laş! şi n-are curaj; mi-era frică să nu păţim cu el cum mai păţisem o dată, când s-a-ntâmplat la Hierestrăul Vechi bătaia cu mizerabilii ăilalţi, care ne-a atacat, şi Mişu de frică a fugit şi s-a ascuns undeva.

începutul de la 1 Aprilie (monolog) de Ion Luca Caragiale (1896)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a-ntâmplat azi, de Ziua copilului...

Cu ochii la televizor,
Mămica-l îndopa, de zor,
Pân' ce copilu'-a plâns: "Destul!
Nu mai vreau... papa! Sunt sătul!"

epigramă de Liviu Gogu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt mort şi viu...

te-am omorât cu o-ntrebare
şi tot aşa, eu, am murit,
nu de o moarte ca oricare,
sunt viu şi mort, sunt viu murit

din buzele-ţi frumoase, pârguite,
din ochii tăi în foc, cu foc,
atâtea vorbe au fost asmuţite,
să-mi rupă inima, din loc în loc

m-a omorât a ta suflare
şi tot cu ea, mult mai iubit,
atât de dulce, suavă alinare,
mi-ai dat să mor, dar am trăit

obositor îmi este timpul darnic,
de amăgiri, de bucurii,
prin patul singur şi şăgalnic,
te caut în somn, să mor o zi

se zbate sufletul în mine,
e răscolit, e obosit
se-nvârte moartea, nu-i e bine,
sunt mort şi viu.. sunt nedorit

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţe

Ascult, privesc şi iar ascult
cum bate vântul dintr-o parte,
fără să ştie de-al meu gând
care îmi spune că se poate.

Că pot să vină iar furtuni
în care să mă pierd cu totul,
în visele cu mari minciuni
care nu ştiu unde mi-e locul.

Zăresc pe dealul fără vârf
lumini arzând de călătoare,
sunt îmbătate de priviri
curgând din mine doritoare.

Ascult, privesc şi iar ascult
lumea cu ea necruţătoare,
privesc cu ochii spre pământ
să văd acum cum creşte-o floare

şi văd pământul numai ars
de paşii mei strivind cărarea,
ascult la pietrele cu glas
spunând că nu ştiu unde-i zarea.

Şi totuşi merg spre nicăieri
dorind s-ajung cu mine însumi
ştiu că pot să prind iernări
şi toamnele râzând plecându-mi.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii ai florei

Lele, cum de s-a-ntâmplat,
De cu seara până-n zori,
Dragostea o faci în pat,
Iar copiii ies din flori?

epigramă de Aurel Ciocanu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer mai ceresc

În jungla existenţei mele
printre liane de parfum
te caut ca un nebun
zâmbet cu iz măiastru
mireasmă de albastru

Şi când te zăresc
păduri de umbre se topesc
în ochii ce-i iubesc
cer mai ceresc
şi nelumesc
tuturor cerurilor
ce-n lumea poeziei le zăresc

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din depărtare

Iubeşte-mă din depărtarea ta
Cum te iubesc din depărtarea mea,
Să ne-amintim cum ne iubeam cândva
Când depărtarea nu-nsemna ceva.

Iubeşte-mă oriunde eşti acum
Cum te iubesc şi ştii, ca un nebun,
Cheamă-mă prin gând şi-n orice noapte
Luna-i singura ce ne desparte

E imposibil să mă fi uitat
E imposibil să te uit, nu pot,
Mi-e imposibil să nu mă gândesc
La ochii tăi pe care îi iubesc

Iubeşte-mă cum te iubesc şi eu
Şi caută-mă mereu în jurul tău,
Chiar dacă cercul nostru s-a lărgit
Urmează-i diametrul pietruit

În lungul lui privesc cu ochii storşi,
Pe-acolo-i cel mai scurt să te întorci,
Pe-acolo vino şi-am să vin şi eu
Pe raza cercului, în centrul său

Acolo am să fiu şi te aştept
Cu inima spărgându-mi bietul piept
Aici voi fi scriindu-ţi poezii,
Am terminat o carte, nici nu ştii

Sau poate am greşit, nu m-ai iubit,
Poate doar eu sunt singurul vrăjit
De cerul tău atât de însorit
Sub care somnul meu e chinuit

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trurli, Trurli

Printre flori am colindat
Ghiocei am adunat
Şi oricât am căutat
Nu te-am aflat
Nu te-am aflat

Până când de dor purtat
Florile-am înduioşat
Glasul lor am ascultat
Pe înserat
Pe înserat

Mi-a şoptit o viorea
C-ai să-mi dai inima ta
Trurli, Trurli, dragă
Te-aş ruga pe dumneata
Ca să n-o dai altuia
Trurli, trurli, dragă
Mi-a şoptit o viorea
C-ai să-mi dai inima ta

Mai departe am fugit
Dorul nu mi-am potolit
Lacrimi multe-am risipit
Şi te-am iubit
Şi te-am iubit

Şi de gânduri chinuit
Printre flori iar am venit
Vioreaua n-am găsit
S-a vestejit
Şi a murit

Mi-a şoptit o viorea
C-ai să-mi dai inima ta
Trurli, Trurli, dragă
Te-aş ruga pe dumneata
Ca să n-o dai altuia
Trurli, trurli, dragă
Mi-a şoptit o viorea
C-ai să-mi dai inima ta.

cântec interpretat de Titi Botez
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire înşelată

În fereastra ta, bat flori de gheaţă;
Eu stau în prag şi te aştept să vii;
Cu fulgi arunc în geamul tău, ori tu... nu ştii
Ce poate face-o dragoste măreaţă!

Privesc la ceas; e ora întâlnirii
Dar camera ţi-e încă luminată!
Ce s-a-ntâmplat? Întârzii prima dată
Şi-mi sfărâmi sentimentul fericirii.

Deodat' lumina-n cameră se stinge;
Văd două umbre, care se sărută.
Te recunosc în una şi inima-mi se frânge!
Îmi şterg cu mâna ochii... iubirea mea-i pierdută!

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi ceva!

Dacă-am să te chem
Dă-mi măcar un semn
Fie şi-un blestem
Din partea ta.
Totuşi nu ştiu cum
Pentru-atâta drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva.

În noaptea despărţirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi în doi,
În ochi mă bate viscolul câinesc
Şi am venit să-ţi spun că te iubesc.

Probabil drumul meu va duce-n iad
Mă-mpiedic de o lacrimă şi cad
Şi iar adorm şi iar mi-e dat un vis
Că biata cifră doi s-a sinucis.

Şi de atâta viscol vestitor
Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor,
Că tineri am intrat şi cu ce rost
Şi ce bătrâni ieşim din tot ce-a fost.

Nici aripile zboruri nu mai pot,
E numai despărţire peste tot
Şi se aude că va fi mai greu
Decât vom fi departe tu şi eu.

Dar nu pentru a-ţi spune că e rău
Am dat cu bulgări mari în geamul tău,
Ci ca să ştii, în viscolul câinesc,
Că plec şi mor şi plâng şi te iubesc.

Şi vreau să-ţi dau cu acte înapoi
Dezastrul împărţirilor la doi,
Ca să-nţelegi şi tu ce-i cuplul frânt
Şi cum e să fii singur pe pământ.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem?

Soţia (scorpie şi rea):
- Tu vei muri de mâna mea
Şi s-a-ntâmplat după ani grei
Să moară, dar... de gura ei!

epigramă de Gheorghe Gurău (decembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al treilea om

Nu suntem singuri niciodată
E o prezenţă, tot mereu
Poate o rudă decedată
Poate un înger, sau un zeu.

Dacă ne paşte un pericol
Ne apără, ne dă un sfat –
Cine contestă, e ridicol
Mai tuturor ni s-a-ntâmplat.

Un corp astral, din altă stare
E un om viu, şi totuşi nu-i
Apoi se stinge şi dispare...

El nu se-arată orişicui
Ci doar acelora pe care
Domnul îi are-n planul Lui.

sonet de Corneliu Vadim Tudor (2 ianuarie 2015)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!