Lumea noastră
Aș vrea să fii mereu aici cu mine,
Nu trece zi să nu mă gândesc la tine.
Vreau să mă topesc în brațele tale,
Să fim doar noi doi printre petale,
Eu să fiu ploaie, tu să fii vânt,
Să-mi alungi picăturile de pe pământ.
Să fiu o floare uitată de lume,
Într-o pustietate bizară, fără nume,
Idealuri, vise, țeluri devenite realitate,
Să fim doar noi doi în singurătate.
Amintirile nu-și găsesc locul aici,
Zilele se scurg, secunde mici, mici,
Lumea noastră-i de invidiat,
Închizi ochii și ajungi imediat.
Ne iubim de cum ne întâlnim,
Doar știm mereu ce ne dorim...
Dar stai, unde fugi așa grăbit?
Ai deschis ochii, de ce m-ai rănit?
Am rămas din nou o floare fără viață,
Tu crezi că eu am inima de gheață?
Vântule... ridică-mi petalele la cer!
Nu vezi că sufăr, plâng, zbier...
poezie de Larisa Oancea
Adăugat de Larisa Oancea
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Larisa Oancea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.