Mi se usucă...

Mi se usucă multe lacrimi aşezate-n foi
Şi pierd în ele gânduri şi o rânduială,
Pierd o emoţie ce pentru voi,
Am supt-o dintr-o veche călimară.

Pierd un suspin ce mi-l înşiră gândul,
Pierd o durere sau plăcere lăcrimată,
Mă simt ca învelită într-un torent de-a rândul
Pe foaie ochii-mi lacrima aştern... o lepădată...

Mă mângâie cu teamă totdeauna visul,
Când rânduri curg din micul meu condei,
El lăcrimează împreundu-mi cântul
Şi zâmbet plâns v-aşterne, poate vrei să-l iei.

Mi se usucă multe lacrimi şi aşa dispar,
Nerăsfoitele, citatele din gânduri,
Le-ascund pierdute-n micul meu sertar,
Poate-n alt timp vor fi frumoase rânduri.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ma pierd

ma pierd in ochii tai caprui,
ma pierd in stele si innebunesc,
ma pierd in flori de crizanteme
iubind chipul tau ceresc

ma pierd printre ramuri,
ma pierd pierd printr-un rece vant,
ma pierd dupa zare
cu lacrimi reci usor plangand

ma pierd in intuneric
ma pierd chiar si-n lumina
ma pierd de mirosul tau
de flori de crizantema

ma pierd printre frunze
imprastiate doar de vant
ma pierd de chipul tau
ce-l vad mereu razand

ma pierd in visul tau
ma pierd in al gand
se pierd si ochii mei
te pierzi si tu in vant

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răvăşiri

Mă pierd cu fiecare zi,
Mă pierd în noapte...
Mă pierd în gând, ce ne desparte,
Mă pierd, oi putrezi...

Mă pierd din timp ce am,
Mă pierd de bani...
Mă pierd prieteni şi duşmani,
Mă pierd de neam.

Mă pierd de mamă şi de tată,
Mă pierd printre copii născuţi,
Mă pierd între neprevăzuţi...
Mă pierd fără să ştiu, deodată.

Mă pierd de foşti colegi,
Mă pierd de şcoli,
Mă pierd de atâtea boli...
Mă pierd, fără-de-legi.

Mă pierd de bucurii avute,
Mă pierd de şansă,
Mă pierd cu mintea-n transă...
Mă pierd pe neştiute.

Mă pierd că nu mai am valoare,
Mă pierd de bani, de tinereţe...
Mă pierd de viaţă, să mă-nveţe;
Mă pierd de la frumos, splendoare...

Mă pierd însingurat,
Mă pierd de mine,
Mă pierd de tot ce intervine...
Mă pierd, neexplicat.

Mă pierd în fiecare clipă,
Mă pierd într-o uzură...
Mă pierd, mă pierd, spre căzătură;
Mă pierd spre criptă.

Câştigu-l-am printr-o pasenţă
Printre atâţi nevruţi de-a naşte;
Sunt norocosul viu, de Paşte...
Sunt un câştig... prin excelenţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă pierd

Mă pierd în apa unui râu,
Mă pierd în holdele de grâu.
Mă pierd pe plaja însorită
Şi-n pădurea adormită.
Mă pierd în iarna viscoloasă
Şi-n privirea-ţi luminoasă.
Mă pierd în toamna aurită
Şi-n frumuseţea ta iubită.
Mă pierd în tot ce sunt şi-n tot ce eşti,
Mă pierd atunci când mă iubeşti.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inspiraţie

Mi-am pierdut inspiraţia!
Tocmai ce-o găsisem!
Acum mă pierd în gânduri,
Printre rime, printre muze!

Mi-am pierdut iubirea!
Tocmai ce-o-ntânlisem!
Acum mă pierd în lacrimi,
Printre scrieri şi visări!

Mi-am pierdut visul!
Tocmai ce-l visasem!
Acum mă pierd în deşteptare,
Printre razele de soare!

Mi-am pierdut timpul!
Tocmai ce venise!
Acum mă pierd în infinit,
În tot ce-am asteptat şi...

Şi n-a mai revenit de mult!
Poate c-am să uit..., îmi zic,
În vieţile ce vor urma,
În înc-o toamnă fără Ea!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

În valuri
se pierd idealuri
şi tu picuri
în plicuri
gânduri,
rânduri, rânduri.

poezie de Alina Gabriela Trifanov
Adăugat de Alina Gabriela Trifanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mă pierd în necuvinte
Cu tine pe buze
În clipa de foc dintre noi
Şopteşte-mi cuminte
În ore confuze
Poemul iubirii în doi.

Mă pierd în eter
Cu rima arzândă
Pe aripi de foc tremurând
Nu eşti efemer
Inimă pulsândă
Ci dor în condei fremătând.

Mă pierd în poeme
Cu tine de mână
Zburăm nevăzuţi şi iubind
Mă compui în catrene
Cu gândul în tâmplă
Cu sângele-n tine pulsând.

Mă pierd într-o lume
De himere şi lei
Ce vor să mă vadă căzând
Doar tu îmi poţi spune
În versuri de vrei
Să-ţi fiu mireasa din gând.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

De unde atâtea sălbatice gânduri
Îţi tulbură mintea cu suflet cu tot?!
Eu ştiu că-i târziu dar trei rânduri
Mai poţi să citeşti ca adesea, socot?

Pământu-i Pământ şi de-aceea se-nvârte
Să care în spate şi proşti şi deştepţi.
Deci rabdă şi tu, din iubire, mai multe
Chiar dacă ştii la ce să te-aştepţi.

Am pus printre rânduri albastre-n scrisoare
Tot ce-am furat ca să-ţi facă plăcere
Am pus lacrimi, zâmbet şi lună şi soare
Şi păsări şi fluturi, bucurii şi durere...

Chiar nu poţi, o clipă, iubirii trecute
Din oceanul visării, un strop să-i jertfeşti?
Nu-ţi cer să-mi dai daruri, nu-ţi cer lucruri multe
Îţi cer ca răvaşul acesta să-mi citeşti!

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc

Te pierd pentru-o secundă, cât pleoapele-mi clipesc.
Te rătăcesc în gânduri, doar să te regăsesc.
Şi-n ăst răstimp, iubito, pe iris ţi-odihneşti
A trupului splendoare şi pletele-ngereşti.
Rămas-am treaz în noapte ca trupul să-ţi dezmierd,
De teamă că în somnu-mi putea-voi să te pierd.
Ajuns-am să mă sperii de-al nopţii fiu, Morfeu.
De-n labirint de vise tu pieri, mă pierd şi eu.
În Cerber m-aş preface, pândind la căpătâi;
Când ochii-i vei deschide, să fiu eu cel dintâi,
Pe care-ţi laşi privirea să lenevească-n zori,
Să simt până-n străfunduri ai dragostei fiori.
Te pierd pentru-o clipită, doar să te regăsesc,
Ursita mea mireasă, cu chip dumnezeiesc.
Ţi-s ochii rupţi din stele, ţi-e gura rod în pârg.
Mă laşi, sau voi fi furul ce o sărut cu sârg?!
Să dăm urmare firii! Tu, cea de zei sortită,
Mă-nvaţă alfabetul iubirii şi-n sanscrită!

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miroase a toamnă

Miroase a timp de toamnă,
A cerneală dintr-o călimară,
Aşternând petală cu petală,
Rânduri, rânduri pe o coală!

Un freamăt tot, de foc, de jar,
Sunt chiar Eu şi fără de habar!
Mă pierd... cu fiecare clipă,
Căutându-te pe Tine în zadar!

Frunzele căzute-n calea mea
Îmi amintesc ce-a fost cândva!
Şi liniştea din ramuri străvezii
E cântul, chemarea de a fi!

Mă-ntreb ce ţi-aş mai putea fi,
De ziua când vei reveni,
Sau poate-ntorci vii din morţi,
De dincolo de vieţi, de dincolo!

Sau poate suntem pierduti pe...
Şi tot strigătu-i neîmplinire!
În tot domneşte o amăgire!
Sau doar două fiinţe pierdute..
... pe vecie!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă întorc acasă

Să mă întorc într-un târziu acasă,
Ca dintr-o bătălie pierdută,
Ca dintr-un pustiu care doarme.
Să urc încet scările,
Ca şi cum numai umbra mea ar fi,
Imaterială, acolo. Să trag podul,
Să tai orice punte şi în urma mea doar noaptea
Să pâlpâie ca un gol, ca un ocean rece şi negru.
Să mă întorc acasă
În micul paralelipiped de beton
Ca într-un refugiu, ca în toracele
Unui animal mare şi cald, ca într-un rest
De memorie. Să-mi pierd urmele,
Să-mi pierd auzul, să-mi pierd văzul
Şi doar un simţ necunoscut să lucreze, uriaş, în tăcere, în mine,
Să fiu singur. Un scrib într-un sarcofag,
Într-un labirint nesfârşit, într-o noapte de piatră.

poezie de Mircea Florin Şandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voci... gânduri

Voci străbătând întunericul sumbru
Mă cheamă în adâncurile neştiute
Dar unde?
Vântul suspină, ploaia mă ceartă
Nu-i nimeni în lume, în gând să m-asculte
Vreodată...
Printre gene albastre un vis se strecoară
Şi-alerg după el, în mister,...
Giuavaer
De lacrimi şi gânduri, pe-ntinsele rânduri
Îl pierd printre degete fragede,
Obosite de ger.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înscrisul

Nu pot să te pierd printre gânduri
Pornite,-n torent, să se-aştearnă,
Din sita ce-ar vrea să le cearnă
În pagini cu-nscrisuri pe rânduri.

Nu vreau să rămână în sită
Nimic din ce-a fost şi ce este
Doar pentru o altă poveste
Ce nu poate fi nesfârşită.

Voi face ca totul să treacă
Pe drumul-cascadă în doi
Şi tot ce se-aşterne să placă.

Vom trece zăgazuri în joacă,
Vom fi, în al vieţii puhoi,

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duce...

Se duce primăvară,
Se mor flori,
S-a dus fanfară...
Trec sărbători.

Se duc din zile,
S-au dus părinţi,
Se mor zambile...
Se pierd minţi.

Se duce gust,
Se pierd amici,
Se duce-august...
Nu-nviu bunici.

Se duc copii,
Copilărie,
Ruginesc vii...
Nu-i bucurie.

Se duce-o lume,
Iz roman-tic,
Soare apune...
Pierd tac, pierd tic!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu ştiu ce pierd,ea nu pricepe

Eu ştiu ce pierd, tu habar n-ai
C-ai fost pentru o clipă-n rai.
Când ai plecat, ai luat cu tine
Focul păgân ce-ardea în mine.

Eu ştiu ce pierd, tu n-ai habar
Că îţi făcusem sfânt altar
La poarta dintre amintiri...
Tărâmul dulcelor iubiri.

Eu ştiu ce pierd şi par naiv...
Tu te căieşti dar e tardiv...
Eu ştiu să iert, tu habar n-ai
C-ai fost pentru o clipă-n rai.

Eu ştiu ce pierd, ea nu pricepe
Că suntem suflete pereche
Şi o ador... şi o iubesc
Şi simt cum mă îndrăgostesc!

poezie de Silviu Ungureanu (18 decembrie 2012)
Adăugat de Silviu Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertare

Am greşit c-am vrut doar să visez
Şi doar in gândul meu, să încerc să te păstrez?
Am greşit că te-am lăsat să mi te inoculezi
În minte, în suflet... şi in vise?
În vise totul e atât de uşor; speranţele au glas,
Râsul tău e atât de cristalin iar gesturile tale cauterizează sufletul meu.

Am greşit că m-am lăsat purtată de iluzii si speranţe, gânduri efemere şi rânduri furibunde...
Secundele-s reci când tu nu vrei să zambesti

Mă pierd în vise, în speranţe, mă pierd in realitate.
Şi adorm istovită de atâta aşteptare.
În fiecare somn aud ecoul paşilor şi vocii tale...
Aş vrea să aud şi glasul gândurilor şi dorinţelor tale... şi ascult... şi caut
Şi somnul e ostenit de atâta căutare;
Bântui printre şoapte, gânduri... rânduri,
Căutând o adiere, o remarcă, un suspin sau doar un gest...
Şi reuşesc să te găsesc uneori, chiar doar pentru o secundă
Cu un zâmbet trist şi rece ascuns uşor pe buze

Am greşit oare ca nu e îmi doream sa pleci?
Sau perseverez că nu încerc să te ajut sa rămâi?

Aş vrea sa mă pot ierta... sunt lasă şi uneori mi-e teamă de cuvinte;
Ele pot deveni veritabile arme - sabia cu două tăişuri, sau torţe a căror arsuri rămân adânc întipărite-n minte.
Cauterizam rana făcută de ele cu un suspin sau un surâs plăpând mijit in colţul ochiului...
Dar urma durerii rămâne şi încercăm să o estompăm cu un zâmbet nătâng sau o şoaptă nespusă.
Mi-e teama de ele cum mi-e teama de vise; Sunt uneori atât de reale încât trezirea e cutremurător de dezamăgitoare.

Aş vrea să mă pot ierta, aşa cum te-am iertat pe tine că ai intrat insidios în viata mea...
Aş vrea să mă poţi ierta că sunt doar o ramură in bătaia sorţii
As vrea să mă poţi ierta că sunt doar un gând ce uneori nu-ţi dă pace...
Aş vrea să mă ierţi... să mă pot ierta

poezie de Elly Fahreinhad
Adăugat de Elly Fahreinhad
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi sărate

Acum, e atât de trist
aici...
nu mai am cui povesti
ce am mai simţit azi
ce trăiri
sau ce vise prosteşti de copil

Când ne vom întâlni iar
nu mi le voi mai aminti
dar nici nu vor mai conta
şi curg lacrimi...
şi-s sărate...

Şi nu mai ştiu ce să cred
sau în cine...
"O să fie bine!" aud
oriunde merg şi de la
oricine întâlnesc...
le zic şi eu la fel, dar
oare chiar va fi?

Şi parcă dacă zic şi îmi repet...
"acum" e tot trist
iar "atunci" încă nu a venit!
şi lacrimi iarăşi se preling...
şi-s sărate...

Nu ştiu cât voi rezista
mi-e dor...
şi te vreau...
acum şi aici

Îţi ascult ticăitul ceasului
şi el plânge după
mâna ta...

Şi totul e trist şi
mi-e frică...
Simt cum îmi pierd speranţa,
iar încrederea în mine
nu o mai am de mult

De ce toate astea? mă întreb...
pentru ce? pentru cine?
şi răspunsul – pentru noi! – vine.

Lacrimile se usucă pe obraz
nu mai ajung să
le simt gustul (poate
acum sunt dulci?)
şi gândul devine rece
iar ochii se măresc în
intensitatea culorii...

Dar eu tot singură rămân
fără un scop în viaţă
şi fără nimeni care să ştie...

Poate totuşi voi ajunge la tine...
poate... mai devreme decât
mai târziu...

Şi în jur e rece de
priviri pline de compasiune
care mă apasă
până la lacrimi...
lacrimi sărate...

poezie de Lidia Mihai
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteaptă-mă o clipă

Din cerul plumbuit, a început să cearnă,
Stropi mici, prea umiliţi, de astă primăvară,
Încerc să mă grăbesc, să nu mă pierd pe sine,
Iubitul mea din vis, din noaptea mea subţire.

Pe părul meu puţin, cad picături de ploaie,
Le simt cum se preling pe şira-mi călătoare,
Am bluza mult udată, arăt, cam cum o fi,
Tot trupul îmi e apă, din mine, focuri vii.

De-ai vrea şi de-ai să poţi, aşteaptă-mă o clipă,
Iar voi promite tot, de teamă şi în pripă,
De teamă să nu pleci în mână doar c-o floare
E visul meu din nopţi, pe visul meu cu soare.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când dragostea ia sfârşit, se dărâmă şi o parte din univers, se prăbuşesc şi câteva mii de vise de la înălţimea la care s-au născut. Se pierd sentimente, zâmbete, lacrimi, emoţii. Se pierd, de fapt, oameni...

citat din romanul Singură cu mine de Marinela Lungu
Adăugat de Marinela Lungu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai norocos dintre pământeni

Azi simt că dacă pierd, câştig
Nemăsurat mai multe
Încet, încet, treptat instig
Inima să-mi asculte.

Chiar de ar fi ca eu să pierd,
Aş câştiga pesemne
Tot cu ce-n vreme mă dezmierd
Şi lasă-adânci însemne.

Dar şi dacă castig, ce fac?
Am pierdere mai gravă,
Nu pot recupera în veac
Iar, starea-mi de ispravă.

Câştig, dar pierd mai mult decât
Mi-aş putea eu permite,
În tine e tot ce ascult
Cu inimă şi minte.

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resimtiri...

Ma pierd, nu ma lăsa să mor,
Trecutul - nu mi-a fost uşor,
Mă simt uitat, şi parcă zbor,
Speranţa mea, e în viitor.

Cu lacrimi îmi plătesc tributul,
Am să blestem pe veci minutul.
Mai văd şi acum, ce nu se vede,
Mai cred şi acum, ce nu se crede

Sunt un vechi colecţionar,
De lacrimi şi de durere.
Hazardul îmi descreşte clar,
Sentimentul de plăcere.

poezie de Cosmin Vasile Uglean
Adăugat de Cosmin Vasile Uglean
Comentează! | Votează! | Copiază!