Plasa de gânduri
Un gând, un singur gând aș vrea să prind
în mâna ce se sprijină pe frunte
și îl așteaptă, nu ca să-l înfrunte,
ci pentru ca, în suflet, să-l cuprind.
Nu vreau mai multe, unul mi-e de-ajuns,
ori, dacă e cel așteptat, se poate
să îmi doresc mai multe gânduri, toate
ce vor veni la gândul meu răspuns.
Dar cum să prind un gând? Cu ochii-nchiși?
Cu mâna-ntinsă, degetele-plasă?
Cu alte gânduri? Cum se face? Lasă!
Îmi țin, mai bine, ochii larg deschiși,
mă mai ajut cu gândul "Nu îmi pasă!"
ori uit de tot ce, astăzi, mă apasă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.