Viitorul Testament

Să ne propunem NOUTATEA
Şi s-o creem ÎNTRE NOI SINGURI,
Recuperând şi LIBERTATEA,
Ne ridicând tot noi şi IMNURI.

Putem să eliminăm flagelul
De vorbe goale de agnoşti,
Împiedicând la timp măcelul
Ce ni s-a destinat ca proşti.

Să punem ŞCOALA, PREGĂTIREA,
În CONDUCERE la FRUNTEA ŢĂRII...
În loc de lene, ISTOVIREA
Să ne-o propunem REZOLVĂRII.

Să ne ALEGEM singuri RÂNDUL
Şi la DECIZII şi la MUNCĂ,
Înlocuind hoţii cu GÂNDUL;
PRICEPEREA să fie SFÂNTĂ!...

Să punem capăt la politic
-Un clan de şmecheri, buni de gură-
Şi să ne strângem ANALITIC,
Să fim noi proprii o SINECURĂ.

Să ne-mpărţim pe ŞTIINŢĂ PURĂ
În medici, căruţaşi... SĂ FIM
Aşa cum s-a creat NATURĂ;
În ARMONIE să MUNCIM.

Vom fi şi REGE şi PLEIADE
Şi vom putea să ne ÎNTREŢINEM;
Toţi NECORUPŢI, cu ŞCOLI REALE,
Pe NAŢIUNE s-o MENŢINEM.

Vă conjur fiţi de ACŢIUNE
C-aveţi destulă EXPERIENŢĂ
Să faceţi ŢARA o MINUNE...
Să CLĂDIM TOT din COMPETENŢĂ!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creatori

Ne-am inventat cuvintele şi singuri ne-am scris cărţi
Şi aberant apoi le luăm sursă de noi, alte, preopinenţe,
Citind din psalmi, din liturghii, din Biblie... alte hărţi
Ce colindăm pe rând, cu decalog model de... competenţe.

Ne construim, noi, sfinţi, sanctificăm, dăm moaşte
Şi noi le spunem Dumnezeu, iar popii... un apostol.
Ne beatizăm în ctitori, chip punem în icoanele de Paşte...
Şi apoi nebuni ne-naripăm doar crez, lipsit de orice ştiinţă... în stol!?

Ne creăm singuri totul şi necaz şi bucurii, ne naştem
Şi aleatoriu-i numai, învălmăşeală -brownian hazard, de noi-
Ca apoi să ne citim în palme proprii sorţi, destin ce-l paştem
Stând în genunchi, cu cap sub patrafir... sinucigaşi eroi.

Om înţelege, azi, că început tot noi am fost şi noi facem... "apoi"
Şi că pedeapsa de-i, cea maximă, e moartea, rezervată oricum... Şi pe deasupra goi, goi, goi?!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sex free...

Mi-aş dori un harem,
E-un păcat monogam!
Cel puţin un bigam
De ocazie... barem.

Viaţa-i un val-vârtej,
Ziua-i una... odată;
La băiat şi la fată,
Totul trece prin vrej.

Să te înfrupţi cu nesaţ,
Să ai măcar amintiri
De nebune porniri;
Nu doar trasul pe maţ.

Reciproc e extazul,
Totul nu-i neuron.
Creştem om, din hormon...
Să schimbăm des macazul!

Ce-i plimbatul de mână?
Nu e timp de pierdut!
Tot ce-i zis... şi făcut,
Lăsaţi soare şi lună!

Suntem plini de dorinţi,
Ne ferim să le spunem...
Pierdem timp... "să ne-o punem"!...
Suntem mult prea cuminţi.

Omenirea-i bolnavă
De snobismul ascuns...
Îşi doreşte "pătruns",
Dragoste!... Vrea otravă!

Suntem, aşa cum suntem,
Avem tot la vedere,
Ne ferim, de se cere...
Şi când vrem, nu putem.

Ne minţim stând în pat,
Nu-i curaj să ne-o spunem...
Cu alţii vrem "să ne-o punem"...
Sau pe alta "s-o fac"...!

Ne minţim sentimente
De perverşi sexuali...
Ne gândim "liberali"
Trăim "regula... mente".

Suntem handicapaţi
Din reţineri stupide.
Indivizi, individe...
Vă conjur... totul daţi!

Recunoaşteţi natura,
Dogme, naibii lăsaţi.
Obiceiuri schimbaţi...
Şi trăiţi... AVENTURA!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii de bani gata

Vă creşteţi copii din furat
Şi nu aveţi prejudecată.
Nu ştiţi, că-i lucru necurat,
Că veţi plăti, odat' şi-odată.

Îi creşteţi, într-o nesimţire;
Ce văd, vor face, fac, la fel.
Totul se învârte într-un şmel
Şi n-acceptaţi împotrivire.

Schimbaţi neveste, cum cravate,
Faceţi copii, cu alţi copii...
Tot în iubiri, din noapte-n zi,
Le înşelaţi cu desfrânate.

Aveţi castel, aveţi palat
Cu camere, la câţi bastarzi,
Promovaţi cultul, cum "s-o arzi",
S-o "faci"... "făcutul" nu-i păcat.

Copilul ţambră-i, tot din gard...
Are de mic, gagici, Ferrari...
Dă-n stânga-dreapta cu dolarii...
Prostia-i ţine " body guard".

Din tată în fiu îşi fac relaţii,
Mai nou, se-mbarcă şi-n politic...
N-au şcoli, au simţul "analitic",
Diplome cumpără, potentaţii.

E ţara o pepinieră
De răsfăţaţi, copii cu bani...
Băieţi de lux, şmecheri, golani,
Restu-s prostimi,..."betonieră"!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politica

O pretenţie!... Că altfel lumea n-ar mai exista, de nu s-ar spune cum să fie,
ca şi cum Creatorul sau Geneza însăşi, totul, s-ar organiza dup-un patern;
un alter Dio, auto-atotpretins singular pol, spre-un unic mers?!? O profeţie,
de care nu dispune-n fond, nu face parte din natură!... Impostoare, o blasfemie!

Un Univers întreg, cu tot, Pământul de la zero, e într-o trudă-nspre suprem, selecţie
din care numai "Ei" sunt vârful, plus-valoare, gena dominantă punct cu punct?!? Sunt
lecţie
de purul adevăr ce nu-l cunoaştem, doar îl declinăm controversaţi de neştiinţă
căcii ne-am născut noi proprii demoni, iute oportuni în vorbe de progres, fără
conştiinţă!

E Anticristul ce mereu îl căutăm, nebănuindu-ne confraţi ce ni-i alegem în minciuna
ce-adulăm,
căci - incapabili fiind măcar să copiem "existul", să lăsăm simţuri, din văzut să
învăţăm, să ştim să ascultăm-
ne aruncăm printre urale de-adulaci goliţi de minţi!... Vrem numai interese
în termenul, ce-i cel mai scurt -pân' la sfârşitul nostru, nu al lor- purtaci de fesuri, fese!

Şi-avem câteva mii de ani de dincolo de Christ de când tot bâjbâim
în negura unei credinţe false -luată de asemenea din haite- pentru a "şti" cum să
trăim,
dar n-avem nici serenitatea simpl-a coloniei de furnici sau de termite
ca să-mpărţim lume pe muncă şi pricepere, pe minţi şi braţe egale şi neistovite.

Ne ducem blestem, singurii orbiţi în vorbe ticluite, căci avem cuvânt
-imens păcat ce ni s-a dat pedeapsă, să ne-o facem singuri, merităm mormânt-
în loc, ca Uriaşul -ce-i mulţimea- să se scuture, cât de inept ar fi, de paraziţii
ce nu-s numai în van; îs pentru ei perverşii... îşi spunând "Iramplasabili! Sunt
meniţii"!?!

Se năruie Planeta sub obolul scump plătit de-o seminţie-n masochism
-dorindu-şi cu ardoare răul confortabil decât noul-vechiul realism-
de-n şcoli producem proşti; nu că ar fi! Că se vreau hoţi... de lene,
cu gândul arivist.! Se prosternând gunoaielor politice din recesive gene!!!

Ce simplu-i doar să naştem totul nou, fără taboo-uri, geniali
cum suntem hărăziţi de castul ADN; înlănţuiţi tipar, universali,
făr-a fi sclavi la demoni, hoarde care-n crizele prostiei lor se tot repetă!
Să fim toţii buni judecători, să recroim, să tundem, să clădim fără vorbaci... planetă!

... Să fie doar speţă, o parodie, pasionată ca de-un Monopoly pentru "afaceri",
sau doar informator, spionul ros de intrigi, mefistofilul între "faceri";
un simplu angajat, nebunul de la Curte, de păcate cocârjat, artritic,
plecat să-i mângâiem cocoaşa, aşa pentru noroc, de-a nu-l avea... politic!?!

... Război să fie simbol; ca ce-i mai bun să poată triumfa şi-n pace,
cu instrumente câştigate-n timp de creaturi supreme, nu rapace,
rămânând ştiinţa câştigată-n şcoli, de la părinţi, inteligenţa, munca... să le-avem
nevoi!
Să rupem para-ştiinţa, alchimia, empirismul, fala oarbă şi prostia... până-n viaţa de
apoi!!!

Scârnava ordură milenară, ce se crede eternă, s-o-nfundăm în groapa de gunoi,
fără regret! Doar măşti sunt cei ce ni se par confraţi! Ne sunt pieirea!... Doar par... noi!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai mare pericol pentru noi toţi nu este acela că ne propunem obiective prea înalte şi nu reuşim să le atingem, ci că ne propunem obiective prea mici... şi le atingem.

citat celebru din Michelangelo
Adăugat de Simona Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renume!?

Ce-i cu ţara lui Năstase?
Toată într-o perimare
În judecăţi, cu ţeasta... oase,
Nu cu minţile... primare?

"Cinstea" are-un nume, Ponta,
Ce-a lipsit la curs de etic;
Spune, aurul că-i fonta...
Doctor... natural, sintetic!?

Crin, din floare albă, pură,
Liberal în gură spartă,
Stă ca-n par şi tot înjură
Fără rost... Răget se poartă!?

Mediu-i iar la greu, de Plumb,
Baci de juji fu Corlăţean;
La externe-i prin porumb...
Vorbe de clacă... ghiorţan!!!

La ţărani, neisprăvit,
Sămânţă de Voi, cu Leş... cu
Securităţi plătit,
A(n)gro; de la Ceau... şes, cu!

Cei ce-au fost, cu stăruinţă
Spun... tot ce putea să fie;
De-ar fi STAT cu prisosinţă...
Să ne mintă, o veşnicie?!?

Am pierdut parada modei!
Mai citeam... nume de firme
De-o Elenă, pila vodei...
Şansă la... Cocoş, s-afirme!?

Nici emula Anastase
Şi-alte pipiţe ca ea,
Nu-şi mai plimbă... buci la oase,
Prin Senat, sau... Camera...

Parlamentu-i tot etern,
În prostie şi hoţii...
Ba-s mai mulţi, c-aşa-i 'n infern;
Câtă frunză... şi tu-i ţii!

Cei aleşi, au experienţă,
Că prăditu-i dificil;
Se face cu competenţă...
Securist, partidofil.

Se schimbă-ntre ei la păr,
Să nu se vadă nărav,
De luat; tot din... STAT, de zor...
Cât mai e! Nu-i nimic grav!?

Căci nimeni nu recunoaşte
Şi ei zic că-s toţi cinstiţi...
De Paşte, la cai, veţi paşte,
Un trai brav... De oropsiţi!

Tot sunteţi, mereu, pe stradă;
De ce nu vă puneţi gând
Să le-o faceţi de-o paradă,
Cât e timp? Votu-i curând!

... Să-i ştergeţi de pe hârtie;
Că-i igienic, aşa şterşi!
Să v-alegeţi seminţie
De şcoliţi! Nu de perverşi!

C-aţi jurat, deontologic,
Să vă faceţi meseria,
Învăţată pedagogic...
Nu plătită, ca prostia!?

Daţi-i jos pe generali,
Făcuţi generalizat;
Securişti, lingăi penali...
Fiţi ca alte state!... STAT!!!

pamflet de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Codul "noi"

Cu cât perfid clădim zisa "societate"
Din zoaiele murdare de creiere sărite
Din fixul de-un normal, trădat pentru ispite...
Ce unii le-au drept hrană pentr-o "întâietate"!?

Ni s-au creat iluzii din timp c-aşa se face,
Că n-are sens o lume de nu va fi "politic"...
În care nu-s deştepţi, meseriaşi... E atipic,
Făcut de hâde găşti, "partidele" rapace.

Şi şi-au creat o horă de false antagonii;
Să creadă orice prost că lupta e-un câştig!?
Nu pierdere de timp, de energii!... Un covrig,
Din care muşcă roată... Că-i joc de golănii!

Şi-au creat propriul "Stat", ca ei nimic să facă;
Să flecărească doar şi alţii să muncească!
Ei doar să încurce lume, iar ea -de-i să greşească-
Să dea tot ei porunci; "legile"... să desfacă!?

Şi legile nu-s oable, pe orice înţeles!
E-un cod nedescifrat, din încâlcitul vrut,
Ca om de rând anost, cu munca doar de scut,
Să n-aibă apărare... Că altu-i interes!

Şi s-a născut o lume parşiv "sofisticată",
În care cel ce "face", să dea pentru "ai lui"!?...
Pe leneşi, hoţi, să ţină!? "Să-şi pună pofta în cui!"
Cu noduri, înnodate... Şi nodu-s ceilalţi, ceată!

E totuşi cifrul simplu de ne învăţăm deştepţii
Să fim de-acum, să rupem firul, să-l facem laţ;
Să nu mai dăm, nici cereri să facem... numai braţ
Să folosim la muncă! S-avem "noi", înţelepţii!

Să tăiem rău demultul de când e, rădăcină,
Să nu mai plătim dări, singuri s-avem servicii;
Din calfe, din discipoli, din meşteri... Sacrificii
Să ni le facem "nouă"... Căci cifrul... e lumină!

Să punem hoţi la treabă şi leneşi, guralivii,
Iar de nu vor, să piară... Doar s-ajutăm firavii;
Neputincioşi, copii! Să ne apărăm ca bravii...
Ce-am fost la începuturi... Să fim "noi", exclusivii!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne punem singuri piedici în momentul în care spunem "imposibil"!

citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe meleaguri străine... în ţară natală

Să-mi fi furat of ţara, să-mi fi furat trecutul?
Să plâng pământ, pe buni jucând abil pe hâtrul?
Să am mândrii, dispreţ spre ce-l stabil rămas e?
Să fiu îndoctrinatul unei pretinse rase?
să neg tot ce-am avut şi tot ce-am refuzat,
să fiu deşertăciunea unui alienat?
Să nu-mi găsesc o vină de neputinţă pură
să mint copii, prieteni? Am fost "lepădătură"?
Să nu-mi port judecată de slab şi nestatornic
să fie numai joc credinţa mea de dornic
să-mi cumpăr libertatea cea sfântă ne avută?
Să fiu sortit s-o cer în ţară neştiută?
Să zac cu psihic cancer umblând de ţară gol,
să-mi iau un atestat muncind din greu pe un pol?
Să-mi fie destinat inexplicabil ură,
să nu pot stăvili părere de... "lătură"?
Să nu-mi dea nimeni crez de ştiinţă dobândită
să nu pot să muncesc în ţară retrăită?!
Să am total refuz, cu o experienţă nouă
să nu pot s-o purced spre a profita şi vouă?
Să merg privind pe străzi la ai mei colegi de odată,
să nu revăd nimic din "fu frumoasă fată "?
Să fiu hulit adesea de-ai mei copii lăsaţi
să-şi ducă singuri viaţa în tărâm de exilaţi?
Să ţip la muţi şi surzi ai naţiei natale
să-mi dea răspuns un tânăr; "alo, auzi matale
să ştii pe-aici au fost de-a toate ştiutori,
să uiţi de noi, de ţară, poţi să te întorci sau mori.
Să nu ne dai poveţe, noi ştim suntem şcoliţi
să n-acceptăm realul de a fi nenorociţi
să ne purtăm a pururi nereuşita crudă.
Să credem doar prostia, hoţia, mintea nudă"!?

Să-ţi dau un sfat; "ochi ager ca al celui de erete
să nu rămână vis lovit de gri perete,
să nu te frângi în zbor de orb predestinat
să cumperi ghid de viaţă, pilot automat.
Să ştii ce sunt orgolii stupide sau deşarte,
să ştii că toţi petrecem prin viaţă către moarte.
Să ai răbdare, minte, să asculţi întâi să zici,
să nu mai crezi pe aceia ce-ţi se numesc amici
să-ţi ia din libertatea un drept spălat cu sânge.
Să nu te-n crezi chiar dacă se face că te plânge,
să-i dai să înţeleagă, că eşti matur de rău
să-ţi vrea nou sacrificiu; al tău şi nu al său.

Să fii mai drept, uman, să înveţi la şcoli mai bune
să faci ca acest neam să aibă iar renume,
să fie oază a lumii. Neprihănire în bine
să fie loc de toţi; de tine şi de mine."

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce oare nu se realizează niciodată nimic? De ce nu putem apuca nimic din ceea ce ne propunem, de ce ne alegem doar cu fărâme, care fac şi mai dureroasă această vânătoare, încheiată prin decepţii?

Guy de Maupassant în Mai tare ca moartea
Adăugat de Marina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clone de creator

În fond suntem nişte introvertiţi
Aşa cum singuri ne creem o lume
Ce-o practicăm din experienţele antume
De talentaţi, spectaculoşi, smintiţi.

Ne făurim de secole plăcutul,
Suntem neant luat fiecare-n parte;
Nici Elvis, Marx, Chopin, sau Bonaparte
N-ar fi valori, de n-am juca... recunoscutul.

Ne-nlănţuim precum mărgele la extaz
Ce-l cultivăm frenetic între noi;
Făuritorii-ncântului de solo sau de doi
Prefigurând necazul, ne inducem haz.

Suntem consumatori la ce producem;
Nimic nu am primit, ni-l facem singuri,
Ne îmbătăm, ne scriem, creăm nimburi
Ne căutăm... În grup, plăcerea ne-o inducem.

Ne încântăm de coardele vocale,
Din suflul pulmonar ne facem cântul;
Cu trup şi suflet încântăm Pământul,
Transmiţători de euri epocale.

Tot ce-i cultură, rit, le-am făurit...
Designul, arta, limba sunt invenţii!
Noi suntem singurii din Univers, potenţii
Ce scară am construit şi-evoluat introvertit!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă muncim numai pentru bunurile materiale, ne clădim singuri temniţa.

citat celebru din Antoine de Saint-Exupery
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existenţă?

De ce ne-am învăţat cu mâine
Simbolic, cum o nouă pâine;
Ca să trăim un neştiut
Făcut mult gând ş-un pic de lut?

Este-o amânare a datoriei
De-a face plinul farfuriei
Cu crez de multe idealuri...
Înecate în perpetuui valuri!

Cărăuşie-n fapt de carne
În modele lumea să răstoarne;
Ne purtăm măştile de bal
În falsul lumii... Teatral.

Ne clădim singuri în compuşi
Din alţi nefericiţi răpuşi,
Exultând forme de estet
Pe-un fals de fizic-epitet.

Ne fabricăm singuri repere
Neştiind ce etalonul cere;
Crezând că noi decidem mâine...
C-un hoit făcut la fel la câine!?!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne mor cei dragi

Mor cei dragi, se duc în noapte,
i-am opri, nu se mai poate.
Însoţiţi de-a noastre plângeri,
se duc sus să fie îngeri.

Semenii noştri mor singuri.
Singuri, fără-însoţitor.
La mormânt se duc tot singuri,
Se duc în rai, la locul lor.

Fără lumânări aprinse,
fără flori pe-al lor mormânt,
Doar cu mâinile întinse,
ne rugăm la Domnul Sfânt.

În El ne punem speranţa.
Doar El ne poate ajuta.
El poate-înclina balanţa
de virus ucigaş a ne scăpa.

Şi Ţie Maică Sfântă
din inimă ne rugăm,
La virus să dai osândă,
din suflet te implorăm.

Îndreaptă-ţi ochii Isuse
către cei în suferinţă!
Iar celor care se duse,
arată-le-îngăduinţă!

Dumnezeule eşti Mare.
Apără pe toţi românii!
Ţie-ţi înălţăm cântare,
cum ne-au învăţat străbunii.

poezie de Dumitru Delcă (29 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmea de ciudat

Ciudat, este să poţi orice
şi să nu izbuteşti de loc,
iar alţii, "bolnavii", ei pot!... De ce,
unde-i regulament de "joc"?

Culmea-i când ai ce vrei, maşină,
ce-ai câştigat numai din muncă
şi-apoi să n-ai bani de benzină
şi să pierzi tot... dintr-o "poruncă"?!

Ciudat e şi să moşteneşti casă
şi locuri -chiar şi cel de veci-
şi stat "democratic" nu-ţi lasă
nici o potecă... să te "treci"?!

Culmea-i că facem toţi o şcoală,
adevărat, sau pe hârtie,
dar nu e bun cel care ştie!... O coală,
minţită, e destinat să... "fie"!

Ciudat, ne creştem cu toţi singuri
Copiii, ne-ajutăm părinţii
şi-alegem pe unii, nişte linguri
de înfulecat... E culmea minţii!!

Culmea-i că suntem credincioşi
după câte am păţit de-o "treime",
dar ne închinăm umili, sfioşi,
nu către har... La preoţime?!?

Ciudat, că ce-are experienţă
dezavantaj e, anacronism
şi diletant e "competenţă"
dacă-i "frumos"... Pur misticism!

Culmea, oh, câte-s ciudăţenii azi
când un popor, dintr-un sărac,
chiar de-a avut înalţi ca brazi,
mari s-au făcut cei cu... "arac"!!

Ciudat, ce mulţi sunt sus pe culme,
în culmea zis "cetăţeniei",
ce se tot duc şi-alţii pe urme
sunt ciudat... culmile hoţiei??

Culmea-i că nu-i la fel, ciudat,
în lume, nici în univers;
e doar pe undeva un stat
ce-i culmea de ciudat! Pervers!!!...

... O fi, culmea, ciudată limba ce-i scriu vers???!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eres nerecunoscut

Acum încep să înţeleg Divinul
La care ne rugăm într-o ardoare;
Că nu ne-mparte pentru fiecare
Şi trişti, ne blestemăm destinul.

Ce simplu-i, noi suntem la fel;
Decidem tot -fără vreun scrupul-
Pe pedepsit şi alegem scumpul...
Singur avantajatul, el.

Senin, despărţim pui de mame
Şi-i aruncăm, schimbăm stăpân;
N-avem criteriu, rău sau bun...
Iresponsabili creem drame.

Libertate-am luat din natură,
Iluzii dând, domesticind,
Falsă iubire oferind...
Sălbăticii luând de-aventură.

Plângem, coruri, la Dumnezeu
Şi ne-aşteptăm părţi de dreptate;
Perfizi, lipsiţi de onestitate,
Cu proprii apucături de zeu...

Merităm chin şi nepăsarea
La mimetism de-umanitate;
Surghiun împărţind, de dreptate!...
A noastră doar, nu la oricare!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai noştri visători

"N-am bani şi-i rost de-a face treabă,
Că atâtea ştiu..., plin de idei!
Nici timp n-am; muncă ar fi degrabă...
D-altul s-o facă... să-mi dea lei!"

Aşa-i de când tot ştiu, e-o vorbă
La noi... tot să ne-asociem;
Noi cu vorbit, ţuică şi ciorbă...
Investitorii-i agreem!?

Să vină, să ne umple punga,
Că-s plini de bani şi vrem şi noi;
Europeni, cu străzi... noi dunga
De var!? Care, pline cu... boi!

Mândreţe de frumoşi şi harnici;
Buni spărgători de... coduri! Cozi
Le facem la puşcării... Amarnici
Să fie şi ei... proşti nerozi!?

Şi tot ne lăudăm, c-am creşte
C-unu la sută, din... zero?!
"Ce nemţi?! Le-am pus-o româneşte,
Merţanici proşti!... Avem Sandero!?".

Am picat, de-un timp, pe chinezi,
Ce de un secol umplu lumea,
Mulţi; în salarii mici, cirezi
La muncă, de... luni până lunea!

Suntem buni critici tuturor,
Cu ochii-n ceaţa de gunoaie,
Tânjind mereu un viitor...
Cu şcoli şi munci... apă de ploaie!

Onor ambiţiei, virtuţii,
Dorinţei pentru tot mai bine,
Dar fala fără rost... doar muţii
O strigă... în gând! N-aude oricine!

Modeşti, muncind... ne e ruşine?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constituţie

De la străbuni ar trebui s-o am solidă
Căci fizic mi-au dat bună moştenire
Ce-o simt c-o am în corp şi în simţire
Şi-am crez s-o întreţin, mereu avidă.

Mi-o vreau dorinţă-n gând şi-n pulsu-mi
Ce le cultiv pe oase şi-n conştiinţă
Cu grijă, responsabil de-a ma fiinţă,
Ce-i numai una... Ce-s în fond eu însumi.

Şi nici nu vreau şi n-am cum să mă mint
C-ar fi cum aş trăi-n sinucigaş
Sau aş avea-n rărunchi păcatul de ocnaş;
Să-mi fur singur ce am, s-omor, să mă dezmint.

Şi sunt produsul multora, din timpuri,
Cu-aceleaşi gânduri pure-n spre mai bine
Acumulate strâns, ca-n Biblia din mine;
O carte sfântă, peste veac, peste-anotimpuri.

Vreau ca şi mine toţi s-avem tărie
De-a putea singuri să ne-alegem un destin
Robust şi drept, să fim înalţi, cu spirit fin;
Să fim stăpâni pe bunuri, vise şi mândrie.

Aşa văd eu, într-o alegorie, o lege
A corpului, precum a ţării... ce-i şi-a mea;
Să m-oglindesc cu tot ce sunt, ce vreau, în ea,
Eu şi cu-ai mei... nu cei în fărdelege.

De neclintit sunt şi n-accept discuţie,
Mă jur să mă constitui neîncetat mai nou
Şi-am dor nespus să fiu la toţi comun ecou
În speranţa într-o sănătoasă constituţie.

Şi cert pot ca s-o fac mai bună să ne fie
Nu cu palavragii, fără de şcoli, doar cu ambiţii,
Ce-ncearcă să-şi abroge singuri dreptul... Ei smintiţii
De politicieni cu circumstanţă-atenuantă-n nebunie...

Într-o hoţie, mârşăvie, parşivie şi prostie... de-nvechită seminţie!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poli... tic-uri

Ce extaz novator moşteniţi din "politici"?
Pragmatism e, de fapte, ori deliru-n idei?
Cum un ieftin spectacol îl plătiţi ca fanatici;
Când tot voi sunteţi gluma, cât şi sursa... de lei!?

Care-i baza de calcul, dacă nu-i axiomă?
Cine-i face mai buni, mai deştepţi, creatori?
Care-i şcoala, sau ştiinţa; vorbitori fără noimă?
Cum pot ei să conducă; fără a fi... conductori?

Cine plata o face, pentru timpuri pierdute
În palavre, de-a spune, doar la alţii să facă?
Cum de ştiu spovedanii-n testări, ne avute?
Căci la muncă-s doar vorbe, claca lor e să... tacă.

Sunt cu sutele, mii, îmbrăcaţi peste poate.
Se aplaudă singuri, din cântări îşi fac imnuri.
Stau cu luni, spilcuiţi, purtători de cravate,
Înjurându-se într-una; confundând, ţel cu... şpiluri.

Nu îi doare de alţii, doar ai lor au "spitale"...
Nu de leacuri e vorba, căci în ele sunt neamuri,
Ce conduc peste tot. Pentru voi, sunt parale
Pentru şpăgi şi injurii. Şi plecări reci, traşi de hamuri.

N-au nimic din părinţi, sau câştig din breslaş.
S-au ajuns prin minciuni ticluite-n cuvinte.
Doar împart ce trimite-ţi şi când ceri, fug în laş!
Nu întreba ce-a promis, căci oricum, tot te minte.

Şi de bani şi de vise... onirisme promise!
Tu, ce tragi, ca să faci zi de zi, cu efort,
Ei împart tot "en gros"; ţie îţi dau ceva fise...
Telefon să plăteşti; să-i anunţi... de eşti mort.

Şi te îndeamnă,- frumoşi, căci stau zilnic, sunt sticlă,
Toţi curaţi, impecabili, în maşini fumurii-
Să pui deget pe foaie, să-i alegi,"tembelică";
Că te vinzi să munceşti pentru ei... nu copii!?

Ne înţeles este omul, ce-a învăţat tot prin ştiinţă
Să devină în priceperi, mândru, totul să facă.
Nu relicvă de slugă, acceptând neputinţă;
Când putea să-şi conducă, singur, ţara ce-i dată.

Nici nu ştii- ce uşor e să-ţi pui învăţatul
Cel din şcoli ce-ai tocit şi-i plătit de părinţi-
Să produci colectiv, tu să fii acceptatul...
Să te dai celor mulţi, să-i ajuţi, nu să-i minţi.

Doar voinţa lipseşte, ori curajul minor
De vorbit împreună, cei cu şcoli... şi cinstiţi.
Să produceţi schimbări- cu efectul major
Material şi moral- în fericiţi, şi plătiţi!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bal mascat

ne punem bărbi pe faţă ne punem
riduri
ne punem păr alb lehamite sictireală
ne punem răguşeală

tuşim de la atâtea ţigări ne punem
dinţi galbeni
ne dăm jos dinţii ne cad gingiile
ne cad sânii ne cad cearcănele ni se scofâlcesc
unghiile

ne înnebunesc
ne oferă loc în autobuz (sau nu) ne enervează
nu ne arată respect
ne evită suspect

ne lasă deoparte ne cred surzi ne cred proşti ne cred
terminaţi
ne vor plecaţi

ne vor casele ne-au uitat gândurile
ne-am uitat gândurile retrăim amintirile
adormim pe scaun
ne trezim cu găinile

mai suntem vii
rămânem copii

poezie de Călin Hera
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!