Renume!?

Ce-i cu ţara lui Năstase?
Toată într-o perimare
În judecăţi, cu ţeasta... oase,
Nu cu minţile... primare?

"Cinstea" are-un nume, Ponta,
Ce-a lipsit la curs de etic;
Spune, aurul că-i fonta...
Doctor... natural, sintetic!?

Crin, din floare albă, pură,
Liberal în gură spartă,
Stă ca-n par şi tot înjură
Fără rost... Răget se poartă!?

Mediu-i iar la greu, de Plumb,
Baci de juji fu Corlăţean;
La externe-i prin porumb...
Vorbe de clacă... ghiorţan!!!

La ţărani, neisprăvit,
Sămânţă de Voi, cu Leş... cu
Securităţi plătit,
A(n)gro; de la Ceau... şes, cu!

Cei ce-au fost, cu stăruinţă
Spun... tot ce putea să fie;
De-ar fi STAT cu prisosinţă...
Să ne mintă, o veşnicie?!?

Am pierdut parada modei!
Mai citeam... nume de firme
De-o Elenă, pila vodei...
Şansă la... Cocoş, s-afirme!?

Nici emula Anastase
Şi-alte pipiţe ca ea,
Nu-şi mai plimbă... buci la oase,
Prin Senat, sau... Camera...

Parlamentu-i tot etern,
În prostie şi hoţii...
Ba-s mai mulţi, c-aşa-i 'n infern;
Câtă frunză... şi tu-i ţii!

Cei aleşi, au experienţă,
Că prăditu-i dificil;
Se face cu competenţă...
Securist, partidofil.

Se schimbă-ntre ei la păr,
Să nu se vadă nărav,
De luat; tot din... STAT, de zor...
Cât mai e! Nu-i nimic grav!?

Căci nimeni nu recunoaşte
Şi ei zic că-s toţi cinstiţi...
De Paşte, la cai, veţi paşte,
Un trai brav... De oropsiţi!

Tot sunteţi, mereu, pe stradă;
De ce nu vă puneţi gând
Să le-o faceţi de-o paradă,
Cât e timp? Votu-i curând!

... Să-i ştergeţi de pe hârtie;
Că-i igienic, aşa şterşi!
Să v-alegeţi seminţie
De şcoliţi! Nu de perverşi!

C-aţi jurat, deontologic,
Să vă faceţi meseria,
Învăţată pedagogic...
Nu plătită, ca prostia!?

Daţi-i jos pe generali,
Făcuţi generalizat;
Securişti, lingăi penali...
Fiţi ca alte state!... STAT!!!

pamflet de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şah la rege

Popor, v-aţi pervertit, cu minţi spălate
Vă plângeţi zilnic, nici nu ştiţi ce vreţi!
De voi depinde totul şi puteţi!
Nimic nu faceţi, ca s-aveţi dreptate...

V-aţi chinuit - c-aţi vrut - în comunism,
Plângeaţi pe Rege, România Mare,
Lui Ceauşescu i-aţi cerut plecare...
V-aţi păcălit cu "intervenţionism".

Sunteţi unici în gustul de omor
Asasinând stăpân ca de-obicei.
Călăii-s deputaţi, vă conduc ei...
Se îmbracă-n ţoale boiereşti, şi-şi zic" popor".

Pe Rege-l huiduiţi că vă vrea bine
Cu refuz de-adevăr pentru minciună.
Vă conjur să-nvăţaţi calea cea bună
Şi nu să faceţi Europa de ruşine.

Român ne-i regele de când copil,
Cu bunele şi rele, ce-a trăit...
Nici nu vă doare pentru cât a pătimit,
Că pentru voi a stat de tânăr în exil.

Nicio ambiţie deşartă el nu are,
Doar tată bun doreşte să vă fie...
La neam de viţă veche vă reînvie!
... Naivi ce sunteţi, preferaţi pierzare.

Trăiţi într-o minciună, vă furaţi,
Vă dezbinaţi, pentru-alţii în partide.
Ţara le-o daţi, v-au luat-o şi-o vor vinde...
Pe vechii, noii comunişti, îi veneraţi!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostie

Cred că prostia-i sfântă
că duduie-n biserici,
'n mulţimi ce nu cuvântă
se prosternând la clerici...

... dar e şi-n şcoli, duium,
ce-au devenit ghetouri
cu plata în uium,
la scos multe... zerouri...

... a devenit criteriu;
că prostul te numeşte
nu să-i distrugi imperiu...
că el te sfătuieşte!

... şi de-ar fi doar privată,
vreo şansă poate-ar fi;
să stea handicapată
şi stearpă de copii...

... dar culmea, e la putere
şi pute rău, fetid,
se-mprăştiind pe sfere
cu nume... de partid!

Şi-o vorbă veche spune
că-i rău că nu e-n frunte
s-o vezi; o goliciune,
'n tupeu să te înfrunte?!?

Soluţia există;
să punem proşti la treabă,
lăsându-i cap de listă...
că-s primii de te-ntreabă!...

... iar restul, presupuşi,
pretinşii topul genei,
să-i învăţăm conduşi
de noi... exemplul lenei!?!...

... căci viaţa de pe margini;
gând, doar filozofie
cu necitite pagini,
abstract... E tot prostie!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fior de Ionuţ sau bileţel de adio nescris

Mă exprim greu că-s doar un început de om
Şi încerc să mă prezint, că-s neştiut de-o lume,
De voi ce nu m-aţi vrut să cresc cum creşteţi pom;
Măcar atât, nu doar un epitaf şi-un nume.

Sunt mic şi blond, bălai cum soarele de-o vară
-Ce n-am avut mai multe, mi s-au oprit la patru-
Şi n-am ştiut, neşcolit, că dulce zi e amară,
Iar rău e pretutindeni, nu doar la film, la teatru.

Oricum nu pot vorbi, că nu mai am nici cap
Şi-s plin doar suflet pur, căci carne-s doar tocată
Pe oase scrijelite de dinţi, că-n guri nu-ncap
La haita ce-nfruntam, eu singur şi ea roată.

De lacrimi nici atât nu mai îmi aduc aminte,
Doar când sugeam, se pare -şi chiar nu-i mult de-atunci-
Căci m-au crescut de mic, neştiind că lumea minte,
Spunându-mi doar să râd, cu lacrimi de-alea dulci.

Mă uit în jos la voi din sufletul meu mic
Cum sunteţi imaturi şi vă deplâng pe toţi
Căci păcălind cu parcuri, oraşe, vis un pic,
Mi-aţi lăsat trupu-n junglă şi-un viitor de hoţi.

Mi s-au spus sus aici ce nu ştiam să spun,
De către cineva ce-şi zice că-i arhanghel...
Cuvinte dificile de pronunţat; că-s bun
Şi că-s primit pe-o cruce, eu, Ionuţ Cosmin Anghel!

PS
Pentru Ionuţ, muşcat până la moarte de nepăsare pe 2 septembrie 2013!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 septembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Religiaţi religii... oase

E un cult, de-un timp, în talismane,
Fetişuri, mult paranormal
Şi-i tot mai mult plâns de icoane,
Iar cler, e-o firmă... Imoral!

Minciuna spusă, o zi în urmă,
Interpretată-i "hors context",
Iar tot poporul e o turmă,
Păscând pământul gol... Grotesc!

Se crede mult că-ţi atingi scop
Te tăvălind să pupi pe moaşte,
Iar calendaru-i horo(r)scop
Şi-ţi spune el... Crăciun sau Paşte!?

Din şcoli, sunt azi mai serioase
Doar cea vieţii, de şofer;
Căci ele îţi spun cum să "rozi" oase,
Sau să conduci... făr' caracter?!

În judecăţi e doar orbire,
Fără cântar, că-i măsluit.
Spitalu-i gol; doar o clădire
Şi doctor nu-i... nemituit!?

Asfaltu-i tot o gurmandiză,
Ce s-a mâncat, nu-i pe şosele
Şi-i mestecat, pe caz de criză,
De cei ce şi-au "turnat"... măsele.

Sunt culturi multe aculturale,
Că nu-i posibil mură-n gură
Şi atunci şi lucruri literare
Sunt tot un soi de... spălătură.

... Un fel de bloguri, de ochiate,
Dar nevăzute în puşcării
De gardieni, cu ochi la spate...
Îs încelulări-hotelării.

La filme, nimeni nu se uită
C-avem tv. de spălat creier;
Cu jurnalişti, ca dup-o ţuică,
Cântând acelaşi cânt de greier.

Ne-am pus pe ridicat biserici
Cu miile şi catedrale,
Crezând că zidurile-s clerici
Şi liturghii, cerşind... sunt "şcoale".

E-un cult, el zis, religii... os,
Tot mai puţin religial...
Cum legea-i doar oficii... os
Şi şmecherii îs... oficial!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverenţă

Simt că nu-s vrut, pentru prezenţă,
Plictisitor, un emul poate,
Pierdut 'ntr-atâta dat din coate...
E timp să fac o reverenţă!

Nu-i important har, competenţă,
Că peste tot familii-s, triburi,
Haite feroce; cor de triluri
Se înalţă afon... Vreau reverenţă!

E ca la şcoală; nu-i absenţă,
Că nu-i vreun bai, totul se-ascunde
De ai talent de-a nu răspunde,
Ce nici nu ştii... Dai, reverenţă.

Toţi, peste tot îşi dau licenţă,
Ca-ntr-o prostie aliterată,
Îşi diplomând titlu-n erată,
Fără vreun gând de... reverenţă?!

Căci cum poţi să nu ai clemenţă,
Când tot se minte; titluri, nume
D-experţi mistificanţi, anume
Reciproci toţi, în reverenţă....

Totu-i într-o efervescenţă;
Potenţă-n fals, furt de valoare,
Într-o cadenţă îngrozitoare
Decadenţă, deci nu reverenţă!

Speranţa-i încă la decenţă;
Eminenţa s-aibă iar cătare,
Cum fluorescenţa-i bob din floare
Şi pom dă fruct... cu reverenţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşte 2012

Memoriile de-un neam, ferice-n rămas treze
Sub mâlul mocirlit de orăcăit de broaşte, hoaşte
Râind juma' de secol pe suflete viteze,
Mijesc din nou cum mielul, ce-i pur şi alb, de Paşte.

Câtă credinţă a fost în noi, bunici şi mame
Să ţină firu-ntins pe hău ce sta să caşte,
Să-nfrângă minţi bolânde, visul să nu destrame
Şi să fim azi iar pui de-o zi, de-un ou de Paşte.

Sângele-n roşu vin de har împărtăşeşte
Cum şi alcool din clocot se-nalţă dintre boaşte
Să lase zbor spre ceruri cu înger ce păşeşte
Din fiecare noi, în răstigniri de Paşte.

Ieşiţi în mai puţini de omăt şi ger abrupt,
Ne ningem parfumaţi de dorul de-a renaşte
Cum flori cad în petale să lase loc de fruct
Şi în genunchi, covor ne facem iarăşi, Paşte.

Şi din arar uitat aprindem lumânare
Către cei ce au fost şi le suntem noi moaşte
Din osul lor de vechi ce ne-a lăsat cărare
Să ştim novici că drumul ne poartă-n etern Paşte.

Să fim, am vrea cu toţii, Hristoşii răbdători,
Să dăm din ce-am primit, ştiind bine că ne paşte
O zi când ne vom trece... Măcar să fim fiori
În gânduri ce vor fi de secole iar Paşte.

E poate simbol doar, ce-ngenunchează o lume
Să celebreze sfânt, dorind frumos de-a naşte
Cu castul de iertare, de dragoste antume
Ce în postum vor trece, cu noi... şi-alţi noi, de Paşte.........

PS
Mă minunez în gând, am inima o dană
Cu porţi cât de-o ecluză râvnind vapoare vaşte
Cu mii şi mii de oameni ce-au ura, de duşmană...
Şi ce-i aştept prieteni... cum voi, o zi de Paşte!

Joyeuses Pâques, Happy Eastern, Paşte fericit!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închinare la copii

Daţi la copii o pâine
Şi-i îngrijiţi un pic...
Nu or creşte din nimic,
Din trai de azi pe mâine!

Încălţaţii pe copii
Căci îşi tocesc picioare...
N-au ‚naltul să mai zboare
Şi-s mici, în sângerii.

Copii îmbrăcaţi, de vânt,
Căci pielea nu le-ajunge
Şi iarna frig îi strânge;
Nu-i faceţi din om... sfânt.

Daţi pe copii la şcoală
Să nu-i doboare greul,
Măcar să-aibe liceul...
Feriţi-i de-osteneală.

Daţi la copii... vis,
Întindeţi pat să doarmă...
Faceţi vară din iarnă;
Sătui sunt de promis.

Luaţi pe copii de mână,
Pe umeri îi purtaţi,
Faceţi-i învăţaţi...
Daţi zbor, din ce-i ţărână.

Purtaţi copii... părinţi,
Căci toţi, copii aţi fost
Şi când veţi fi compost
Gând să le fiţi, în minţi.

Muriţi pentru copii
Cum au făcut străbunii,
Vă sunt sămânţa lumii...
Lăsaţi-i pe ei vii.

Iubiţi-vă copiii,
Sunt îngerii din voi,
Scăpaţi-i de nevoi...
Daţi-vă nemuririi!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul Testament

Să ne propunem NOUTATEA
Şi s-o creem ÎNTRE NOI SINGURI,
Recuperând şi LIBERTATEA,
Ne ridicând tot noi şi IMNURI.

Putem să eliminăm flagelul
De vorbe goale de agnoşti,
Împiedicând la timp măcelul
Ce ni s-a destinat ca proşti.

Să punem ŞCOALA, PREGĂTIREA,
În CONDUCERE la FRUNTEA ŢĂRII...
În loc de lene, ISTOVIREA
Să ne-o propunem REZOLVĂRII.

Să ne ALEGEM singuri RÂNDUL
Şi la DECIZII şi la MUNCĂ,
Înlocuind hoţii cu GÂNDUL;
PRICEPEREA să fie SFÂNTĂ!...

Să punem capăt la politic
-Un clan de şmecheri, buni de gură-
Şi să ne strângem ANALITIC,
Să fim noi proprii o SINECURĂ.

Să ne-mpărţim pe ŞTIINŢĂ PURĂ
În medici, căruţaşi... SĂ FIM
Aşa cum s-a creat NATURĂ;
În ARMONIE să MUNCIM.

Vom fi şi REGE şi PLEIADE
Şi vom putea să ne ÎNTREŢINEM;
Toţi NECORUPŢI, cu ŞCOLI REALE,
Pe NAŢIUNE s-o MENŢINEM.

Vă conjur fiţi de ACŢIUNE
C-aveţi destulă EXPERIENŢĂ
Să faceţi ŢARA o MINUNE...
Să CLĂDIM TOT din COMPETENŢĂ!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însuşire de testament

Când tot citesc din ce-a fost scris, demult, în timp imemorabil,
Mă uit în jur mai stânjenit la rama ce-oglindesc, culpabil
Că nu-s nici scrib măcar s-aştern file la fel, spirit de antic,
De învechiţi ce-i am model, joc cartea lor, erou romantic
Mă îmbăt latinic în cuvinte ce scurt descriu imensitate
Şi mă complac în cugetări ce-mpart de-un veşnic o dreptate...
Mă prosternez îngenunchiat cu fruntea pe-osuar-pământ,
Să simt vibrato în cor de genii de-un humus, ce-am uitat că-i sfânt
Şi îndoit mă scol cu greu de-atât regret că-i altă lume,
Ce nu mă învaţă, nici n-ascultă, îşi crede gafele antume,
Nu dă îndeajuns sobor de gând la uriaşi de înţelepciuni
Cu nume aflate din hazard şi mulţi necunoscuţi postumi...
Şi-n şirul meu anost de vorbe, nu ştiu de pot s-aduc prinos
La ce-a trecut şi-l vreau d-etern şi-o zi-l voi spune, os... la os...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 iulie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi, prezumaţi

De ce Ioane, tu Mărie, n-aveţi frică de procurori,
Voi, ce munciţi atâta timp, gând nu rămâne de putori,
Să faceţi planuri de hoţii, sau să staţi într-o flecăreală
Şi, vă şcoliţi să reuşiţi, că nu puteţi fără de şcoală.
Cum oare atunci nu puteţi voi s-aveţi mai mult, să trăiţi bine
Şi cum păianjeni, ce-ntind plase, prind ei ce nu li se cuvine,
Stând doar la pândă să ia vieţi încet, încet, cu picătura
Sugând ce munciţi voi o viaţă şi vă alegeţi doar cu ura
Că nu faceţi mai mult, să daţi, să spună că tot ei vă dau...
Ăi de se tolănesc de graşi şi grei în buzunare stau.
Cum oare, de greşiţi vreodată, pentru nimicuri luaţi bulău
Şi faceţi ani întregi sub gratii că sunteţi răul cel mai rău,
Dar că n-aveţi mâinile fine, să scrieţi cărţi nicicând, nescrise,
Rămâneţi să spăşiţi de-a întregul şi vini, ce vi s-au pus de zise,
Că n-aţi avut apărători, vini s-aveţi numai presupuse...
Aşa că sunteţi voi la legi dovada-unei dreptăţi repuse
În drepturi, de-o egalitate de nou, noua democraţie,
În care numai mari pungaşi punga învechită să-şi prescrie
Şi, rămân toţi, după o vacanţă în celulele cu tot tacâmul,
Să iasă să se lăfăiască în tot le-avutu-i cu duiumul...
Atât duium, ce le aparţine, că n-au fost probe cum l-au luat...
Să ştii Ioane, tu Mărie... Ei-s "prezumat nevinovat!"?!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băi!

Băi, ţara vă-i ca şi vândută
Şi prime luaţi de murături
Toţi ce-i cu palma nebătută,
Manifestanţi... de înjurături!

Băi, ţara-i toată o hârtoapă
Şi porcul vi-l tăiaţi din primă,
Orbi vă săpând, orbeşte, groapă,
Uitând că tot trăiţi din crimă!

Băi, ţara moare, e tot mai rară,
Vă premiind cu miel de Paşte
Şi nu vă paşte gând c-afară
Fugind munciţii, gol se naşte!

Băi, pute ţara de putoare,
Ce vrem ca alţii să ne-o spele,
Din bănci luând bani pentru mâncare...
Nu din ce facem; bune-n rele!

Băi, ţara este fără spor
De-un car de ani şi tot luaţi sporuri,
Până ce-o fi "mall"-un decor,
Ca altădată plin, cu... goluri!

Băi, tot crăpăm şi nu vin alţii
În loc, că şcoala-i discotecă;
Plină cu ai noştri, premianţii...
De lemn, ce-l cred... bibliotecă!

Băi, cum ca draci, munciţi afară
Şi nu opt ore -ăi de muncă-
Şi-n ţară doar furaţi, comoară
Crezând-o a voastră... Neam de... şuncă!

Băi, v-aţi făcut religioşi,
Făcând calendar onomastic,
Sărbătorind în păcătoşi
Şi sfinţii... din butoi de plastic!

Băi, vă luaţi la orice un spor,
Ca din butoiul fără fund!
Vă tăiaţi craca sub picior,
Vă războind vizi, furibund!...

... Băi, ştiţi, o lume vă priveşte
Şi voi îi faceţi analize...
Ca ombilice atot terestre,
Trăind pe spatele-i, des,... crize!

Băi, ca să fiţi la fel, s-aveţi,
Faceţi profesii din conştiinţă;
Nu doar femei, de frumuseţi,
Că lumea-i plină... de-aşa ştiinţă!...

Băi, umpleţi ţara de palate,
Din bani cinstiţi faceţi maşini
Şi străzi... fiţi sarea din bucate!
La codrii, le fiţi leac, răşini!

Băi, învăţaţi să respectaţi
Democraţie şi contracte,
Nu doar când luaţi... şi atunci când daţi!
Nedrepţi, orbiţi de cataracte!

Băi, nu sunt alţii vinovaţi;
Voi şi copii, ce-i creşteţi iară
Din neamuri dezrădăcinaţi...
Fiţi moşii... ce ne-au lăsat ţară!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doc. X

Trei zile-a stat în peşte vestitul profet Iona,
Şi-a fost el pentru asta savant ihtiolog?
Iar X e matematic şi mare pedagog
Fiindc-a stat şi dânsul trei zile prin Sorbona?

Când era mic, de dânsul prinsese groază bona:
Spunea prostii mai zdravăn decât un filolog
Iar azi cu tot refrenul: aşa-i, cum zic, mă rog,
Nu ştie domnul doctor ce-i tropicul şi zona.

De-a scris numai trei rânduri, sub nume el şi-a pus
Şi diploma, subscrisă altcum de vrun Gambrinus.
Iar de-ai vorbit cu dânsul, sunt sigur că ţi-a spus

De zece ori, că-i doctor în cosinus şi sinus.
Şi te-ai convins! Prostia e uneori un plus
Al minţii, însă mintea lui X e proastă-n minus.

sonet de George Coşbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterul rotirii

Vă puneţi întrebări ca mine;
De ce cu toţii ne-nvârtim?
De ce nu ştim cât o să fim?
Cât va dura ce-i rău sau bine?

Vă detaşaţi de trai banal;
Vă daţi din timp să fiţi un geniu?
Credeţi în trai peste mileniu?
Vă desfătaţi de-un cer astral?

Vă credeţi parte din rotire;
Priviţi planete, galaxii?
Aveţi la vise garanţii?
Cunoaşteţi ce aveţi menire?

Sunteţi ca mine o-ntâmplare;
Ce-aţi face, nu de voi depinde?!?
Ştiţi tot ce-ascuns vi se pretinde?
La Dumnezeu cereţi favoare?

Vedeţi că totu-i un coşmar;
Alţii, vă dau plăcere, chin!?!
Sunteţi convinşi că-i un destin?
V-aţi rezervat loc în vreun... "car"?

De ce nu-i static Universul;
Care-i motivul învârtirii?
... Sunt şi eu parte a... rotirii?
Roată sunt toţi... sau sunt alesul?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmea de ciudat

Ciudat, este să poţi orice
şi să nu izbuteşti de loc,
iar alţii, "bolnavii", ei pot!... De ce,
unde-i regulament de "joc"?

Culmea-i când ai ce vrei, maşină,
ce-ai câştigat numai din muncă
şi-apoi să n-ai bani de benzină
şi să pierzi tot... dintr-o "poruncă"?!

Ciudat e şi să moşteneşti casă
şi locuri -chiar şi cel de veci-
şi stat "democratic" nu-ţi lasă
nici o potecă... să te "treci"?!

Culmea-i că facem toţi o şcoală,
adevărat, sau pe hârtie,
dar nu e bun cel care ştie!... O coală,
minţită, e destinat să... "fie"!

Ciudat, ne creştem cu toţi singuri
Copiii, ne-ajutăm părinţii
şi-alegem pe unii, nişte linguri
de înfulecat... E culmea minţii!!

Culmea-i că suntem credincioşi
după câte am păţit de-o "treime",
dar ne închinăm umili, sfioşi,
nu către har... La preoţime?!?

Ciudat, că ce-are experienţă
dezavantaj e, anacronism
şi diletant e "competenţă"
dacă-i "frumos"... Pur misticism!

Culmea, oh, câte-s ciudăţenii azi
când un popor, dintr-un sărac,
chiar de-a avut înalţi ca brazi,
mari s-au făcut cei cu... "arac"!!

Ciudat, ce mulţi sunt sus pe culme,
în culmea zis "cetăţeniei",
ce se tot duc şi-alţii pe urme
sunt ciudat... culmile hoţiei??

Culmea-i că nu-i la fel, ciudat,
în lume, nici în univers;
e doar pe undeva un stat
ce-i culmea de ciudat! Pervers!!!...

... O fi, culmea, ciudată limba ce-i scriu vers???!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teorema speranţei

De lumea s-ar sfârşi-ntr-o zi,
N-ar fi nimic! N-ar mai fi "lume"!
Căci ea, ce-a fost şi n-o mai fi,
E-o dispariţie... de... nume!

Cum nume şi l-a dat tot ea,
Deci nemaifiind, nici nume nu-i
Şi nici noi n-am mai fi... lumea!
Deci "noi" nefiind, nu mai e "spui"!

Soluţia-i că "noi" şi "spui"
-Fiind ele interdependente-
Savanţi să-şi pună pofta-n cui!...
Că nu-i nimic, eminamente!...?...

PS
Norocul nostru cu un... Terente!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Jilava

Citeam pe-un zid, cu sânge scris:
"opt ani am stat aici închis"
şi te vedeam, brav şi tăcut,
smerite scrib necunoscut.

Pe-acelaşi zid, mai jos săpat:
"cinci ani şi şase luni am stat"
şi cât priveam porţi şi pereţi,
erau doar ani, şi luni, şi vieţi.

Citeam pe-un zid, cu sânge scris,
am stat închis, am stat închis...
O, Doamne, cât aş vrea să ştiu,
eu, într-o zi, cât am să scriu?

poezie de Mircea Ionescu-Quintus din Moara Dracilor (1999)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovat

S-a întâlnit -în cale cu destinul
Ce prin hazard, eşec l-a desemnat-
O victimă, la alţii; trist-festinul...
Se înfrunptând din el, cel vinovat.

Fără putinţa răului, din gene
Pururi timid, ades neacceptat,
Singur ţinut răspunzător de drame, fără scene;
E veşnicul cu degetu-arătat, drept vinovat.

Rămas fără de casă şi soţie
Nenorocitul, paria, un ratat
Sălăşuind tenebre, nici nu ştie
Că chiar nefiind povară, e vinovat.

E fericitul ce are şi-un copil
-Odor crescut, ce-n multe şcoli a dat-
Plecat demult... E-n robă de edil
Cu vilă scumpă... fără loc, de vinovat.

În greutăţi, curajul şi-a pierdut
Să ceară drept de-o pensie, la Stat
Şi viaţa tot muncind şi-a petrecut,
La sonde, hămălind, eternul vinovat.

Avea o boare de avut de-o viaţă
-Până-ntr-o zi când totul i-au furat
Şi-i ştie, i-au spus mulţi, ce-au fost de faţă-
Dar judecata a hotărât, că-i vinovat.

Târâş îşi duce sufletul, cu greu;
Nu plânge, e cu soarta resemnat
Printre injurii... Închină rugi la Dumnezeu...
L-a părăsit şi el, pe-al lumii vinovat?!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 decembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plagiat

Măi fraţilor, indiferenţi din ce citesc, am constatat
Că nu vă doare nici în... tur
-Un sinonim, nu plagiat-
Că un prost e doctor?!... Totu-i şnur?!?

... Contează doar s-avem mulţi bani
-Nu pe muncite- de la... Stat,
De la buget... Şi de şpăgi fani
Suntem că ştim; nu-i plagiat!!!

De neam, al dracului de bun,
Ne bucurăm la destrămat
De ce-are altul din străbun;
Să-i luam noi tot!?! Nu-i plagiat!

De mult incendiem conace,
Ne vindem ţara la mezat!
Trăim parşivi, dând bobârnace,
Dându-ne-n cap... de plagiat!?!

Ne vrem schimbare, orice-ar fi;
Ungur, ţigan de vrea palat...
De fură el şi morţi şi vii,
Furăm şi noi!... Ce-i plagiat?

Am plâns şi hoţi, sinucigaşi,
Ce şi-au furat şi glonţ din puşcă,
Făcându-l bumb din dolari falşi;
De la mătuşa-n zoo... În cuşcă?!?

Deci vrem, c-aşa avem cutumă,
O dictatură din prostie,
Să plagiem şi noi... că-i bună!...
Nevinovaţi... din nebunie!?!

Ne place multă vorbărie,
Că vorba goală e speranţă
Cum casa goală-i vistierie...
De-ţi plagiezi cu aur... clanţă?!?

De la cizmar, carâmb tocit,
L-am plagiat idol suprem
Şi-o toantă, cu creier boţit
Am preamărit-o... Şi-acum vrem...

... Un repetent, să se repete în mojicii pedagogiste,
Ajuns, de nimenea votat,
La braţ, îşi Ponta... tind din liste
În adepţi în copii, în plagiat?!...

... Cu neo. (punct) com. Ilieci
Şi Bombonei scuipând bomboane
-Cu Putin, ei la fel, zevzeci-
Colive le ornând... zorzoane!?

Să moară regele însemnat
De la blestemul către rege
Ce se credea el plagiat;
Desemnat, veşnic să ne drege!?...

Ştiu că-s popor crezând regresuri
Băgând gunoaiele sub preş,
Că-s spre progres!?... June "succesuri"
Ne-asigură proşti fără greş!...

De am putea odată-n viaţă
Să fim mai stoici, doat odat';
Să lăsăm timp, aşa cum aţă
S-a derulat! Să fim un... Stat!!!...

... De drept! Să respectăm ales,
Chiar de-am greşit, de-am agreat,
Dar vigilenţi... că ştim ce-a dres!
Să nu fim călăi... plagiat!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 iulie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcurs vital

Trăim o lume de pedepse...
Pedeapsă, viaţa o trăim.
Eşti lume cât o viaţă este,
Iar viaţa-i lume ad interim.

Nu-i trai în viaţă fără lume
Şi lume-i mereu alte vieţi,
Iar rai, la scuză, e un nume;
Că-n lume viaţă nu repeţi.

Doar sunteţi treacăt, într-o lume
Pe-un fir, troc între două vieţi.
Trăiţi crezându-vă un anume;
O bilă-n snooker... Nu ce vreţi!

Cursul de-o viaţă îl face-o lume,
Din neştiute alte vieţi,
Se tot ciocnind, hazard să-ndrume;
Trasee scurte... de drumeţi!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa stâncii de bazalt

Să nu mă întrebaţi nicicând
Cum am trăit –
Căci n-am să spun,
Nu veţi afla
Trăirea mea
Şi, neştiind, nu veţi putea trăi aşa
O viaţă-ntreagă
De trăit
Şi fericit.

Cum am iubit?
Nu spun şi nimeni nu va şti
Că am iubit neîncetat
Şi am privit, în nopţi senine spre o stea
Ce-a fost a mea,
Dar nu vă spun şi nimeni
Nu va şti.

Nu cred că aţi putea şi voi,
Ca stânca-n apele puhoi,
Să rezistaţi necontenit
Şi nemişcaţi
În timp ce apele, prăpăd,
Se-agită,
Urlă,
Vă lovesc,
Şi vor din voi, în lumea lor,
Ce nu le daţi
Şi n-aţi voit
Să le cedaţi
Dar nu, nu cred că aţi putea

Să fiţi voi stânca ce-a căzut
Din locul ei
Din munte-nalt
Şi s-a jurat
Să fie stei
Sub greu asalt,
Ca stâncă dură din bazalt.

N-am să vă spun cum am trăit
Dar spun,
Aşa,
Doar pentru voi,
C-a fost frumos
Tot ce-am făcut,
Tot ce-am iubit.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!