Nu vrem război
Ochii mei plâng de atâta zăpada,
Și albul intens iese din matcă
O fâșie de iarbă roasă e miza
Dacă o treci, poți să ai libertate.
Cerul e roșul plin de obuze
Oameni cu frica în sân se roagă
Norii fulguie spaima si groază
Un copil plânge în poala mamei.
O fantomă urâtă e moartea
Ca și războiul ce nu-și are rostul,
Ambiții străine și pline de ură
Distrug raționamentele bune.
Lăsați viața să curgă normal
Opriți să mai faceți victime, iar
Totul e groază și vis de coșmar
Oameni suntem să murim e păcat.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Miriam Nadia Dăbău. [Vezi și următoarele:
- poezii despre război
- poezii despre plâns
- poezii despre moarte
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viață
- poezii despre spaimă
- poezii despre roșu
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.