La teiul lui Eminescu
Plin de vers și armonie,
Eu îl simt până la sevă.
Îmi inspiră bucurie
Și-mi dă liniștea supremă.
Coborât, din vis, poetul,
Teiul îl îmbrățișează.
Dinspre ei aud sonetul
Care viața-mi luminează.
Un sonet cu vers de aur
Și cu undă de mister,
Un sonet cu al său faur
Se întorc din efemer.
O muzică-nălțătoare,
Adieri ce n-au mai fost,
De un secol de-ncântare
Dau trăirilor, un rost,
Dragostei, ființa pură
Ce-a visat-o marmoree,
Omului, credința bună
În iubirea de femeie,
Sufletului, mulțumirea
Ce-a dorit-o peste veac.
Poezia și iubirea,
Pe sub tei, mereu se-mpacă.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Citate similare
La Teiul
Închinare lui Eminescu
La Teiul Sfânt ce-și cerne floarea,
Când se luminează Universul,
Cu dalbe raze-nfiorarea,
Ne cheamă să-i culegem versul.
E Teiul ce-a crescut cu timpul
De când a adormit poetul,
Care-a urcat prin el Olimpul
În veac, încetul cu încetul.
Și-n liniștea nemărginită,
Încremenindu-i nemișcarea,
Trăiesc doar clipa infinită
Și-mi arede-n suflet lin, chemarea.
Ascult sfios ca-n alte dăți
Poemul ce îmi pare-a spune
În taina de singurătăți
A timpului dimensiune.
La Teiul care floare-și cerne
Nu-i nici o forță dor să sfarme,
E vraja liniștii eterne,
Pășiți încet. Poetul doarme.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăminte
Lasă-mă,
să-ți mai fiu, Doamne,
o floare înflorită-n câmp!
Să mă mai legăn,
de-ncântare
sorbind din ochi,
al tău pământ!
Mai lasă-mă,
să gust splendoarea,
ce o reverși în zori de zi!
Și lasă-mă,
să fiu eu, floarea
plină de vers
și armonii!
Mai lasă-mă,
să cânt în soare,
minunea vieții de a fi
și darul tău
plin de culoare
și cântece
de ciocârlii!
rugăciune de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii (10 mai 2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărările Poetului (sonet)
CĂRĂRILE POETULUI
(sonet creativității)
Aleargă poetul prin universuri,
După zeiță ce-n vers îl inspiră
Cu armonia slovelor pe liră,
Să vibreze cuvinte-n înțelesuri.
Metafore pe colier înșiră,
Când rezonează șoaptele pe stihuri,
Cu recviem îngeresc în acorduri,
Iar ochii cititorilor se miră.
Ecouri de gând înalță pe creste,
În clipe magice, din suflet stingher,
Să le audă spirite celeste.
În privire așterne tainic mister,
Ce-n versuri se deapănă din poveste,
Cu farmecul deșirat de condeier.
Maria FILIPOIU
sonet de Maria Filipoiu din Ziua Mondială a Scriitorului (3 martie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost odată... un Om
Tu vezi acum, poetul ne-a iubit.
În fiecare vers stă mărturie,
inima lui, care avea să fie
proiecție a noastră-n infinit.
Și simți din nou cum iremediabil
și de neconsolat rămâne hăul.
Pe umăr stau reproșuri mari cât tăul
că nu ai fost măcar, un pic, amabil.
Și-a fost un Om atât de mare-n toate
de nu-l încape o eternitate!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mesaj
Toamna blândă îți trimit mesager la ușa ta
Și soarele la zenit să te mângâie aș vrea!
Frunzele să-ți spună mut despre dragostea ce-ți port
Când aduse sunt de vânt în al vieții tale port.
Cu el, inima-mi aprinsă vine iarăși să topească
Flori de gheață-răvășite care vor să înflorească.
Tu, primește darul meu, ființa ce sunt și-am fost,
Ce-a avut un rost mereu și-acum parcă, n-are rost!
Blândă toamnă, dulce doamnă te trimit cu mere coapte
Către dorul meu, dorit și în zi și-n miez de noapte!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărările poetului (sonet creeației)
CĂRĂRILE POETULUI
(sonet creației)
Aleargă poetul prin universuri,
După zeiță ce-n vers îl inspiră
Cu armonia slovelor pe liră,
Să vibreze cuvinte-n înțelesuri.
Metafore pe colier înșiră,
Când rezonează șoaptele pe stihuri,
Cu recviem îngeresc în acorduri,
Iar ochii cititorilor se miră.
Ecouri de gând înalță pe creste,
În clipe magice, din suflet stingher,
Să le audă spirite celeste.
În privire așterne tainic mister,
Ce-n versuri se deapănă din poveste,
Cu farmecul deșirat de condeier.
Maria Filipoiu / Spiritul Poeziei
poezie de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Errare humanum est, sed perseverare diabolicum
Toți avem greșeala vieții
Ca emblemă-a tinereții.
Ferice-acel ce-a reușit
Să nu repete ce-a greșit!
epigramă de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul adierilor de vant
Sonet iti scriu prin slovele uitate
Si sper sa cante-n el durerea,
Prin vorbe voi grai acum tacerea
Cuvintelor umile si curate.
Simt cum privirea ta in spate
Ma-mpunge bland, simtindu-mi vrerea,
Ultimul dulce pas si-apoi caderea
A neputintei lemne-ncrucisate.
Sonet, il scrie vantul pentru mine
Cu frunze vestede, cu flori de gheata,
Isi varsa-n el puteri divine
Rastoarna peste vers o noua viata.
Il vei afla, numai sa iesi afara
Deasupra mea, dreptunghiular, piatra de moara...
sonet de Alexandru Buturugeanu
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul rătăcit (sonet)
DORUL RĂTĂCIT
(sonet dedicat dorului)
Se rătăcește doru-n pribegie,
Când sentimentele pe lacrimi se scurg,
Iar Soarele se ascunde în amurg,
Căutând iubirea prin veșnicie.
De iubire arde dorul ca pe rug
În sufletul condamnat la sclavie,
Că trădarea ce-a lăsat anarhie,
Distruge inimi cu-al sorții tăvălug.
Privesc iubirea ostatică în zori,
Cu așteptări de dor încărunțite
Și înghețate de-ai dragostei fiori.
Iar sentimentele nefericite
Se-aud suspinând în viscol de ninsori,
Cu dorul în speranțe troienite.
*13 mai - Ziua Internațională a Dorului
Autor Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Sonete afective (13 mai 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu, iubirea n-a murit!
Nu, iubirea n-a murit!
Semnele ei sunt peste tot,
mâna întinsă orbului
și țipătul pescărușului,
crinul suind pe raza lui,
parfumul veșniciei teiului,
și ruga-aprinsă-a schitului.
Nu, iubirea n-a murit!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea
Iubirea am simțit-o-ntâi
în pâinea de pe masă
și-n glasul mamei, grijuliu
ce mă striga prin casă.
Și-apoi, cățelul, Leul meu,
(un dar de la bunica)
se gudura la pieptul meu:
eu îi eram mămica!
Pe când udam frumoase flori,
(copilă-n grădiniță),
un fluture o căuta
pe-un fir de romaniță.
Mi-a apărut apoi în toate,
în ochi de-nvățătoare,
în muzică, în vers, în carte
și-n planta ce răsare.
În tot ce, soarele lumină,
născut în bucurii,
iubirea, recunosc stăpână.
Iubesc pentru-a trăi!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea, dar divin
Aud cum urcă în mine, o doină.
Vreau să prind trilul silabei rănite
și devin o rană, un cântec spre cer.
Sărut smerită mâna albită de zăpezile sufletului.
Mă doare doina zăpezii sufletului tău,
cum doare petala macului smulsă de vântul hain.
Și rog înaltele izvoare safire
să păzească liniștea sufletului însetat de iubire,
stând de strajă mereu la poarta inimii tale!
Te bucură, de roua iubirii divine,
lăsată sub bolta de inimi senine!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu! Iubirea n-a murit!
Nu! Iubirea n-a murit!
Semnele ei sunt peste tot,
în mâna întinsă orbului
și-n țipătul pescărușului...
Nu! Iubirea n-a murit!
Floarea de cireș o cântă
și fluturele o descântă
în zborul ei albit.
Nu! Iubirea n-a murit!
Parfum de dor, neliniște
aleargă-acum pe miriște.
Întinde-i mâna și-a venit!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflecții
Moartea asta mă condamnă,
la viață și nenoroc,
să renasc din nou în toamnă,
primăverii făcând loc.
Ciclic ea mă amețește
cu cireșe și gutui.
Doar mirosul de tămâie
îi va pune pofta-n cui!
Moartea asta mă consumă
ca pe-un vers rebel, temut.
Viața-mi devine postumă
dintr-un ordin de demult.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vers...
un vers ași scrie, suprematic
ca pana corbului de negru
cu rimele sunând flegmatic
cu ritmul răgușit de febră
un vers care să-mi fie pâine
un vers punînd pe pâine sare
un imn poemelor de mâine
zvîcninde-n triste capilare
un vers mai strict decât o simplă
dulcegărie lent rîmată
un glonte rătăcit prin tâmplă
și stors cu lacrima curată
un vers cutremurind și munții
un vers rostolind și mare
un vers cu brazde-n largul frunții
arate-n fugă de tractoare
un vers în care curcubee
să-mi fie punte să pot trece
peste pâraiele lactee
cu ape cristalin de rece
un vers care mereu să doară
un vers care-i mereu "iubește"
un vers care să nu mai moară
chiar dacă nimeni nu-l citește...
poezie de Iurie Osoianu (15 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpurile dragostei
Când timpul, șarpe veninos, o clapă de pian a ros
Am fugit amândoi, pe dată, de clapa tristă, sfărâmată.
În cântec nou, de nepătruns, ființa noastră s-a ascuns,
Fără acordurile-n care iubirea plânge și-apoi moare.
O melodie nouă încropesc, acorduri pentru zborul îngeresc,
O piruietă, pași adăugați și suntem cu-o iubire mai bogați!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoana
Mi-am luat grațios iubirea
Și am așezat-o la loc de cinste,
Icoană a peretelui de la răsărit.
Soarele se privește fericit,
în fiecare dimineață, înflorind-o
Iar eu îmi umplu plămânii în fiecare zi
Cu mireasma ei de iasomie.
Serile mă închin ei
și îi scriu odele dragostei
mereu proaspăte.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o zi...
Într-o zi va apărea
După nouri steaua mea.
S-o cinstești, dragostea mea!
Într-o zi voi dispărea
Ca un fulg sub neaua grea.
Iartă-mă iubirea mea!
Într-o zi cu un alt rost
Va fi ca și cum n-am fost
Unui suflet adăpost...
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Mai bună, lumea cu un gram o lasă
Tribut plătește pentru el, o viață!
distih de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea
Iubirea ca un zbor lung
Plutind pe cerul senin,
În spații ce nu-i ajung
În sufletul parcă prea plin.
Iubirea aduce adieri
Peste gingașele narcise,
Ieșite din primăveri
Cu petalele deschise.
Iubirea, zâmbete noi,
A sufletului încins,
Mătasea buzelor moi
Sensibile de nedescris.
Iubirea, o rază lină,
Cu puteri nemăsurate,
Care pune în lumină
Aureola inimilor curate.
Lăsați iubirea să curgă
În inimă de orice vârstă!
Căci tristețea o alungă
Atunci când iubirea există.
poezie de Mihai Leonte (august 1964)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!