Anotimpurile dragostei
Când timpul, șarpe veninos, o clapă de pian a ros
Am fugit amândoi, pe dată, de clapa tristă, sfărâmată.
În cântec nou, de nepătruns, ființa noastră s-a ascuns,
Fără acordurile-n care iubirea plânge și-apoi moare.
O melodie nouă încropesc, acorduri pentru zborul îngeresc,
O piruietă, pași adăugați și suntem cu-o iubire mai bogați!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Inimi gemene
Tristul pian într-o sală ședea
Și mâna iubirii o tot aștepta.
Degete lungi el își imagina,
Că ar luneca pe clapa sa
Și-atunci pianul cânta:
Vino, fetițo, să mă mângâi,
Vreau dorul tău sub căpătâi!
În noi acorduri, să tresar ușor,
Sub mâna ta să simt că zbor,
Să-mi fii bucurie și-amor!
Vino, să-mi scrii o poezie
Și note dulci îți dau, o mie!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împlinire
Mereu mi-am dorit
Ca Făt-Frumos să mă răpească!
Departe de lume-ascunzându-mă,
Să mă iubească.
Mereu am visat,
La clipa mea de fericire.
La ceas de dor
Eu te chemam în gând, iubire!
Și ai venit
Și fără veste m-ai răpit
Din gânduri și preocupari
Ducându-mă în depărtări.
Și am fugit,
Strivind trecutul amândoi,
În sărutări de buze moi
Și ne iubim cum știm doar noi.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea este ceva care moare. Iar când moare intră în stare de putrefacție și poate deveni teren fertil pentru o nouă iubire. Atunci iubirea moartă își trăiește viața tainică în cea nouă și astfel iubirea de fapt nu moare.
citat clasic din Par Lagerkvist
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Barabbas Paperback" de Par Lagerkvist este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.Zilele-poeme
Suntem normali
adică, formidabili!
Sub ochii tăi
o lume nouă crește.
Sub mâna ta,
un mugure-nflorește.
Suntem normali
adică, formidabili!
Într-un sărut
ființa mea se prinde
de inimă
și iute ți-o aprinde.
Suntem normali
adică, formidabili.
O mângâiere
te prelinge-n vene,
balsam să-mi curgă-n
zilele-poeme.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-aș fi tristă?
De ce-aș fi tristă,
când tu m-ai învățat libertatea!?
Am gustat-o împreună, picătură cu picătură.
De ce-aș fi tristă, când știu că vei veni
cu cerul în priviri și zâmbetul deschis
spre alte orizonturi...
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintire
De când te-am văzut
sufletul meu
zburdă copilărește.
Ochii noștri
știu să vorbească mai bine,
gesturile noastre
trădează iubirea cea nouă
și nimic nu pare că-nțelegem.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.Dorințe legitime
După atâta vreme,
de lupte și de zbucium
mi-e dor să mai aud
un glas tainic de bucium.
De pe un deal să cheme
ființa mea retrasă,
spre culme s-o îndemne,
căci viața e frumoasă!
Și liniște să-i dea
un cântec muntenesc,
cum șoapta gurii tale,
când spune,, te iubesc!,,
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea iernii
Repetai într-una că suntem "nebuni".
În jur, zăpada neobișnuit de albă,
te contrazicea.
În trei zile, focul nostru a topit iarna.
"Suntem nebuni", nebuni, spuneai!
Nu, iubitule, suntem liberi!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu! Iubirea n-a murit!
Nu! Iubirea n-a murit!
Semnele ei sunt peste tot,
în mâna întinsă orbului
și-n țipătul pescărușului...
Nu! Iubirea n-a murit!
Floarea de cireș o cântă
și fluturele o descântă
în zborul ei albit.
Nu! Iubirea n-a murit!
Parfum de dor, neliniște
aleargă-acum pe miriște.
Întinde-i mâna și-a venit!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acorduri de vioară în noapte, tăcute...
Trece timpul încet și repede.
În mine urlă sunetul unei cascade...
O inimă mai doare,
Un gând de sus mă plânge...
O albă clapă de pian
O strigă-n noapte pe ce neagră,
Să poată să îmi spună "noapte bună",
Dormi ușor, căci mâine dimineață,
La ușa vieții tale va bate,
O altă viață!
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine e fata care cântă la pian?
O fată cântă la pian
Un cântec de iubire
Și ochii ei sunt plini de fericire.
Glasul e ca un murmur de izvor,
Ea cântă un cântec de amor.
Inima îi bate tot mai tare în piept
Și ea cântă un frumos sonet.
Chipul îi radiază de bucurie
Și vocea ei interpretează o frumoasă melodie.
Ea cântă parcă de o clipă, de o oră, de un an
Și toți se întreabă: Cine e fata care cântă la pian?
poezie de Vladimir Potlog (1 februarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirare (Lui A.P.)
Ce rece-i ochiul tău, ce mare
și-n el, atâta înfruntare
soră cu-o dulce disperare!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea verii
Prin pădure,
Timpul pare să fi încetinit,
Să nu tulbure îndrăgostiții.
Copacii se privesc liniștiți în ochi,
Mirându-se fiecare de verdeața celuilalt,
Contemplând vara în ochii iubitei.
Și pare că, în vara asta
S-au văzut pentru prima dată!
Și niciodată verdele n-a fost mai verde,
Mângâierile mai tandre și soarele mai arzător!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lume fără Dumnezeu
Ce tristă e lumea în care trăiești
Când cerul nu plouă deși tu iubești,
Când soarele arde și ultima frunză
Iar ție-ți îngheață cuvântul pe buză!
Ce triste sunt toate și gri și stinghere...
Demult ai uitat cum e gustul de miere
Și-albina tot cată nectarul în floare
Cum cată lumina, frumosul în zare!
Ce triști sunt și ochii și inima-i tristă
În lumea în care Dumnezeu nu există!
În lumea de clone și de surogate,
Ce tristă e viața, ce triste sunt toate!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recunoștință
Doamne, îți mulțumesc că mi-ai dat
Ochi de privit și mâini de mângâiat,
Inimă de pâlpâit și gură de sărutat!
Pași, să mă poarte spre el, Tu mi-ai dat
Și minte s-aleagă un suflet curat
Pe care să-l mângâi neîncetat!
Și, Doamne, eu îți mulțumesc zi de zi
Că în iubire, cu drag, Tu mă ții
Dar eu, nu Ți-am dat decât poezii,
Cuvinte, să spună, cât pot să slăvesc
Iubirea de oameni și cât îi iubesc
Și câte-am făcut ca să-i mulțumesc!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce tristă e lumea în care trăiești!
Ce tristă e lumea în care trăiești
Când cerul nu plouă, deși tu iubești,
Când soarele arde și ultima frunză
Iar ție-ți îngheață cuvântul pe buză!
Ce triste sunt toate și gri și stinghere!
Demult ai uitat cum e gustul de miere
Și-albina tot cată nectarul în floare
Cum cată lumina, frumosul în zare!
Ce triști sunt și ochii și inima-i tristă
În lumea în care Dumnezeu nu există!
În lumea de clone și de surogate,
Ce tristă e viața, ce triste sunt toate!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba noastră e cea mai bogată! Cuvintele ei au... sensuri multe!
aforism de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Dorință
Ochii mei vor să te vadă, legănându-ți clipele
Și iubirea-mi diafană să-ți mângâie pleoapele.
Gura mea îți vrea sărutul, floare de nu-mă-uita
Iar ființa mea-nceputul îl vrea cu ființa ta!
Să fiu eu, floarea din floare care dis-de-dimineață
Îți presară stropi de rouă peste însetata-ți viață!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
O casă pentru iubirea mea
Eu te-am trăit iubire frumoasă,
Ți-am dat copii și ți-am făcut casă.
Eu te-am trăit cu toată puterea!
Cu tine-mpărțeam liniștită, averea.
Eu ți-am trăit chiar și plecarea
Și nu ți-am plâns pierdută, zarea.
Te-am așteptat iubire frumoasă,
Doar cu merinde rostuite pe masă!
Și iată că-mi vii, în chip frumos
Cu părul negru de abanos
Cu ochii verzi și privirea senină
În care timpul a pus iar lumină.
Și te primesc iubire frumoasă!
Te invit iar la mine acasă
Pentru că știu că tu încapi toată
În inima mea, o casă curată!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru noi
Pentru noi,
voi opri timpul în loc
și ploaia voi aduce, în deșert
dăruindu-i păduri tropicale!
Pentru noi,
nimic nu-i prea mult,
pentru visele tale!
Pentru noi,
izvoare limpezi voi scoate
din adâncuri,
să-ți înviorezi fața, în răsărit!
Pentru noi,
sălaș de alge, în suflet,
iubirii i-am clădit!
Pentru noi,
fructe exotice voi culege
în panere,
cu grijă așezându-le.
Pentru noi,
din dulceața lor, viață nouă
vom crește, sub soare,
împlinind-o!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!