Anotimpurile dragostei
Când timpul, șarpe veninos, o clapă de pian a ros
Am fugit amândoi, pe dată, de clapa tristă, sfărâmată.
În cântec nou, de nepătruns, ființa noastră s-a ascuns,
Fără acordurile-n care iubirea plânge și-apoi moare.
O melodie nouă încropesc, acorduri pentru zborul îngeresc,
O piruietă, pași adăugați și suntem cu-o iubire mai bogați!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.