La teiul lui Eminescu
Plin de vers și armonie,
Eu îl simt până la sevă.
Îmi inspiră bucurie
Și-mi dă liniștea supremă.
Coborât, din vis, poetul,
Teiul îl îmbrățișează.
Dinspre ei aud sonetul
Care viața-mi luminează.
Un sonet cu vers de aur
Și cu undă de mister,
Un sonet cu al său faur
Se întorc din efemer.
O muzică-nălțătoare,
Adieri ce n-au mai fost,
De un secol de-ncântare
Dau trăirilor, un rost,
Dragostei, ființa pură
Ce-a visat-o marmoree,
Omului, credința bună
În iubirea de femeie,
Sufletului, mulțumirea
Ce-a dorit-o peste veac.
Poezia și iubirea,
Pe sub tei, mereu se-mpacă.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Votează! | Copiază!
1 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 15 iunie 2011: |
| "Plin de vers și armonie, Eu îl simt până la sevă"... poezie de top.Bravo Ioana! |
2 Ioana Voicilă Dobre [autorul] a spus pe 4 iulie 2012: |
| Multumesc! |