Inventar pierdut
Născut s-acumulez
m-am luat pe bucățele...
S-am timp să-mi revisez
petrecerile mele.
Nu aveam încă dinți,
pășind... nu aveam păr;
mă copii din părinți,
scrutez spre adevăr.
Nimic nu cunoșteam
pitic descurajant,
vocabule n-aveam...
Oricum neimportant.
Tot rând pe rând, tot dus
să-nvăț din alți percepte
nevrute, mi-au indus
înscrisuri imperfecte!
Hârtii s-au adunat,
justificări, diplome;
Intrat... licențiat
obtuz și plin de dogme.
Prin jocuri-s educat
să fac ce alții vor...
Intuitiv erijat
într-un dominator!
Utopii-n fericire
-primite dar de muncă-
e-o viața-nșiruire
de ducere... în cârcă.
Neștiind, copii mi-am dat
ca roata să se-nvârtă
să țină o țară, un Stat;
să aibă ei de furcă.
Am creat șir de bunuri
ce nu-mi mai sunt utile
și las seren pe drumuri...
de-s fixe, sau mobile.
Sunt simplu un pasaj
infim, neînsemnat...
Sunt om.... pentr-un limbaj
ce singur mi-am creat.
Sfârșit, voi fi o listă
De bunuri-corolar;
De-o existență tristă
Pierdută-n inventar!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mărturisire
Sunt oare
un plagiator,
un oarecare
neștiind
umbrind
de un sfumato
antecreații cum un Michelangelo...
dar fără un maestro,
din lipsa pe vecie d-un Verrocchio
"presto",
sau banal Pinnocchio...
n-am nici obârșii-n Sant-Angello
și orișicum
nu aveam cum?!...
Rămân
un simplu muritor
fără predecesor;
n-am copiat niciun Tacola
și niciun Eilmer cutezant
căzut,
pe nimeni n-am avut o preîncercare,
doar ezitant,
în singur mi-am creat un drum,
modest...
n-am nicio jenă să mă manifest
un bun
pentru consum,
un surogat de... Cola.
Dar sunt cu siguranță mai cinstit
decât titanul;
nu m-am autodefinit
sau proclamat
brevet universal...
sunt doar un biet vasal total lipsit de ipocrit,
îndepărtat de-al său egal...
cert însă sunt un unicat,
un fel de autodidact, nu literat,
sunt poeziei... curtezanul,
c-o mare diferență de talent
de-un Buonarotti
ce nu voi fi nicicând, nici printre copii...
Sunt doar un bun incipient!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăminte
Mi-am luat vacanță să te văd
Aveam un dor nebun de tine.
Credeam că singur e mai bine...
De-atuncea viața-i un prăpăd.
Visam "sublim" și nu vedeam
Că sunt departe de-un "model"...
Vedenii aveam, mă înfierbântam;
Mi-am pierdut timp, nu mai am țel.
Eram nebun de întâlniri,
Credeam că "noul" e mai bun
Fără să știu că-s doar "veniri"
Și totu-i gol, nu-i simț, nicicum.
Doream vâltori și "stress "continuu
Să am ce nu mi se dădea.
Uram candoarea în rectiliniu
Și mângâierea la o cafea...
Mi-e dor, sunt obosit de gol
Nu mă înțelege nicio ființă.
Amant, să fiu, nu mai vreau rol;
Sunt doar smerit și cer căință!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cazier
E timp să-mi fac bilanț de-o escapadă
De fapte ce-am produs și-am fost pricină;
Să văd obiectiv de-am fost de vină
Și dacă "acasă", îi mai pot spune... "Țară dragă"?
Întâi avutul, ipocrit la cei ce l-au,
S-a dus, mi s-a luat... "japcă" încet-încet
De-un co-popor ce l-am pierdut de înțelept...
Cu-atât mai mult, cu cât venisem ca să dau!
Mi-am risipit economii prin primării
Sponsorizând lingăi parșivi cu râs sarcastic,
Mă pedepsind că nu-mi dau suflet!?... Drastic
Punând străbunii-mi inventar... cu sforării.
Mi-au luat și bruma ce-mi rămase-un colț de țarnă
Căci grosu-i luat și-i dedesubt la zeci de blocuri,
-Falsificând ce-au numărat "public", ca ale lor stocuri-
Ce din părinți le-aveam... S-au dus pe goarnă!
Mașinile mi-au spart, le-au făcut rable,
Ce-am construit mi-au luat în schimb, dezdăunare;
Că trebuia mai mult să pun și-n răzbunare
Și judecățile-am pierdut... N-am dat "parale"!?
Sunt un ratat în ochii lor că după o viață
N-am nici cât alții au făcut în trei luni;
Să-i sparg afară pe străini!?... Nu-s printre buni!...
Nici diplome de-o lună n-am... Nu-s dur de gheață!?
Toți ce m-au frânt, m-au mărunțit, mi-au luat avut,
Sunt protejați că-mpart ce au, ce nu-i al lor!?
Eu sunt doar cont de cheltuieli... Nu-s "autor",
Că n-am pus mâna... Deci rămân "necunoscut"!
Am un câștig căci stresul mult și vise sparte
Aduc aminte de uman ce-l am, mi-e boală
De prea mult bine-ntors în rău; că nicio școală
Nu-mi dă câștig, căci se prescrie... nedreptate?!
Deci mi-ar rămâne decât rugi, fără de mistic,
Numai că popii ieri mi-au spus "n-ai loc de veci
De nu ne dai...!", c-așa se-mparte, să petreci
Precum Iisus, ce-l proslăvesc... eufemistic!?...
Dosar curat cred c-am, deci pot să cer
Un pic de suflet din ce nu-i, ce-a mai rămas
Din plus cu minus... De nu țeasta-mi las la ras,
Că oricum golită-i... N-am măcar nici cazier!!!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Repere
Trăiesc imperceptibil doar printre puncte de reper
ce mi se dau încă; multe primite, neîntrebat de le prefer.
Nu am știut nimic -și-i despre mine- și niciodată nu voi ști
cum m-am născut, când am ieșit, intrat, venit și nici când voi muri...
Nici cel puțin de cât de bun am fost nu știu... sau cât de rău;
n-am calitatea să mă judec singur, altul mi-e călău.
Nu știu, oricât m-am pregătit -și cât m-am pregătit- de-am competență...
Până și-n dragoste cutume mi s-au dat... Și mi s-a luat din existență.
Mă uit pe cer 'ntr-o noapte, asta, într-o primăvară, după ploaie;
ce neînsemnat sunt, nici măcar un punct, nici cel puțin un licărit-văpaie...
Ce mult aș fi dat totul, m-aș fi dat pentru-a mă ști, pentr-o părere,
să știu mult peste timp, cândva, de voi fi parte din repere?...
Dar n-are rost să m-amăgesc, în fond sunt două emisfere
ce greu, ce greu le-am câștigat și-s primele ce-mi pierd, cele mai efemere.
Noroc că singur mi-am fantomele de libertate, mă strecor citindu-mi ere
ce-am moștenit și-așa-mi mai prelungesc pulsații de pulsar, în lungile-mi artere..
... Mă-ntind un scurt popas, parcurs de suflet nevăzut ce-i la vedere,
încorsetat printre piroane, răstignit pe-o cruce sângerândă de repere...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asasin plătit... la dispoziție!!!
Mi-am pierdut viața în zadar,
N-am știut ce e adevăr!
Nu am știut ce-nseamnă har...
N-am crezut dreptul să omor!
Mi-am pierdut mințile prin școli,
N-am învățat furturi, minciună,
Am visat să însănătoșesc boli...
Mi-am pierdut sens de rea ori bună!
M-am erodat în educat,
Am luat bun-simțul calitate
M-am ferit veșnic de păcat...
N-am învățat parșivitate!
M-am luat speranțele, în spate
Să scap o țară de povară
De ar fi fost nemeritate...
Și tot sunt judecat de-ocară!?
M-am construit un patriot
Prin neam de neam, străbuni de-ai mei...
N-am fost nicicând un strâmb de ciot
Să împiedic geniu! Am idei!!!
M-am educat în cult de fapt,
Am cuvânt doar să îl explic!
Nu din cuvânt îmi fac un act...
Ci mi-e doar spusul cum l-aplic!
M-am dedicat mult la onoare...
O trăsătură de popor
Din care sunt filon, o boare
Și vreau s-o port spre viitor!!!
M-am dezis de prostimi, trădare,
Urăsc de moarte pe bandiți!
Îi vreau întinși, spânzurătoare
De gât... Fără de cap meniți!
Mi-am făcut corpul o armată
În fapt, pe câmpuri la Bacău!
Iubesc părinții, mamă, tată...
Modești! Nu din Belu, Copou...
M-am dat dreptății o viață întreagă,
Am crezut ferm că-i doar real!
N-am știința fălii minții bleagă
S-o storc, în mâzgă... teatral!
Mi-am lăsat mult de-al meu câștig
-Furat, adesea l-am lăsat-
Și nu-mi plâng golul din covrig...
Ce semeni mi l-au destinat!
Mi-am pus elanul sufletesc
Cu cinste pe răboj să numeri,
Să nu m-acuzi că-l pervertesc...
Condamnat fals, cu dat din umeri?!
M-am decis azi mai mult de-oricând
Să fiu un asasin plătit!!!
Să împușc pungașii țării în rând!!!
V-aștept!!! Am totul pregătit!!!
La hoți, corupți, borfași, tâmpit,
Parșivi, dobitoci, proști, bandit,
Tot infractorul dovedit!!!
O fac și gratis... Biet pârlit!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tatăl meu
De ce nu sunt creat la fel,
"Integrul ", dex-dicționar...
De ce nu-s bunul planetar,
De ce nu sunt, un eternel?
Îl am în minte, drept, semeț;
Avea o alură de stăpân,
Esența, la superlativ, de bun...
Era timid și îndrăzneț.
Mi-a dat aviz de calitate
Cu tot, ce-n timp a adunat
Intuitiv, din învățat...
Fructu-i sunt la maturitate.
Îl mai iubesc și-acum visând...
Îl am în piept, picior, în minte,
Îl am în scris, îl am cuvinte...
Îl am în zâmbet, mi-e în gând.
Sunt copia-i... nu vreau umil,
Sunt clona lui de-a fi precis.
Îi am bun-simț la interzis...
Sunt doar rebutul său, copil...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stat
Mi l-am dat scut de mine și din toți de-ai mei,
Făcut din multe bucățele zise o "autoritate"
Să-mi țină corpul drept, ascuns de rău și vanitate,
S-am, nu goală, un coif, de minte... leagăn să îl am, de zei.
E al meu să m-aibă, să-i fiu tot de la copil,
Apoi matur, e grija mea de sfântă bătrânețe....
În slujitor l-am construit un privitor neobosit, tot numai fețe,
Ochiul meu ager, larg deschis... unul pretins humanofil.
I-am pus și biciu-n palma întinsă, protectoare
S-atingă seamănu-mi de-un necinstit din când în când,
Să nu-mi distrugă cuibul rămas visul gol, flămând
Să nu ajung să strig în van la porți, la uși... că doare.
El, eu în fond, sunt sursa să-mi țin brâul-vămi,
Cu gândul viu al dragostei de mine, toți o țară
Și mă întind coardă, îs struna-n suflet de vioară
Să-mi sun o odă, imn mie... uniforma, toată-n catarămi.
Dar s-a învrăjbit cum fiii înspre părinți,
Uitând parșiv că un' la altu-i numai creatorul
Și din protector e-un tiran ce-mi mărginește azi și viitorul...
Doar o pedeapsă-i, cerșetor să-mi ia avutul, minți.
E o înhăitare în contra mea ca o sălbăticie,
O lene întinsă în areal, un lanț ce n-am creat
Să-mi lege mâinile, rupă picioare, să n-am Stat....
Că jilțu-i azi fără cunună, numai șapca e a lui... prostie....
E totul hâd, din profitori, puterea-n stat într-o... beție.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Album... fișic?!
Am dat o raită prin album,
Uitat de-un fad cotidian;
Nici bani și nici meridian,
N-am handicap, să plec la drum.
Sunt clipe - de iubite dragi,
Părinți, copii, puțini prieteni-
La schi, sau în culcuș pe jnepeni
Sau la nudiști, fără nădragi...
Sunt file scumpe de album
-Cu chip în rânjet afișate-
Prezente-n gând, demult uitate...
Îmi sunt cum dalele de drum.
Dau foi sau clic, să le revăd
-Ferice sunt, de-mi sunt frumoase
Le șterg, sau rup, de sunt hidoase-
Trecut îmi curăț, șterg prăpăd.
Buimac mă uit, ca la un altul
-Nici cei din jur... nici eu n-aș fi-
La pozele color sau gri...
Am umezi ochi, simt catafalcul.
Suntem alături și-mi dau mâna
-Căci nici nu e așa departe-
Gândesc, timp mult, nu mă desparte;
Însă nu-i spațiul, nu-i totuna.
Mă văd unde plângeam atunci
-De-o clipă singur, de-un nimic-
Și-aveam adresa-n mână, în plic
Nedezlipit, pentru porunci...
... Erau mulți ani spre experiență
-Tânăr naiv- ce n-o aveam;
Pot vinde poze ce-adunam
Să-mi cumpăr timp... de existență!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiromanție
M-am pus în palme, într-o zi, cu semn de văi
în căutări de șansă-n bani și ața vieții;
copii mi-i calculam de-s unul, trei sau doi,
sfârșit va fi-n amurg, sau zorii dimineții?
Umblam după noroc - de-o fi să-l știu,
nu-i important, n-aduce fericirea -
oricum nu-l am și de-ar veni-i târziu,
sosind când îmi sfârșește omenirea!!!
Mă uit și-acum pierdut și-aș vrea să schimb,
să îmi tai singur căi, să-mi tai destin;
chiar palma de mi-aș maltrata, n-am har nici nimb...
mă las definitiv ursitei, n-o să intervin!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciun merit
Ce idiot sunt, îmi pierd timpul
Măsurat, delimitat
De condamnat ce sunt, absintul,
Un incapabil, un ratat.
Mă complac în inexplicabil,
În nul în loc d-intens;
Accept nerod un implacabil
Pierdut în inerția-n sens.
Am doar o piesă de jucat
Și sunt un prost actor,
Nici textul nu l-am învățat...
Dau vina pe-altul, pe-autor...
... Dar poate nu-s eu cel de vină,
Un limitat născut...
Încă n-am învățat nimic! Ruină
Mă complac, prost cum sunt crescut.
Mă uit la umbrele-mi lăsate
Pe vechile-mi hârtii;
O zestre d-elemente declasate
C-un singur merit, foste vii.
Sunt un umbrar de goliciune;
Perpetuez fantome
Din propria-mi deșertăciune
Ca mine, alte simple dogme.
Să-mi spună cineva abil
Ce pot face? E târziu?
Cum pot redeveni copil
D-un pierzător de timp... un ageamiu?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decis
Am umplut un râu de lacrimi,
Cu el planeta-i inundată.
Mi-am plâns amarul, îs plin de patimi...
Din mine, marea e sărată!
Sunt stors de vlagă din străbuni...
Tot ce-am avut, mi-au luat cu japca
Și sunt mințit, că ei sunt "buni";
Precum, ei-s ziua și eu noaptea.
Mă păcălesc nenorociții,
Că-i un alt timp și sunt de-ai mei...
Subjugă... îndobitociții!
Pe ei îi alegi, de vrei, nu vrei...
Mi-au luat avut de la strămoși;
Din furt, au aură și nimb.
Pe boala mea, sunt sănătoși...
În vorbe goale viața-mi plimb.
Tot ei mă judecă, pe bani;
Să spun, de unde totul am?!
Mă mint de douăzeci de ani...
Zâmbeau parșiv, când îi votam!?
Sunt hoți, inepți, anagramați,
Se țin în găști, jucând "partide"...
Din banii-mi dorm și-s îmbrăcați;
Geambași de suflet, minți perfide.
Atâta ură am adunat
Și am puterea să-i înfrâng.
Sunt toți, pământ, o apă, un leat...
N-o să-i votez... să nu mai plâng!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De n-aș fi
De ce nu sunt o floare
Să-nmiresmez puțin
Culoare, s-am candoare...
Perpetuu s-am destin?
De ce nu-s pom, n-am muza
Să dăruiesc inele,
Să mă însor cu frunza
În cânt de turturele?
De ce nu sunt ogor
Să-mi recoltez perenul,
Cu maci să mă-mbujor...
Timp să mi-l fac refrenul?
De ce nu sunt văzduh
Să fiu tot plin de triluri,
S-am zbor ușor de duh,
Să n-am vămi în exiluri?
De ce nu sunt un nor
Și de mă plâng arar,
Să mă reînalț fuior,
Cum gândul selenar?!
De ce nu-s curcubeu
Să m-arcuiesc spre cer;
Pictat culori de zmeu
Cu suflet giuvaier?!
De ce nu sunt un munte;
Suiș spre infinit?...
Chiar tâmple de-am cărunte,
Apus s-am răsărit!
De ce nu sunt un val
S-ating nud de sirene,
Să mă întind pe mal,
Să mă renasc alene?
De ce nu sunt pământ
Că mă hrănesc cu el?
De ce n-alerg ca vânt
Aiurea, să n-am țel?
De ce nu sunt destin;
Fir de-un buchet, o floare?...
Să-ți storc un fin suspin
În dar, l-aniversare...?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plângând
Mi-am pus în gând de astăzi singur să mă plâng
Și să-l adun de azi picuri de-o mare în amintiri,
Că nimeni n-o va face apoi când trup mă frâng
Și un alt recensământ n-oi fi între omeniri.
Și am plânset așa mult, ce-am adunat să-l vărs
Că l-am acumulat din părinți moșteniri
Ce nimeni nu mai plânge, îs doar putregaiul stors...
Și atât de mult au dus cu ei, dor și iubiri.
Să mă spăl singur eu păcate în lacrimi, milă
Să mi-o port eu povara, că pe alții n-o să-i am
Prinși doar de treaba lor, ce lasă în urmă în silă
Ce-o am; o știu e-un pic, mi-e scrisă în os din neam.
Se stoarce suflet apă, de-un dor de ce nu știu
De ce-am uitat; prieteni, dascăli, iubiri, neștiuți
Ce i-am avut, atins, văd chipuri 'ntr-un târziu;
Încețoșat se uită de-s încă, ori sunt pierduți.
E mult mai bine așa, timp nu-mi las datorie
Și-mi liniștesc și suflet, parcă-s mai pur, curat
Și obrajii, ochii-mi șterg, ce-s becul de-o făclie
Cu multe raze, stele-n lacrimi cu gust sărat!
Mă prăbușesc mă înlăcrăm pe foaia de hârtie
Că nu mai pot de răul ce-mi pare că mă trec
Pe nesimțite, sperând că mie n-o să-mi vie
O zi când nodul, ce-am în gât, îmi va fi de înec...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rememorări
Privesc în gol, nu mă mai simt,
Mi-am luat iubitele la rând...
Cât de frumoase sunt în gând;
Nici nu mă-nșeală, nu mă mint.
Le simt pe rând dulceața pielii,
Le-am sunetul de glasuri fine...
E precum ieri, sunt lângă mine;
Jucăm tumultul vânzolelii.
Le iau de mână, îs la cafea,
Mă pierd în ochi-n culori diverse;
Sunt și fidele și perverse...
Mă văd trântit pe-o canapea.
Am gustul gurilor nesațe
Înroșite de frecarea vrerii;
Mă pierd în sânii despuierii...
Simt aburul de-amor pe brațe.
Am muzică, de zbat, în gând,
Fior mă trece din emoții...
Cu unele, le-nșelam soții!
... Sau poate eu, eram la rând?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătorie
Am plecat mereu de-acasă,
M-am risipit peste tot molecule,
M-am pierdut din loc în loc sânge, globule...
Am o călătorie primejdioasă.
Am lăsat întâi părinții,
Am lăsat orașul copilăriei
Îndrumat de simțul datoriei...
Am început periplul suferinții.
Am trecut, trecut din școli în școli,
M-am înbăiat timid adolescent,
M-am amorezat, am fost student,
Am umplut rafturi cu scris de mii și mii de coli.
Am lăsat vise, am schimbat oraș, matur
M-am epuizat, poate m-am și-nsurat
C-am avut timp de-așa, m-am dedicat,
M-am replicat, printre copii am dat un tur.
Mi-am schimbat țară dintr-o aventură,
Chiar două, una doar așa de trambulină...
... Era un timp când nu se mai găsea benzină
Și-am plecat... Ah doamne, ce mai tevatură!...
Am ajuns ajuns și-am înotat oceanul prin văzduh,
M-am prosternat, m-am umilit -neimportant de-i pleonasm-
Am înțeles definitiv cum soarta-i un sarcasm...
Și-am creat mult, aproape mi-am dat duh.
M-am reîntors, chiar dacă n-o mai recunosc, la țară
Ce s-a omorât ea însăși fără niciun rost
În preajma unui rece timp de post...
Și iară n-am benzină și-o să plec, mă reîntorc... afară.
Și cât o să mai tot călătoresc, așa pierdut în van, 'ntr-o doară?!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Opis
Am inventariat
tot ce-am în anturaj;
poate evit previzibil derapaj
de deșănțat.
Am inventariat
profundu-mi "EU";
de sunt o karma plus sau derbedeu
ratat.
Am inventariat
planeta, mai departe,
să văd cum este lumea viselor deșarte...
Sunt contrariat.
Am inventariat
dacă și Universul e ca noi;
nu-i nicio șansă, nici de aș trăi cât doi,
sunt blestemat.
Am inventariat
tot ce predecesorii în zadar au încercat
să-mi lase experiență... M-am înfricoșat;
sunt un infim din inventar, cu viitorul expirat...
... V-ați inventariat?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubit popor
Ar fi esență multă în acest iubit popor
-Cum timpu-i chintesență de alean, nespusul dor-
E plin de oameni buni, de caste, vii Mesii
De apostoli... Să-i răzbuni pe toți, să-i reînvii!
Este deștept poporu-mi și eu sunt doar fărâmă
Și-ncerc ca și pe mine să-l scot din greu, minciună!
Și-i cald și omenos, credincios surghiunitul...
Neputincios 'n milenii i-e sufletu-mi, iubitul!
Profundu-i greu la văz, că acela ce muncește
Cu cap plecat, timp n-are; de grâu, de-ovăz spetește,
Să țină din fiertură o spumă gri-murdară
În loc s-o arunce c-ură și să-și salveze țară?!
Și genii are, atleți, popor ce nu-i cântat,
Mințit că-i înțeles, că-i greu... Doar la votat
Evlavios naiv, cinstit se dă cu totul,
Neștiind că-i va fi luat, parșiv; născut și mortul!?
Căci asta-i ce-a rămas din ce încă e-al lui,
Fiindcă pământ i-au dat... un "tun"; de mort să pui!
Că n-are să-l muncească bătrân și fără stare
Și-atunci sunt "colectivi" să-l ia... Să nu-l mai... "are"!
Nici bun de gură nu-i și i-au sărit doar țambre
De gâlcevari haihui ce stau putori prin "chambre"
Și-l judecă pe el, că nu-i-ndeajuns, nu face;
Deci biruri doar să aibă, de muls e... Să-l dezbrace!
I-au luat povești, că zâne avea... și avea și Rege
Și hoții-mpălătiți din jilțuri zic că-s lege,
Ce-o strâmbă-n punga lor să-și facă dinastie,
S-aibă popor ce vrea... Regat de țigănie?!?
Păcat că Dumnezeu, oh, nu ne dă cu carul
Din heleșteul plin, popor să-și ia paharul
Să-nchine crez că bine-i va fi cândva, o zi;
Nu lui, rând nu-i mai vine... Să roage la copii!
Stând în genunchi plecat, popor mă-nchin la tine
Să ridici fruntea sus și tu să spui ce-i bine!
Cu barda, c-altădată să dai, nu să omori...
Doar să te-aduni iar gloată, că-i ști... Și să-i dobori!
Din slaba-ți cârcă, otreapă să-i faci... legați cu sfori!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spirit
Sunt materialist convins
Din ani de școli, fără sfârșit...?!
Ce-i adevăr? Ce-am fost mințit?
De ce făclia mi s-a stins?
Aveam discipoli Engels, Marx,
Eram spălați pe emisfere,
Din cranii, devenisem sfere...
Eram un angrenaj, un ax.
Sunt o dovadă de "free mind",
Gândesc; nimic nu e "aquis"...
Pământul are morți și vii,
Și viața, nu-i un simplu raid.
Am simțuri, gânduri, sunt amor,
Vărs lacrimi, râd, am zbor înalt,
Citesc din Schopenhauer, Kant...
Sunt un complet... Divin ador.
Mă lupt să fac, dau calitate,
Împart ce știu, sunt demiurg,
Aspir la nou, visele-mi curg...
Trăiesc pentru-o eternitate!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Codul "noi"
Cu cât perfid clădim zisa "societate"
Din zoaiele murdare de creiere sărite
Din fixul de-un normal, trădat pentru ispite...
Ce unii le-au drept hrană pentr-o "întâietate"!?
Ni s-au creat iluzii din timp c-așa se face,
Că n-are sens o lume de nu va fi "politic"...
În care nu-s deștepți, meseriași... E atipic,
Făcut de hâde găști, "partidele" rapace.
Și și-au creat o horă de false antagonii;
Să creadă orice prost că lupta e-un câștig!?
Nu pierdere de timp, de energii!... Un covrig,
Din care mușcă roată... Că-i joc de golănii!
Și-au creat propriul "Stat", ca ei nimic să facă;
Să flecărească doar și alții să muncească!
Ei doar să încurce lume, iar ea -de-i să greșească-
Să dea tot ei porunci; "legile"... să desfacă!?
Și legile nu-s oable, pe orice înțeles!
E-un cod nedescifrat, din încâlcitul vrut,
Ca om de rând anost, cu munca doar de scut,
Să n-aibă apărare... Că altu-i interes!
Și s-a născut o lume parșiv "sofisticată",
În care cel ce "face", să dea pentru "ai lui"!?...
Pe leneși, hoți, să țină!? "Să-și pună pofta în cui!"
Cu noduri, înnodate... Și nodu-s ceilalți, ceată!
E totuși cifrul simplu de ne învățăm deștepții
Să fim de-acum, să rupem firul, să-l facem laț;
Să nu mai dăm, nici cereri să facem... numai braț
Să folosim la muncă! S-avem "noi", înțelepții!
Să tăiem rău demultul de când e, rădăcină,
Să nu mai plătim dări, singuri s-avem servicii;
Din calfe, din discipoli, din meșteri... Sacrificii
Să ni le facem "nouă"... Căci cifrul... e lumină!
Să punem hoți la treabă și leneși, guralivii,
Iar de nu vor, să piară... Doar s-ajutăm firavii;
Neputincioși, copii! Să ne apărăm ca bravii...
Ce-am fost la începuturi... Să fim "noi", exclusivii!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De v-am greșit, vă cer iertare
Nu m-am născut pe pajiști de speranță,
Dar din iubire mi-am creat morfina,
Cu care-am injectat nori de restanță,
Fiindcă știam că nu a mea e vina.
Mi-am croșetat pe suflet toleranță
Din voalurile viselor vândute,
Ca să nu uit că viața-i o balanță
În care azi și mâine sunt redute.
Dar uneori prin patimile vieții
Mi-am pus pe gânduri munți de răutate,
Și-n loc de trandafiri am luat scaieții,
Ca pe-un model, crezând că-mi fac dreptate.
Însă tot eu, mi-am dat apoi sentința,
Făcând din lacrimi sute de izvoare,
Și am făcut un pact cu umilința,
Deși simțeam că sufletul îmi moare.
Orgoliul a venit cu nonșalanță
Însă cu el să lupt n-aveam putere,
Și l-am rugat pe Domnul ca-n instanță
Să-mi ierte visurile efemere.
Am încercat s-ajut după putință
Pe cei aflați în neagră disperare
Dar nu pentru-a primi recunoștință,
Când e uman s-ajuți pe orișicare.
Așa sunt eu cu bune și cu rele,
Și dacă v-am greșit, vă cer iertare,
Prieteni dragi ai gândurilor mele,
Care mi-ați fost și-mi sunteți alinare!
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!