Iubit popor

Ar fi esență multă în acest iubit popor
-Cum timpu-i chintesență de alean, nespusul dor-
E plin de oameni buni, de caste, vii Mesii
De apostoli... Să-i răzbuni pe toți, să-i reînvii!

Este deștept poporu-mi și eu sunt doar fărâmă
Și-ncerc ca și pe mine să-l scot din greu, minciună!
Și-i cald și omenos, credincios surghiunitul...
Neputincios 'n milenii i-e sufletu-mi, iubitul!

Profundu-i greu la văz, că acela ce muncește
Cu cap plecat, timp n-are; de grâu, de-ovăz spetește,
Să țină din fiertură o spumă gri-murdară
În loc s-o arunce c-ură și să-și salveze țară?!

Și genii are, atleți, popor ce nu-i cântat,
Mințit că-i înțeles, că-i greu... Doar la votat
Evlavios naiv, cinstit se dă cu totul,
Neștiind că-i va fi luat, parșiv; născut și mortul!?

Căci asta-i ce-a rămas din ce încă e-al lui,
Fiindcă pământ i-au dat... un "tun"; de mort să pui!
Că n-are să-l muncească bătrân și fără stare
Și-atunci sunt "colectivi" să-l ia... Să nu-l mai... "are"!

Nici bun de gură nu-i și i-au sărit doar țambre
De gâlcevari haihui ce stau putori prin "chambre"
Și-l judecă pe el, că nu-i-ndeajuns, nu face;
Deci biruri doar să aibă, de muls e... Să-l dezbrace!

I-au luat povești, că zâne avea... și avea și Rege
Și hoții-mpălătiți din jilțuri zic că-s lege,
Ce-o strâmbă-n punga lor să-și facă dinastie,
S-aibă popor ce vrea... Regat de țigănie?!?

Păcat că Dumnezeu, oh, nu ne dă cu carul
Din heleșteul plin, popor să-și ia paharul
Să-nchine crez că bine-i va fi cândva, o zi;
Nu lui, rând nu-i mai vine... Să roage la copii!

Stând în genunchi plecat, popor mă-nchin la tine
Să ridici fruntea sus și tu să spui ce-i bine!
Cu barda, c-altădată să dai, nu să omori...
Doar să te-aduni iar gloată, că-i ști... Și să-i dobori!

Din slaba-ți cârcă, otreapă să-i faci... legați cu sfori!!!

poezie de (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Urât popor

Urăsc popor fudul că-i prost, mândru netot
și-mi ține țara în gropi și glod de-atâta lene,
iar prizonier mă zbat să-mi pierd spurcate gene,
căci mi-a luat drept și la ce-aveam și drept la vot.

Urăsc popor needucat, fără rușine
un cerșetor ce-și vrea doar mațul cât mai plin,
furându-și țara să se-ndoape cu peșin...
copii și-i vrea masteri și doctori din jivine.

Urăsc popor ce se încântă din minciună,
ce se-mplinește când pe altul îl distruge,
rânjind din spate de-un ghișeu și de-i ceri fuge...
Că "nu e el și de nu-ți place... dă arvună!"?

Urăsc popor cu mințile-n hipnoză sumbră,
hrănindu-și suflet din stropit cu apă chioară
din măturoaie, pupând moaște... Pus pe-ocară
de-i spui de hoți..."Că nu-s penali, au făcut... umbră"!?

Urăsc poporu' ce și-a ars boieri, conace,
uzine, fabrici, mi-a lăsat țară-n chirpici,
își pupă hidre comuniste, măscărici...
ce i-au dat gloanțe drept răsplată, gând rapace.

Urăsc popor ce-și tot bocește sărăcie
și-n nesimțire nici s-aleagă nu se apleacă...
vrea-n jur o lume lui să-i dea, "măcar oleacă",
să-l omenească, doar pe el, cu "omenie"!?

Urăsc poporul mitocan cu înalte școli
pline de mentori pedofili, conturi bancare
nu-n bănci de studiu, în umplerea de buzunare
pe mâzgăliri, teanc de diplome... "Multe... coli!"?

Urăsc popor, un autist ce nu se vede
orb, surd la tot ce omenirea a exersat,
că el e geniul, ce "Iisus l-a și lăsat"...
Făr' să-nțeleagă că-i lăsat... nu că l-ar crede.

E premiant poporul meu, "cel mai deștept",
dar n-a luat Oscar, e bun hacker, trage tunuri,
clonează cărți, ce nu citește... Bunu' îs bunuri
ce nu mai face... "E bunul țării...", un inept!!!

Bai nu-i că-i snob și că mă-njură... în înțelept.
12.12.2016

poezie de (12 decembrie 2016)
Adăugat de Daniel AurelianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Frica

Ce înseamnă frica pentru o țară;
Să-și dea tot, trup, pentr-un popor,
Să-l aibă scut pe contur, sfoară
Pe margini... brâul salvator?

Popor, ce înseamnă; fără frică
Să-și crească fii, s-apere țară,
Dându-se tot, rege, vlădică...
Să fim NOI și ce vrem... de afară?

Oare de ce străbuni slăvim
-Puși poze în file de istorii-
Ce și puțini de-au fost, iubim
Viteaz, nu frica? Ai noștri!... Glorii!

Ori, doar străbunii au fost popor
Și nu ne-a mai rămas o țară,
Dacă în prezent -nu viitor,
Neștiut-... frica ne doboară?

Ne pierdem ființa zi de zi,
Lași, pierdem până a începe;
De-o frică, fără a ști ce-o fi?...
În jur, sunt toți buni!... Noi, otrepe?!?

Intrăm perdanți pe stadioane,
Putori, fricoși -că-s mici sau mari-
Și-n muncă creăm doar... baloane;
Idei fabricăm, din guri... tari!

Suntem retivi, doar narcisiști,
Cu frica de acceptat idei,
Neștiind că nu putem; artiști,
A conturna adevăr!... Noi, zei!

Nu învățăm din experiențe
-Ce alții, în jur, le-au petrecut-
Și rău fricoși de competențe,
Nu le asumăm; furăm știut!

Păcat, doar suntem toți egali
-La fel de înalți- noroc ne pică!
Neîncrezători potențiali;
Pământ, de Soare, n-are frică!!!

poezie de (27 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Au românii, au r...

Sunt parte de-un popor ce e plin de ambiții,
Fiind gata-n orice clipă să asculte orice "graur"
Ce-i gâdilă urechi de-i sprijină petiții
Să-l umple la refuz, de-averi... c-un ban de aur!?

Și casele, poporu-mi, le face prin vâlcele,
Plângându-se apoi că după ploaie-s plaur,
Iar balega cu lut 'n pereți de gard, ulcele
Cu smalț sărit... vrea-n schimb, tot poleit în aur?!

Și-i mult, de la un timp, poporul meu mai negru;
Căci nu e democratic, azi, să te dai la "maur"!
Mai mult, să-l protejezi, să-l numești rom... integru
Și pe chitanțe false să-l îmbraci tot în aur?!

Și de ales e bun; poporul meu numește
Cu capul în găleți, făină în ochi, centaur,
Pe-orice necunoscut ce mințile-i vopsește...
Și-l călărește apoi spre-un viitor de... aur?!?

Poporul meu muncește, sau ar munci de este,
Că-i bun să lege sârme, să facă gropi; e faur
Să fure unu pe-altul de-n viață izbutește
Să aibe un post; oricare... să-și ia brățări de aur!?

Și acum poporul meu mai are un praf pe tobă,
Din ce n-a fost furat și-i încă un tezaur;
Pământ străbun ce-i ras de lemn băgat pe "sobă"...
Și-l vinde acum la tonă... pentru un gram de aur!

Își vaită țara mea, cu lacrimi roșii sânge,
Montane înroșite cu otrăviri, drept laur
De un popor avid, uitând copil ce plânge;
C-o zi nici verigheta nu-l va însura cu aur...

N-aș vrea ca peste timp un lingușitor să fiu
Citat; unul perfid, ce mângâia un balaur
Crescut dintr-un popor ce n-a învățat; "Târziu,
Să nu regreți muțimea! Tăcerea nu-i de aur!!!"

Voalul Montanei Roșii, dârz să te facă, taur!

poezie de (29 septembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Balada prostului... fără sfârșit

Când prostului îi intinzi o mână,
Să nu te-aștepți la recompensă;
Nici cel puțin la "Ziua bună!"...
Te va-njura pentru ofensă!?

Când prostului îi dai dreptate,
Să nu te-aștepți să-l ai fidel;
Nici cel puțin că-i speli păcate...
Ce ți le pune-n cârcă... el!

Când prostului mai dai o șansă,
Să nu te-aștepți să recunoască
Nici cel puțin vina... în transă
Ce tu-i visai; onor să-l pască!?

Când prostului îi ridici slăvi,
Să nu te-aștepți să-și plece capul...
Nici cel puțin să-și ia pe tăvi
Lauri; de nu-s, tu ispășești... Țapul!

Când prostului tot îi dai ghes,
Să nu te-aștepți la modestie;
Nici cel puțin c-a înțeles
Că-i doar bun simț... nu măgărie!?!

Când prostului îi spui deștept,
Să nu te-aștepți la vreo favoare;
Nici cel puțin să-l ai adept...
Te dă afară-n gura mare!

Când prostului îi spui... "valoare",
Să nu te-aștepți s-o demonstreze...
Nici cel puțin să crezi c-o are;
Că te ia gaj... ca s-o probeze!?

Când prostului îi spui că-i prost
Să nu te-aștepți la argumente
Nici cel puțin... Nu-și are rost;
EL, umple săli de... parlamente!

... Și cum nu-i singur, are adepți;
Atunci cu prost, să nu te pui!...
Cât frunza și iarba-s, de inepți!
Cert; poți să te adresezi... oricui!!!

poezie de (11 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare acceptabilă, ton serios

Distribuie

Blestem

-O, tu, măreț popor, ce ai în gene eroism de dac
Cum poți umil să rabzi tot ceea ce neghiobii-ți fac?
Profită mulți de-a ta credință, o văd ca pe-o slăbiciune
Uneori ei râd de tine, chiar de ești la rugăciune....

-Un popor ce are în vene sânge de dac și de roman
N-are frică nici de moarte, darămite de-un dușman
Mulți cunosc și știu prea bine că-s popor de-nvingători
Însă uneori, se pare, sunt lovit de trădători!
------------------------------------------------------
Asta este partea slabă a acestui brav popor,
Că-ntre timp, pe trupu-i sfânt, apar des cozi de topor!
Cum apar, deja se știe, nu-i prea greu să pomenesc
Ei se vând cumva ca Iuda, trădând neamul românesc

Blestemați să fie aceea, ce-s lipsiți de-orice credință
Și-i ațâță pe români, fără pic de elocință
Iar de au gânduri ascunse față de poporul meu
Nicicând n-or avea izbândă, că-i iubit de Dumnezeu!

poezie de (9 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee stupidă, exprimare banală, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Spatiul in opera lui Liviu Rebreanu" de Ionel Popa este disponibilă pentru comandă online la numai 20.00 lei.

Hal... patriar...hal

Există castul bestial,
Adică bestia în alb...
Preafericitul nostru dalb,
Patriarhatul imoral!

E cel cu totul aurit
Topind și morților inele...
Bărbați, femei, încă-n obiele,
Ce-și pleacă lui capul, smerit.

E poli... trucul, plin de truc,
Ce joacă poli patrafir...
Un securist mai abitir
Ca frunza de stejar... De nuc.

E orto... doxa impostoare,
Adică, se erijează în cap...
S-adune averi cât nici nu-ncap
În catedrale încăpătoare...

... Ce-ar vrea, pe banii mei, ai tăi
Și apoi să spună "E de la mă-sa!"?
Cum și Merțanele-s carosa...
La Preaperfidul, vechi vulpoi.

N-are nimic din sfiiciune,
Lui Dumnezeu nu-i portavoce.
E animalul hâd, feroce
Se hrănind din înșelăciune.

E sfidător și întinde mână
Să i se pupe, să primească...
Că le el haina preoțească
E să-ți ia sângele din vână.

El, este șef de atâtea moaște,
De apa chioară din butoaie.
La proști, e aducător de ploaie...
Iar de nu-i dai, nu te cunoaște!

E plaga neagră de întreg neam,
Ce-l vrea ținut în neghiobie.
E cramagiu cu vin de vie
Și șef turist... de-al lui Adam.

E și de Mall proprietar,
Căci cu el toți o lasă moale.
E-autorizat să vândă țoale,
Icoane, lumânări... El doar!

Și-a luat păduri, mii de hectare,
Conace, vrea orașe întregi
Și-ți dă el loc să stai, s-alegi
La cimitir... Că-i căutare!

Nu-i numai o nouă relicvă,
Ieșită de-o hazna fetidă...
Este precum la pom omidă,
Ce din crez roade... o goală tigvă.

N-are nimic din duh, iubire.
El, Luciferul, doar urăște...
Ne-ar vrea și iadul să ni-l căște
El, Tartor la intrat, ieșire...

Se vrea la țara mea pedeapsă...
Blagoslovitul îl refuză
Către popor, cu minte obtuză,
Ce și-l slăvește... să-l slujească!

Și-a luat și aer de tiran,
El să ne spună cum să fim,
Cum să trăim, ce să citim...
Să fim mai troglodiți, aman.

Dar îl blestem și lui să-i fie,
Așa cum mie îmi dorește
Și, Dumnezeu să-l facă pește...
Cu abis de-ocean... împărăție!

Pedeapsa mea... la Preacurvie!!!

pamflet de (4 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton ponderat

Distribuie
comentariiAu fost scrise 7 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Dorință eminesciană

Aș vrea să-l văd pe Eminescu-n pantaloni scurți, dezinvolt
Zâmbind la soare fără gânduri, doar desfătându-se pe-un câmp
Mijind de flori printre prieteni veniți de pe la Ieși, din Olt,
Să-și guste un' la altul glume pe-un dialog... de limbă strâmb.

... Să-și uite datul de titan, să-și lase frâu liber de geniu
Eliberat în imoral, să-și pună suflet la bătaie,
Să-și vindece maladul trup, să salte alături-n nou mileniu
Cu plete-n vânt, să soarbă izul de fericire... Un șpriț să-ndoaie...

Să-și lase timpul pentru hrana de zi cu zi, să-i fie dor
De tot ce și-ar fi vrut să aibă; s-asculte muza în cantate
Se depănând în vise limpezi, să-și umple suflet de amor
Fără suspin, fără trădare... Știindu-se o eternitate.

Ce dor îmi este să-l ating, să-i pipăi fizic, gând, speranțe,
Să stau -cum paparazzi, nopți- să-i fiu străjer din altă lume,
Să pot să-i fac din munca mea buchet de sute de vacanțe...
Doar să respir același aer, s-ascult când e chemat pe nume...

Ce mult aș da să-i spun... Mihaie, să suim dealul cu catrinți
Că vine și Ion lu' Creangă, al lu' Coșbuc... și-i plin de fete
Se pogorând dintre Luceferi pe ulițe cu alai de prinți
Ne petrecând cu flori de tei, albastre, brune sau brunete...

Mi-e dor, repet, de-un Eminescu de trup și purtător de suflet,
De simțuri, zâmbet, poate râs... de pielea dogorind dorinți;
L-aș vrea un pieton de rând, să-l văd pășind ca-n vis de umblet...
Oricum ades l-ating pe umeri și-i spun... că-s duhul scos din minți!

poezie de (7 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cursă mortală

Nu înțeleg de unde atâta grabă, de ce se-aleargă ca nebun,
Că toți ajungem, toți deodată, în aceeași zi la sfânt Crăciun
Și graba însăși, ea în sine, ne este sigur defavoare,
Că-n fond ce trece, an, zi, oră, e mai aproape de "se moare".

Dar straniu însă și inert de stai și, timpul îl lași să treacă,
Este tot una, sau mai rău, nu vezi că ce-a venit doar pleacă
Fără vreun rost și-o să regreți -ce-ai început deja să faci-
Orice pierdut de tac sau tic când o să-l strigi, n-o să poți... taci.

E masochistic firul vieții, ce ți-o petreci te pedepsind
Să te spetești să înveți ceva ca s-o duci bine... tot muncind,
Să faci copii, la fel ca tine, să-i crești să nu te recunoască...
"C-ai fost dator", i-ai luat pe credit, nu știi că o să-i doară-n... bască.

... Ce-o vor purta și ei la rând, neștiind că-i sunt doar purtători
Și așa se trece o omenire 'n neștiutori de atâtea ori,
De atâtea ori, de atâtea ori, de atâtea ori, de atâtea ori...

poezie de (14 iulie 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suprema mreajă

... tocmai am stat cu Dumnezeu de vorbă, așa la o șuetă
și m-a-ntrebat cum mă mai simt, ce vânt m-aduce, de mai e planetă,
cu de-alde ai mei; dacă se mai ocupă cu onoare, cinste, cu iubirea
de semeni, de alții... altfel, dacă mai dau fără să ceară, mai crează fericirea,
iar bunătatea, ce-au primit-o-n dar, dacă o răspândesc, OM mai există
și gândul nu-i doar scop de-a fi mai mult de sine... de suflet mai persistă,
să nască pururi puri urmași... să-i îngrijească precum șoimul mesager,
să ducă crez că LUMEA-i mică rău de tot, ca să-și mai facă rău, e-un punct pe cer...
că-i este greu și lui, cu atât neant, să ne mai poarte atâta grijă, deja ne-am făcut mari
și nici pericol nu ne Paște, căci ne-a dat El un fiu martir, să n-avem adversari...
și-ntr-un final mi-a spus că pot să-l cred, să nu mă îndoiesc că ne vrea bine
sincer, nerăstălmăcit, iar dacă ură vrem, ne lasă-n plata sa și nu mai intervine,
fiindcă așa se spune; "nu poți lumina ce-i clar, căci nu se vede raza, doar se simte
de o lași să treacă, să dezghețe frost, că întunericul se învinge doar cu... minte!"...
... așa că i-am răspuns că-i totul precum vrea, că-s numai eu greșeala,
că nu credeam de fel c-ar fi totul perfect, mă închinând numai doar când boala,
sau nenorocul meu, în egoismul de-a fi cel ce reușește, cere, chiar cerșește,
uitând că spirit spune; "dacă vrei să ai, nu cere, lasă-te pe tine, dăruiește!"...
... și-am rămas singur, pe neașteptate, în noaptea lunei pline, stând pe plajă
cu ochi lucind spre apa ce se varsă-n cer... ce i se spune orizont... A fost o vrajă!...

... iară pe lanțul de la gât, în loc de cruciuliță am un cuvânt, lucind ca diamantul... "mreajă"!...

poezie de (29 noiembrie 2012)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Persona non grata

Trădarea în persoană cu gând în necroză,
Minciuna bisată să împlânte psihoză,
Hoția ascunsă sub fața de înger...
Călău serial de-un sublim, pus în sânger.
Demon de putere exersată-n excese
Din mult înșelat de naiv... făr' să-i pese.
Viol de speranțe induse-n parșiv,
Mizerii-n cuvinte înspre drept... laitmotiv!
Hienă ce roade, la os, interese
Și-nfașcă peșin, să-l exporte-n adrese...
Canalie scârbă ce-ar arde și mamă,
Christos ar zidi, spânzura de-o năframă.
Veninul, ce piele străpunge cu ură,
Să vadă doar sânge, când inimă fură.
Pericol la țară, ce-o vinde pe-un leu
Și-n negru sfărâmă culori, curcubeu
De vis, năruit, al săracului biet,
Lăsând-i copiii pe drumuri... Ascet
Ce n-ar da la nimeni, că nu vrea să pară
Că are... Că lui nu paraua i-e chioară;
Averea neavută înainte-i căpușă,
Făcută colos din cadou de mătușă!
E el, asasinul din fund, malversatul
Rânjind că-i străjer pentru voi..." El e Statul"!?
Zăganul cu ochi de acvilă venală
Ce vrea țara LUI, doar a lui toată, goală
Și neam pustiit pe tărâmuri vecine...
Buboiul de rău, pretinzând "Vă vrea bine"!?
E bestia hâdă ce vinde chiar țară
Și voi, un popor, vă percepe în fiară;
Să moară oricine, doar el să respire...
Blestem de Satană, vă vrând nimicire!
E și-un colectiv, o partidă, partid
Puroiul politic stârpind individ,
O hoardă infamă ce-n rob vrea popor
Să-l aibă unealtă în cozi de topor!!!...
E el, diplomat, te vânzând la dușmani;
La el nu-i onoare, e-un număr de bani,
E hidra ce ia, nici nu știe ce-i plata...
Și întinsă-i pe-o țară... "Persona non grata"!

Țara mea, ce păcat... Și le vreau judecata!

PS
Doar numiți-i, c-aveți definit... entitatea!!!

poezie de (19 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Unde mai e Petre Țuțea?

Pătimit-a el pentru popor
Vre-o 13 ani de închisoare
De Petre Țuțea, astăzi în obor
Aproape nimeni, habar n-are.

Geniul său știa prea bine
Credința-n Dumnezeu și în popor,
De un deceniu l-am pierdut și azi îmi vine
De Petre Țuțea un mare dor.

În manualul de istorie
Speram c-am să-l găsesc,
Dar comuniștii fără glorie
Au considerat că-i nefiresc.

Nu spun că Păunescu nu merita,
Dar voi vreți să-l scoateți sfânt,
Iar de Țuțea, o elită,
Nu mai scrieți un cuvânt.

O să-l plângem noi românii
Azi sau mâine sau oricând,
Dar ca Petre Țuțea, alte genii
N-o s-avem, noi, prea curând!

poezie de
Adăugat de Calin Ciprian CugereanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare plăcută, ton serios

Distribuie

Epilog "La Astrul... sau... Odă Păunesciană"

E-un 5 noiembrie-nspre un sfârșit de an
Ce nu și-a dat obor de trecere în timp
Cu nota minimă-ntr-un catalog de Olimp
Pentr-un colos de zeu, un Adrian.

E-al neamului Icar, înaripat pedestru,
Predestinat de-avea un 20 de 10
Să-i fie an, când timp nu va mai trece
Frumoasa pasăre de vis ce-i Păun-escu...

Mă plâng tot lacrimi, fluvii-ntr-un ocean
‚nspre mii de nimeni ce-l lovesc, talazuri
Tot țărmurindu-l și-i creând necazuri
La sufletu-mi din suflet, Adrian.

Mă zbucium să-l păstrez în gând, alpestru
De ochi ce mă priveau prin recitaluri
Când versuri mă-ncâtau în loc de baluri
Din sufletu-i imens, de-un Păunescu.

Sunt printre nimeni ce-a lăsat, sunt un orfan
Și n-am puterea să-l întorc și nici să-i scriu
Nu pot să-l iau de mână, să-l reînviu
Și-l pierd, într-un week end, pe Adrian.

Am inima o vioară de la Porumbescu
Iar glasul lui divin îmi sună-n tâmple
Lumea nu are ce să mai întâmple
Să merite mai mult de-nalt de Păunescu.

Bucată ruptă-i de la țara-i de alean,
Ce-o venera titanic cu sinceritatea
Doar el ce-avea, că noi n-avem celeritatea
Să-l întregim... și Prut și Adrian.

Îmi moare inima de-un dor ecvestru
S-ascult îndemn, fără de bici, de duh
Din vocea-i caldă, spartă din văzduh,
S-o am în minte, neuitată, Păunescu.

Țineți-vă să nu rămâneți van
Cum sunteți azi doar simpli impostori
De nu veți recunoaște-n timp valori
Continuând să renegați un Adrian.

Mă scurg azi printre lacrimi pic cu pic
Căci nu-l mai am profet, nici înțelept
Pe Păunescu Adrian, de-inimi de poet...
Mă simt că nu mai sunt, sau sunt nimic.

Și nu uitați c-o să va fie dor
De-un chip de basarab de-un neam întreg,
Minte și gând sublim și nu-nțeleg
De nu vă vreți prin el, popor nemuritor...

Adrian Păunescu nu-i blestem
Dar vă va fi simbol de anatemă
De-o țară care-și pierde zilnic stemă
Făcând-o fără el un recviem!...

PS...
Etern voi venera pe-al meu maestru
Misterul pur de-uman în amestec cu talent
Poetul implicat în veșnicul prezent
Rămas fără de trup, un nume, Păunescu...

poezie de (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imigrant

E devenit aproape o rasă
Făr' de culoare definită.
"Exterior" îi este ispită...
S-a săturat, de viață "trasă".

Visează sigur motivat,
Câștigu-i doar mulțumitor.
Își face plan de viitor...
De unde e, s-a săturat!

Nimic nu vrea, nu mai îl leagă.
Renunță fără să clipească
La neam, la țara strămoșească;
Nu o mai vrea, nu-i mai e dragă.

Își vinde tot și pleacă-n lume
Căci fiu de neam, este hulit.
N-are nimic, chiar de-a muncit...
Nu-i dintre fortunați, nu-i nume.

Ajuns "aiurea" nu-i ușor,
Muncește mult, de se spetește.
Adună un pic, dar reușește...
Nu-i fericit, dar are spor.

Îi e dor de țară, sau de-o rudă,
Dar timpul trece, uită-ncet.
E drept, trăiește sobru, ascet,
Ban se câștigă greu, cu trudă.

Vine pe-acasă tot mai rar,
Pentru cutume, ce-a lăsat.
Prietenii l-au și uitat,
E ruda, ce aduce dar.

Are mâini roase de la muncă,
Dar are casă și mașină;
Putea să stea, el n-are vină...
Acasă-s hoți, știu doar poruncă.

De ce-i mai bine în altă parte?
De ce, noroc, au numai curve
Și n-are cine să-i perturbe!?
Ne pierdem neam... ne dorim moarte!?!

poezie de (30 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Atentat la popor

Azi țara mea a pierdut popor,
de azi noapte condamnat la moarte
de-o haită de tâlhari aparte...
ce vor ca tot să fie al lor!?

Și haita toată îs infractori
ce prin minciuni i-a tot promis
poporului un trai de vis...
Mascați onești, din ce-s... orori!

Demult s-au adunat partid
scursuri abjecte de bandiți
din nespălați, în preamăriți
crescând... cum hoitu' umflat, putrid!

Toți fără carte, huligani,
sau diplomați prin alți parșivi
la fel de lepre... inventivi
și-au reclădit moral... pe bani!...

... Bani luați din gura celor mulți,
săraci, muncind din noapte-n noapte,
cei caști, onești, cu multă carte
să țină leneșii cu burți?!?

Ciuma, cum mâzga, a invadat
tot Statul, demn de al său neam,
înhămând nație cu ham,
s-o ducă-n hăț... către mezat?!

Sunt spuma supei, de-aruncat,
mizeria, necomestibil,
sunt hoarda, sursa de oribil...
ce ne vor moarte... lor, regat!?

Ne-au făcut legi, făr' să dea seamă,
să fure ei nestingheriți!
Cu barda au dat în necăjiți,
să n-avem drept la țara mamă!!!

Ne vor pe toți, ca mine, afară,
să fie numai ei în hotar.
Pământul, patriei, de dar
și-l vor doar lor... Bestia, fiară!!!

Câți "proști" om fi, cum ne cred ei,
dar mulți, mai mulți suntem și, buni
să strângem cloaca de nebuni...
Să întemnițăm pe derbedei!!!

Cât încă avem patriotism,
mai ne iubim copii, părinți,
să ne-adunăm și mușchi și minți...
să jugulăm hoți, cretinism!!!

Oh, Doamne, dă-ne Tu putere
s-aruncăm ochelari de cal
și noi, poporul, ca un val
să nimicim zoaia de himere!!!...

... Să-i punem pe parșivi la zid,
la hoți să le luăm ce-au furat!!!
Să fim, de ambiții, dezlegat
popor din nou... El, nou partid!...

... Al celor mulți, cu cultul legii
crescuți toți șapte ani de-acasă,
cât încă, Doamne, avem casă...
să stârpim hienele fărădelegii!

Să-i pedepsim, pentru popor!!!!!!!!

Să-i arză dracii-n iadul lor,
cu averi, să aibă foc s-ațâțe!
Tot neamul lor din lei, în mâțe
să-i îmblânzim... De nu, cu-omor!!!

Că morții mei, străbuni, o vor,
căci criminalii... nu-s de-ai lor!!!

Of, țara mea, al meu popor,
oh, drag ce-mi sunt, aș vrea să mor,
protest doar să rămân, un dor...

poezie de (1 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton trist

Distribuie

Chiriaș

Întâmplător nefortunat,
Verigă dintr-un lanț de-avere
În care tot el dă și cere
Cu risc de-a fi expediat...

... E-umanul, tuturor egal,
Ce își plătește loc de... spațiu
Ce nu-i va fi pe veci un sațiu
Și pierde tot ce dă, pe val.

E-n veșnică demenajare
De suflet și de bunuri, rele,
Purtându-le, ușoare, grele,
Sperând, cu timp, în relaxare.

Muncește-n fiecare loc
Să-i dea paleta personală,
Să-l facă cuib sau loc de gală
Și-i veșnic cu puțin noroc...

... Nu pentru cinste, doar de banii
Ce curg în buzunare pline
La cei cu moșteniri divine
Sau ce-au furat bătrâni... Golanii!

O sadică mentalitate
Ne-i proprie, popor damnat;
Să ne mințim, cum case-am luat
Și-acum pretindem echitate.

E-o țară de proprietari
Ajunși, crezând că sunt stăpânii
Nu de pereți de humă, brunii...
De inimi sunt torționari.

Pe cel ajuns să stea pe drum,
Vor fiecare rob să-l aibă;
Calici, pasionați să-l "ardă",
Să-l "facă" sclav de țarnă, scrum.

Stupiditate de infami
Pe-un scris, pe-o foaie de tipar;
Pe suflet vrea proprietar...
Sărmane slugi de-averi și bani.

O lecție se vrea chezaș;
Că ce e azi proprietate
Poți pierde prin fatalitate...
Și-o recâștigi drept chiriaș...

poezie de (14 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Andrei... Gheorghe

Avem toți proprii Dumnezei,
Așa cum Dumnezeu ne are,
Dar parcă un rus, român, e-n stare
Să fi fost unic... Gheorghe Andrei!

N-a fost timp 'ndeajuns, lachei
-De ștoarfe, false din popor-
Să-și ia cu barda, cu topor
Ascuțit spirit... de-un Andrei!

Era, până mai ieri ce vrei
Din lumea sincer devotată
Să spună drept, cu judecată
Că-i doar un "fake"... țara lu' Andrei!

Există, să știți, porumbei
Ce duc mesaj d'eternitate
Că lume nu-i fără dreptate...
Spusă tăios, doar de-un Andrei!

Nu va mai fi ușor să iei
Adevăr pur în palme sparte
Și să-l arunci 'nspre fețe moarte...
Să stropești falșii... cum Andrei?!

De azi vor fi doar derbedei
Mai mulți, din adevăr să fure
Și, mai puțini onești să înjure
Meschini și hoți... Era Andrei!

Ce rară-i lumea de idei
Și va fi tot mai rar, mai rară
Să țină sincer la a mea țară,
Cum Gheorghe... Prenumit Andrei!

Mă închin la spirit de holtei
În gând și în fizic, în credință,
Cum încă îl am, Gheorghe, conștiință
De-un neam... Ce l-aș vrea tot, Andrei!!!

Te salutăm cu toții, ai mei...
Vă rog să-l plângem, 'n suflet grei!!!

In aeternum memoriam, Gheorghe... Andrei,
Un jurnalist, un om!!!... Sunt Zei?...

poezie de (20 martie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Circuit închis

E "n-are"
pe stradă,
nici pentru mâncare
și-ar vrea să fumeze
... și n-are țigare
și face paradă
ținând metereze,
să-l vadă oricine
că nu mai e bine...
Nu mai are rușine.

Dar răul e altul,
căci stând
fără vlagă,
ajunge să creadă
că nemaimuncind,
umbrind doar asfaltul
... scutește din greu
și ban nu-l mai costă
și munca-i corvoadă...
și ciclu-i mereu
o viață onestă
de bun... derbedeu.

E totuși e-o hibă;
că nu mai rezistă,
s-a dus și nevastă,
copiii nu-l vor...
din casă colibă
și-a luat, c-a vândut-o
pe spirt
din canistră...
soți-a bătut-o
și altă năpastă;
s-a dus ajutor
și nu-i loc de vis,
că pat nu mai are
și casa-i un birt
și boala-i în floare...
Circuitu-i închis!!!...

poezie de (19 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Decis

Am umplut un râu de lacrimi,
Cu el planeta-i inundată.
Mi-am plâns amarul, îs plin de patimi...
Din mine, marea e sărată!

Sunt stors de vlagă din străbuni...
Tot ce-am avut, mi-au luat cu japca
Și sunt mințit, că ei sunt "buni";
Precum, ei-s ziua și eu noaptea.

Mă păcălesc nenorociții,
Că-i un alt timp și sunt de-ai mei...
Subjugă... îndobitociții!
Pe ei îi alegi, de vrei, nu vrei...

Mi-au luat avut de la strămoși;
Din furt, au aură și nimb.
Pe boala mea, sunt sănătoși...
În vorbe goale viața-mi plimb.

Tot ei mă judecă, pe bani;
Să spun, de unde totul am?!
Mă mint de douăzeci de ani...
Zâmbeau parșiv, când îi votam!?

Sunt hoți, inepți, anagramați,
Se țin în găști, jucând "partide"...
Din banii-mi dorm și-s îmbrăcați;
Geambași de suflet, minți perfide.

Atâta ură am adunat
Și am puterea să-i înfrâng.
Sunt toți, pământ, o apă, un leat...
N-o să-i votez... să nu mai plâng!!!

poezie de (8 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ană... de basm

In memoriam Anne Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguerite, Reine de Roumanie.

E atât de mult predestinat, în țara ce mi-o am icoană,
S-am veșnic modestia blândă întruchipată-ntr-un supliciu
Mereu femeie, toată amor lângă un bărbat etern capriciu,
Să-i fie floare... nu mlădie. Mândria demnă de-a fi Ană!

E iar legenda, ce-o credeam că-i doar trecut, nestinsă rană,
De-un meșter, tot un dregător de sfinte, dârz, curat, viteaz...
Un' din popor, pe atunci Manole, un truditor fără răgaz
Să tot clădească, în van, helas... de n-ar fi fost zidul de-o Ană!

Acum sunt parcă eu erou, un figurant fără prihană
Tot așteptând din multe basme să-mi fac din visul meu Regat...
Cu o Domniță de-altădată ce n-a avut în veci Palat,
Tot dăruindu-și picuri viața la crez, viteji... O jună Ană!

Atât de nobilă în sămânță, în fel de-a fi, de piatră stană
Să-i dea, o zi, la al său soț, tot ce-a pierdut, furat de seameni;
Tronul de drept, smuls de parșivi, ce sunt și-acum, clonaj de "oameni"...
La al său nestins iubit Mihai... țara pierdută. Sfântă Ană!

Aproape un secol, plin de zbucium, n-a fost 'ndeajuns s-aibă Coroană
Din țara ce și-a adoptat cu suflet, minte și speranța
Că haru-i demn de-ai fi alături, la al său Rege... dar balanța
Și-a lăsat tasul, cuib Reginei, în somn de veci... de zbor de Ană!

Mă întreb de-i etalon durerii și cât de multă e-n prigoană,
Cât-a rămas în trup inert și câtă a luat cu ea să îndure
Și așa să ușureze în juru-i tot ce-a rămas, să lase pure
Zile de-urmași, blajin cast Rege... Regina noastră, dragă Ană!

S-a sfâșiat în două vremea, ce plânge picur, o broboană
Ce demnul răbdător, vlăstar, odată un Rege puști, o pierde
Pe-obraz, brăzdat de-atât amar, acum doar gându' o să-l dezmierde...
Într-un sfârșit și el de secol... Mihai, ce-avea Regină Ană!

Poate-s și eu vlăstar de-un dac și de-o cucernică romană...
La fel Regatu' îmi e român, Mihai... și sânge gal, o Ană!!!

poezie de (9 august 2016)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Parte de popor

Mă închin la firul, plin cu noduri de necazuri,
de care mă agăț și ce mă trage, suflet de atâtea viziuni
-înmormântate doar de-o glie în șipotinde iazuri-
ținute în zborul de cocori colilii înveșmântați, pentru ai mei buni
și simt răspuns în palmele crispate de speranță
să nu-i las doar în somnul lin, de veci...
să trag din gândul, în filete împletite, a lor romanță,
cântată imn, schimbat prea adesea, magistral de vise, acum poteci...
îmi fac colac de sfoară de la tei și mi-o pun vers,
ce-l țin pe frunte ca un laur... și cutremur naște,
că dau de laț cu înăbușire de trecut neșters,
ce vreau să-l țin un manuscris, ca Biblia, să-l renasc Paște.
Nu știu de ce m-alătur parte la trecute oase
și, aldin, îmi pierd statut de drept, cu ai mei leat...
e, poate, că popor e-un simbol, cremenea fără crevase
și vreau să fiu ca ea, pentr-o scânteie, un neam înflăcărat.

Rămân în rugă, îngenuncheat, să nu fiu parte țării... un păcat.

poezie de (19 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook