Corabia vieții-mi grea de gânduri
De stânca morții risipită-n scânduri
A vremii valuri o lovesc și sfarmă
Și se izbesc într-una rânduri-rânduri.
rubaiat de Mihai Eminescu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Citate similare
Afară-i toamnă
Afară-i toamnă, frunza împrăștiată,
Iar vântul zvârlă n geamuri grele picuri;
Și tu citești scrisori din roase plicuri
Și într-un ceas gândești la viața toată.
Pierzându-ți timpul tău cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nimeni n ușa ta să bată;
Dar și mai bine-i, când afară-i zloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.
Și eu astfel mă uit din jeț de gânduri,
Visez la basmul vechi al zânei Dochii,
În juru-mi ceața crește rânduri-rânduri;
De odată aud foșnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri...
Iar mâni subțiri și reci mi-acopăr ochii.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Nu există oameni mai neînduplecați și mai duri decât cei preocupați într-una de nefericirea lor.
citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de Legendarus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Adevăr
Vin femei la popa Gică,
Rânduri-rânduri... vin într-una,
Să se spovedească, cică...
Iar el nu iartă niciuna!
epigramă de George Achim din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtună...
Corabia vieții
ne poartă
pe valuri
de mătase
spre portul
speranței
unui vis
aparte...
Și prin furtuni
de gânduri
ne apropiem
de maluri,
să ne pictăm
pe pânza clipei
nenumărate idealuri...
poezie de Viviana Milivoievici (6 februarie 2016)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kustenge (Constanța) este un oraș mic, dar îngrijit, iar casele au un aspect plăcut.
"Marea face bine la tot." (publicitate în ziarele vremii din București)
Mihai Eminescu în scrisoare către Veronica Micle (1882)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Corabia verde
Corabia se frământă și se răsucește
în lupta cu valurile ce-o izbesc tâlhărește
și apele cresc ca din hău năzdrăvane,
căpitane! căpitane! căpitane!
Invinsă pe-o clipă, sub valuri se pierde
parcă de-a pururi, corabia verde
năprasnic mușcată de uragane,
căpitane! căpitane! căpitane!
Prin potopul ce zălud o răstoarnă,
s-aud prin văzduh ca o goarnă,
peste-ale mării nesfârșite noiane,
poruncile tale de proroc, căpitane!
Și iată, de odată se-nalță semeață...
iarăși, Crăiasă peste timp, peste ceață,
peste-ale apelor titanice toane,
corabia ta verde, o, căpitane!
Zănatec aleargă prăpădul pe ape,
tot mai aproape și mai aproape,
dar duhul mai tare-i ca-ale mării prigoane,
căpitane! căpitane! căpitane!
Gata cu toții să murim în picioare,
pe marea aceasta ce crâncen ne doare,
spargem talazuri, înfrângem bulboane,
cu gândul la tine, o, căpitane!
Lupta e cântecul și biblia noastră,
holde vor crește de samulastră
din cremenea oarbă, din pietroase mormane
și din sângele nostru, o, căpitane!
Moartea însăși de-ar sălta pe punte,
sărire-ar fulgeris cine s-o-nfrunte,
printre mii și mii de uragane,
căpitane! căpitane! căpitane!
poezie de Aron Cotruș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai Eminescu și-a intitulat poezia "Din valurile vremii..." vrând să sugereze vremea și apoi nu a mai continuat titlul din nu știu din ce motiv s-a răzgândit și a inceput strofa I.
perlă din examen
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorința
Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Și în brațele-mi întinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ți desprind din creștet vălul,
Să-l ridic de pe obraz.
Pe genunchii mei ședea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în păr înfiorate
Or să-ți cadă flori de tei.
Fruntea albă-n părul galben
Pe-al meu braț încet s-o culci,
Lăsând pradă gurii mele
Ale tale buze dulci...
Vom visa un vis ferice,
Îngâna-ne-vom c-un cânt
Singuratice izvoare,
Blânda batere de vânt;
Adormind de armonia
Codrului bătut de gânduri,
Flori de tei deasupra noastră
Or să cadă rânduri-rânduri.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Mihai Eminescu despre Vasile Alecsandri
Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr și ferice,
Ce din frunze îți doinește, ce cu fluierul îți zice...
distih de Mihai Eminescu din Epigonii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.O zi cenușie [A gray day]
Nu-s pescăruși, căci ziua-i cenușie,
Iar ceața-i peste soare draperie.
Parâma geme, pânza e vioaie,
Puntea-i udată bine de o ploaie,
Valuri lovesc necruțătoare-n chilă,
Corabia se zbate, instabilă.
Dar marinarii strigă-n ceața deasă
Și cântă veseli, fiindcă nu le pasă
Că vântul suflă cu sălbăticie
Și că pe mare ziua-i cenușie.
poezie de Ruby Archer, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fața mării
Cum seamăn eu cu tine, mare,
La fel, mereu neliniștit,
Închis din patru părți de timpul,
Din care nu e de ieșit.
Mă zbat adânc, fără cruțare,
Mă trag în mine, mă-nvrăjbesc,
Dar oricât aș lovi de tare
Degeaba țărmii mi-i lovesc.
E-o luptă fără-asemănare,
Sunt malurile prea de fier.
Nici eu nu-s mulțumit, ca tine,
Doar cu bucata mea de cer.
Izbesc mereu, mereu mai aprig
Și fără să îngenunchez,
Dar nu pot, nu, ieși din vremea
În care-ncep să-nnegurez.
Mi-e dorul inima și gândul
Tot răni, la zbatere proscris,
Dar încă lupt să nu stau numai
În țărmurile mele-nchis.
Izbesc, izbesc întotdeauna
Ca tine, tot mereu la fel.
Și mie timpul mi-a pus maluri
Și nu pot să mai ies din el...
poezie celebră de Virgil Carianopol din Inedite (1978)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pași către ea
am deschis tăcerea
în noaptea cea grea
mă urcam la cer
lângă mândra mea
visător odată
printre porți sculptate
căutam o fată
ieri, în umbra mea
mă izbesc de ziduri
recad între stări
unde este lumea
ce vroia, ieri, ea
m-au lovit în suflet
piatra era grea
au distrus speranța
ce mă întrema
plâng, sunt iar păstorul
răstignit de un gând
sunt delirul ultimului rând
mă lovesc de ani
căutând o ea
te-am iubit, femeie
astăzi plâng, de ziua ta
luminai pământul
eu priveam în gol
căutând femeia, am uitat de ea
când vor plânge zorii
eu voi învia
am murit femeie
lângă crucea ta
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Mihai Eminescu
A dus o viață grea, de câine,
Murind într-un spital, sărac,
Pe urma lui, flămând de pâine,
Au editorii... cozonac!
epigramă de Constantin Nicola din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stânca și primirea îmbrățișării
Stânca adună schiturile
În harta ochilor,
Curioșii merg tiptil
S-o îmbrățișeze.
Vocea ei urcă în clopotnițe,
Cuvintele devin scântei
Născute din zâmbetul
Vieții în valuri.
Lacrimile se topesc,
Înotăm în marea
Visurilor descătușate...
Stânca fulgeră
În săgețile de zbor,
Până în gât
Suntem iarbă și flori,
Ungem axa timpului
Cu sângele scrâșnetului.
Zbaterea mea
Lăcrimând
S-așează în genunchi
Și devin stâncă.
Și mă-ntreb:
Pe care parte a ei
Schitul îmi primește îmbrățișarea?
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Natura poporului, instinctele și înclinările lui moștenite, geniul lui, care, adesea, neconstiut, urmărește o idee pe când țese la războiul vremii, acestea să fie determinante în viața unui stat, nu maimuțărirea legilor și obiceielor străine.
citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Azi e zi întâi de mai
Azi e zi întâi de mai,
Azi e ziua de Armindeni:
Eu te cat, drăguța mea,
Eu te caut pretutindeni.
Eu te cer de la izvor,
De la codrul cel de brazi,
De la vântul ce lovi
Bălsămind al meu obraz.
Întreb munții cei înalți,
De la râuri eu te cer:
De-au văzut cumva ascuns
Al vieții-mi giuvaer.
Cu-al tău zâmbet răsfățat
Și cu dulcile cusururi,
Te-am iubit, copil drăguț,
Te-oi iubi de-acum și pururi.
Te iubesc făr- de-mputări,
Fără urmă de căire
Dară, vai, nu te găsesc
Nicăire, nicăire.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Rondelul " Semnalului de alarmă"
Multe când la noi se sfarmă,
Ne-ndreptăm spre un impas,
Dacă nu e bine tras
Prompt, semnalul de alarmă.
Dacă stai mereu retas
Ca soldatul în cazarmă,
Multe când la noi se sfarmă,
Ne-ndreptăm spre un impas.
De avem "cartușe"-n armă
Poantelor să le dăm glas,
Zi de zi și ceas de ceas,
Umoristul să nu doarmă,
Multe când la noi se sfarmă!
rondel de Mihai Haivas din Volumul de autor "Tangoul pontelor în pas de vals" (2009)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Românism
Lumea a-nceput dis-de-dimineață,
Eminescu însuși încă n-a murit,
chiar bătut de valuri și norit de ceață,
geniul său extatic abia a-nflorit...
Moartea și cu geniu-s linii paralele,
Eminescu sare peste umbra sa,
e momentu-n care-o sută de lichele
vor ca să-l încapă într-o debara.
'Nalt e Eminescu, ca o Catedrală
și noblețea-i vastă stă-n melancolie,
spiritul său tainic face-se spirală
cântătoare-n zboruri, ca o ciocârlie...
Lumea azi începe, de la prima oră,
și văratec aflu că poetu-i viu,
el din bucium sună, trist, într-o Agoră,
dându-mi întâlnire la un interviu.
Bună dimineața, Bădiță Mihai,
lumea deja știe că ești încă teafăr,
de o veșnicie, pe-o Gură de Rai,
românismul trainic vine din Luceafăr!
Bună dimineața-ți spun și eu, bădie,
și gânduri curate, unduind de dor,
ce-mi doresc eu mie, dulce Românie?
Să îmi faci din lacrimi susur de izvor...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corabia mare, și valuri mari o bat.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept să locuiești la mine-n gânduri
Se-nvârt stihii sălbatice pe cruguri.
Se-ntrec în dansuri umbre rătăcite.
Aleargă iele-n hore nesfârșite
Și-ațâță scânteierile din ruguri.
Descântece, în taină zămislite,
Alungă spaima morții, beteșuguri.
În leacul vieții, pun gingașii muguri,
Ai florilor pe-altarul ei jertfite.
Te-aștept să locuiești la mine-n gânduri,
Iubita mea, cu părul lung, bălai.
Să huzurești ca în atâtea rânduri,
Când vise dragi mi le însuflețeai.
De vine moartea să ne ia-ntre scânduri,
Eu voi fi Iad, tu, colțul meu de Rai...
sonet de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!