Rondelul " Semnalului de alarmă"
Multe când la noi se sfarmă,
Ne-ndreptăm spre un impas,
Dacă nu e bine tras
Prompt, semnalul de alarmă.
Dacă stai mereu retas
Ca soldatul în cazarmă,
Multe când la noi se sfarmă,
Ne-ndreptăm spre un impas.
De avem "cartușe"-n armă
Poantelor să le dăm glas,
Zi de zi și ceas de ceas,
Umoristul să nu doarmă,
Multe când la noi se sfarmă!
rondel de Mihai Haivas din Volumul de autor "Tangoul pontelor în pas de vals" (2009)
Adăugat de Mihai Haivas

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Trupa Semnal M, la Costinești
Cu furtuna în tandem,
Valul când de mal se sfarmă,
Auzim Semnalul M...
Și semnalul de alarmă.
epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunteți liberi, cumpărați o armă!
Sunteți liberi, cumpărați o armă
E dreptul vostru după lege
Și poate mai târziu veți înțelege
Cum liniștea din porumbei se sfarmă!
Tot ce este scris să ni se-ntâmple
Grenada cu inelul care-l poartă
Va exploda în fiecare soartă
Când zilele cu soț ne bat în tâmple
Cartușe de război și foc de armă:
Coșmarurile veșnic se repetă
Acesta nu-i un târg de operetă
Ci doar semnalul de alarmă
Adăpostiți în ultima tranșee
Semnalizăm balizele factice
Sorb lunetiștii drogul unui vis
Cu gândul la o neagră orhidee
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici un tânăr fără armă
Nici un tânăr fără armă
Nu mai vrea prin somn să-mi treacă
Junii eterați în geacă
Ies prin ziduri din cazarmă
Fără gest, fără simboluri
Într-un târg de cafenele
Și umplut cu șușanele
Despre crime și violuri
Totuși cineva magistre
Își alege dintre vise
Pe acelea cu permise
Și le scrie în registre
Dar noroc că-mi bate-n pleoape
De departe venind ziua
Țesătorii-albesc dimiua
Limpezită-n multe ape
Noaptea-n țăndări mi se sfarmă
Mă opresc din scris și iacă
Junii eterați în geacă,
Ies prin ziduri din cazarmă
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul bărbatului hotărât să respecte tradiția de Sf. Mucenici
Nu mă pot pune-n impas,
Patruzeci de păhărele!
Mă dau de al morții ceas
Și le birui eu pe ele!
Chiar de-n urmă am rămas
Și în față văd doar stele,
Nu mă pot pune-n impas,
Patruzeci de păhărele!
Pân' le termin nu mă las,
Nici dacă mă fac surcele!
De sar peste parastas
Și-ajung oale și ulcele,
Nu mă pot pune-n impas!
rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!

An, zi, ceas
E Timpul iscusit "miriaman",
Mulțimi de Shiva puse la un loc,
Ce răbojesc cu necurmat alean,
De la născare până la soroc...
E nelipsit mereu, oriunde-am fi,
La sărbători sau la diurnul ceas,
În miez de noapte sau în plină zi,
La fericire sau la greu impas,
De știm ori de nu știm, neîncetat,
Cu miile-i de mâini ce nu pot sta,
E Timpul o mașină de taxat,
Ce nici o clipă nu va ezita,
Câte-o secundă vămuind mereu,
Din zestrea ce norocul ne-a ursit,
Și sacul ce înghite timp mereu,
Cu ele zilnic fi-va burdușit,
Pân' la un ceas al vremii de apoi,
Când totul va lua un trist sfârșit,
Când clipele se numără-napoi:
... doi, unu, zero... minus infinit...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

"Armonie" în familie
Mîndra, inima îmi sfarmă
Și mă face s-o-ndrăgesc;
Dacă eu o las să doarmă,
Ea mă lasă să muncesc.
epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Gazelul ceasului tău
În tic-tac-ul unui ceas
Are timpul tău un glas;
Ți-amintești de-o oră veche,
Dar ignori ce ți-a rămas;
Drumul e spre veșnicie,
Pe pământ doar un popas;
Între naștere și moarte
Stă secunda în impas
Și n-accepți că viitorul
Va fi doar un parastas,
Anunțat acum de timpul
Din tic-tac-ul unui ceas!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel karmic
credința mea-i o stâncă, nimic nu o sfarmă
din doruri și vise fac scară către univers
speranța e un cântec eliberat de karmă
gânduri noi reverberează la faptul divers.
tulburările mă țin în stare de alarmă
dar revine liniștea cu fiecare vers
credința mea-i o stâncă nimic nu o sfarmă
iubirea îmi e pavăză pentru demon pervers.
rugăciuni din suflet disperarea curmă
lumini mă locuiesc în spirit convers
nutresc îndumnezeirea cutezanța din urmă
ecou al împlinirii fără nici un revers.
credința mea-i o stâncă, nimic nu o sfarmă
din doruri și vise fac scară către univers.
rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Propășire și ambiție
Neputința, fără glas,
Face-un pas și încă-un pas
Din impas spre-un alt impas
Dar ambiția e un "as"
Ce mereu îi "râde-n nas".
Însă propășirea-i mare
Când e binecuvântare,
Har divin și îndurare,
Căci ambiția ca atare
Este-adesea înșelătoare.
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Bogdan Talmas

Comentează! | Votează! | Copiază!
- măsea
- E obiectul care sfarmă
Alimente indigeste,
Dar și preferata armă
A primarului "ce este"!
Măseaua
definiție epigramatică de Mihai Enachi (2009)
Adăugat de Mihai Enachi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Al 12-lea ceas
Momentul de impas
Ce vine c- o povață
Să faci doar într-un ceas
Ce n-ai făcut o viață.
epigramă de Eugen Deutsch din Concursul Festivalului Național de Epigramă "Cât e Buzăul de Mare" 2011, tema "În ceasul al doisprezecelea" (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel parlamentar
În plen să nu mai doarmă
Alesul nostru, domn deștept,
Stă în lojă cât mai drept,
În fotoliu fără formă!
Lovit de Ene, cu o armă
Și transformat într-un inept,
În plen ar vrea ca să adoarmă
Alesul nostru, domn deștept.
El se crede înțelept
Și puternic- Piatră Sfarmă,
Se bazează pe o karmă,
Că ar fi un act nedrept,
În plen să nu mai doarmă...
rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cazino
Biarritz
Portul cu vele
Demoazele cu umbrele
Hotel Ritz
De patru stele
Blitzuri și vedete
Bani grămadă
Ce tornadă
Suveniruri, amulete
De paradă!
VIP-uri, o gorilă
Replica, o grimă
Totul dintr-o primă
Vorbă mai subtilă,
Un motiv de crimă
Și deodată-mpușcătura:
Foc de armă
La cazarmă
S-a oprit pe drum trăsura
Țărmul liniștii se sfarmă...
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Minijupa
Ne-ncetat voința sfarmă,
Scurtă e, dar nu se lasă
Și abilă-ascunde-o armă
De distrugere în masă...
epigramă de Dan Căpruciu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri și vise scrise
Vor trece ani, vor trece zări
Vor trece multe amintiri.
Vom scrie vise, versuri, stări
Din ale noastre... triste firi.
Vom adormi, visând, visând
Căci viața e frumoasă.
Ne vom trezi, cântând, cântând
Trebăluind prin casă.
Sunt amintiri, dar sunt și vise
Ce vin, ce au trecut.
Când le uităm, rămân ucise
Un lucru neplăcut.
Bine ar fi, să le salvăm
Le scriem, să trăiască.
Farmec aparte, să le dăm
Să nu se veștejească.
Îmi amintesc... când ne iubeam
Îmi amintesc prea bine.
Din ochi, iubirea, îți sorbeam
Îmi amintesc de tine.
Îmi amintesc, prima-ntâlnire
Iubita când îmi vine.
Îmi amintesc, plăcuta-ți fire
Îmi amintesc, de tine.
Și-mi amintesc, al tău sărut
O, cât era de bine.
Și-mi amintesc, cât a trecut
Da, mi-amintesc de tine.
Aș trece eu, să-mi amintesc
Să-mi amintesc mai multe.
Când îți spuneam, că te iubesc
Și cerul vrea s-asculte.
Și-a ascultat, a ascultat
Eram, ca doi copii.
Pe brațe, eu, mi te-am purtat
Dorită ca să-mi fii.
Și-mi amintesc, cum mă doreai
Cum mă doreai fiebinte.
În brațe, tu, cum mă strângeai
Și îmi șopteai cuvinte:
Mai stai, mai stai, mai stai
Mai vreau al tău sărut.
Mai stai, mai stai ziceai
Și vremea a trecut.
Și vremea, vremea... va mai trece
Rămân, doar amintiri.
Și amintirea, ne petrece
Spre alte zări... și firi.
Acum, le știți: le-am scris
Le-am scris ca să le știți.
Și vor rămâne... vis
Și voi să vă iubiți.
Viața, este frumoasă
Frumoasă, când iubești.
Și este, dureroasă
Când tu, o părăsești.
Și vine, vine-o zi
Când toți o părăsim.
Și ziua, n-o vom ști
Cumva, să o vestim.
Și dacă tot, nu știm
Nu știm ce va mai fi.
Măcar, să ne-amintim
Când timpul, v-a muri.
Sunt amintiri, sunt vise
Sunt vise adunate.
Spre zări, vor fi deschise
Frumos poetizate.
Și dacă se vor teme
Prin vreme, să înoate.
Nu vă temeți... de vreme
Spunând, că nu se poate.
Se poate, dacă vrem
Și dacă... ne iubim.
Și amintiri... avem
Scrise, când: le citim.
poezie de Paul Preda Păvălache (15 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Unicornul și oceanul
Sfios unicornul s-abate la mal,
privește în larg, spre cea zare, cel val.
S-ar da înapoi când unda l-ajunge,
dar taina cu pinteni de-argint îl străpunge.
Pe țărm unicornul, o clipă cât anul,
se-nfruntă-n poveste cu oceanul.
E apă, sau altă ființă, cu plesne,
în care se simte intrând pân la glesne?
Se-nalță de spaimă-n paragini
când taina se sfarmă la margini.
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este un lucru gingaș și se sfarmă dacă o atingi cu îndemnuri grăbite.
citat celebru din romanul Ion de Liviu Rebreanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Elveția
A trecut orice impas,
Cu precizie de ceas.
distih de David Boia (16 octombrie 2014)
Adăugat de anca petru

Comentează! | Votează! | Copiază!
O femeie bine orientată
Și-a "tras" recent a mea vecină
Un soț, făcând spre cuplu saltul,
Pe LÂNGĂ vilă ca să-l țină
Când e-ÎNĂUTRU cu un altul!
epigramă de Mihai Haivas din Geometrie conjugală (2013)
Adăugat de Mihai Haivas

Comentează! | Votează! | Copiază!
Limbi...
Limbi de clopot, limbi de ceas,
Limbi în ceașcă la taifas,
Limbi de șarpe, de papuc,
Cum le dai, le ei, se duc...
Poți să-nveți mai multe limbi,
Lumea dacă vrei s-o plimbi,
Dar țin tare și mențin
Să știi limba de cămin...
Se încurcă-ntr-un moment
Când îi dai să bea ferment,
Ți se limbă plimba-n bot
Sau să-ți iasă de un cot...
Mai e limba de curea
De la brâu cu găurea,
Ce-i dai drumu când e rost
Sau o strângi în zi de post...
Pentru-o nouă pălărie
Limbile pe la sefie,
Și de-o fi să ai și parte
Baftă cu limba de moarte!...
Limbi de veste, limbi tic-tac
Limbile care nu tac,
Limbi pe față, limbi pe dos,
Limba, un organ gustos!...
Limbi sunt multe nu am când
Să le spun pe toate-n rând,
Luați ideea de-azimut,
Limbile când se sărut!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (17 august 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!