Vladimir Maiakovski

Versuri despre pașaportul sovietic

Birocratismul! De beregăți
l-aș rupe, ca lupul – și basta.
Și dau la toți dracii, și-arunc în bucăți
tot ce-i hârțoagă. Dar asta...
Prin compartimente, din cupeu în cupeu,
amabilul vameș apare-n tot locul.
Se dau pașapoartele. Îl dau și pe-al meu
cu scoarțe ca focul.
Se uită la unele-atent, ca eretele.
Se uită la altele-n treacăt, mecanic.
Pătruns de respect, ia carnetele
cu leul britanic...
Mâncându-l din ochi, se-nconvoaie cu totul
la unchiul de peste ocean
și, ca pe-un bacșiș, a luat pașaportul
american.
Mirat, ca o capră privind un afiș,
la cel polonez se uită cruciș,
cu toată-ncordarea tâmpeniei sale,
și parcă întreabă: "De unde veniși
cu-aceste geograficești trufandale?"
Și nici nu și-a-ntors vigilentul bostan,
și nici să clipească nu-l vezi,
când ia pașaportul danez, belgian,
și-al altor diverși suedezi.
Deodată e-n panică, se strâmbă,-i lehamite,
de parcă s-ar arde la gură cu borșu',
când pipăie, colea, gogeamite
pașaportul meu roșu.
Mi-l ia ca pe-o bombă, sudori simte reci,
arici îl străpung și cuțite.
Mi-l ia ca pe-un șarpe de-un stânjen, cu zeci
de limbi otrăvite.
Hamalul îmi face cu ochiul. – "Prezent!
Pe gratis bagajul ți-l duc..."
Jandarmul privea-ntrebător la agent,
agentul privea la jandarm zăbăuc.
Cu câtă plăcere, ce pumni, ce picioare
mi-ar trage-a jandarmilor castă,
că am pașaport sovietic, că-i doare
ciocanul cu secera noastră.
Birocratismul! De beregăți
l-aș rupe, ca lupul – și basta.
Și dau la toți dracii, și-arunc în bucăți
tot ce-i hârțoagă. Dar asta...
Îmi scot pașaportul, îl flutur în vânt,
l-arăt tuturor, de nimic nu mă-mpiedic:
Citiți! Și plezniți de invidie! Sunt
cetățean sovietic.

poezie celebră de (1929), traducere de Cicerone Teodorescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Eu si Napoleon" de Vladimir Maiakovski este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.75- 11.99 lei.

Citate similare

Mihai Leonte

Uită...

Uită clipe fericite,
Dacă ai avut?
Clipele în doi trăite,
Nu mai sunt demult.

Uită lungi povești din seri,
Când n-aveam ce face,
Limitându-ne plăceri,
Vino iar încoace.

Uită că exist pe lume,
Nu te necăji,
Dintre valurile-n spume,
Iarăși teafăr voi ieși.

Uită totul. Fără amintiri,
Din minte mă șterge
Timpul fără reveniri,
Înainte merge.

Uită vechi filozofii,
Instabile fraze,
Din a mele poezii,
Cu reale ipostaze.

Uită, calcă în picioare,
Sentimente pure,
Amintiri frumoase. Oare,
De nuanțe dure?

Uită ultimul sărut,
Și pe primul uită,
Să rămân necunoscut,
Fii tu cunoscută.

Uită gingașe cuvinte,
Izvorâri spontane,
Nu le ține toate minte,
Cifrele romane.

Uită chipul meu timid,
Ochii mei sașii,
Uită totul ce-i splendid,
Sau urât mai știi?

Uită și treci cu vederea,
Trebuie gândire multă,
Iată că eu rup tăcerea,
Și îți spun, doar uită!

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Doar fericirea uită să vină

Primăvara, soarele
nu uită să încălzească.
Și nici chiar ogoarele
nu uită ca să rodească.
Primăvara, florile
nu uită să înflorească.
Și nici frunzele
nu uită să înverzească.
Copilul nu uită să crească,
nici tatăl să-îmbătrânească.
Noaptea nu uită să vină
nici ziua, în zori, senină.
Doar fericirea uită să vină,
să dea tuturor lumină.
Așteaptă undeva pitită
să fie descoperită.

poezie de (mai 2019)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ion Creangă

Se uită dracii unii la alții și, văzând că nu-i chip de stat împotriva lui Ivan, încep a-i aduce, care dincotro, rachiu, tutun, lăutari și tot ce-i poftea lui Ivan sufletul. Umblau dracii în toate părțile, iute ca prâsnelul, și-i intrau lui Ivan în voie cu toate cele, căci se temeau de turbincă ca de nu știu ce, poate mai rău decât de sfânta cruce. De la o vreme se chefăluiește Ivan cum se cade, și unde nu începe a chiui prin iad și a juca Horodinca și Cazacinca, luând și pe draci și pe drăcoaice la joc, cu nepus în masă; și în vârtejul cela, răsturna tărăbi și toate cele în toate părțile, de-ți venea să te strici de râs de iznoavele lui Ivan. Acum, ce să facă dracii, ca să-l urnească de-acolo? Gândesc ei, se sucesc ei, se frământă ei cu mintea fel și chip, dar nici unuia nu-i vine în cap ce să facă. Talpa-iadului însă, mai ajunsă de cap decât toți dracii...

în Ivan Turbincă
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton ponderat

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Andreea Văduva

Unii-și hulesc neamul, glia!

Unii ce-s prin țări străine,
Își hulesc neamul și glia,
Uită că prima lor pâine,
Au mâncat-o-n România.

Calcă iar pe-acest pământ,
Puși pe critici și intrigă,
Revin cu nările-n vânt,
Fac nazuri la mămăligă.

Urâțesc vorba străbună,
Amestecând-o voit,
Cu-alte limbi, după o lună,
De-i auzi, rămâi crucit.

Îi privesc pe toți de sus,
Doar vin din străinătate...
Te jignesc dacă le-ai pus,
Paste, și nu penne-rigate...

Fug de ceapă că miroase,
Iar brânza, zisă fromage,
O degustă doar din vase,
Nu din pungă că-i deranj.

Fructul îl dezinfectează,
Parcă-i plantat de lepros,
"La noi igiena primează!",
Uită că-l mâncau de jos...

De le pui sapa în mână,
Strigă-n cor: Avem statut!
Oare mama lor bătrână,
Nu-l avea când i-a crescut,

Dându-le pâine din grâul,
Muncit până la sudori?!
Sudori ce curgeau ca râul,
Pe ai mamei obrăjori?

Unii ce-s prin țări străine,
Își hulesc neamul și glia,
Uită că prima lor pâine,
Au mâncat-o-n România...

poezie de din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Gripa la bărbați

Mă dor toți mușchii, șase sute treize'ș'nouă
De gripă zac și am putut să-i număr
Dar nu vă spun cât chin, nici nu enumăr,
Doar simt că o să mor, vă spun și vouă!

Bărbații, cei contemporani cu voi,
Nu sunt vitejii ce-i vedeți în filme
Sunt plângăcioși, mămoși, o culme
De lamentare. Ce o fi cu noi?!

Când un bărbat are virus de gripă
Și simte că-n sfârșit i-a venit ceasul
Îi cheamă pe cei dragi, își suflă nasul,
Și-i binecuvânteaz-așa, în pripă:

"Iubit auditor, v-am strâns la mine
Să vă vorbesc cu ultime cuvinte
Așa c-o să vă rog să țineți minte,
Până aici îmi fu, nu îmi e bine..."

Și le tot spune cam de-a fir a păr
Ce crede el că-i important, ce lasă
De moștenire, de averi, de casă
Și nu îl uită nici măcar pe-un văr...

Bine-nțeles că n-o să dea el ortul
Decât aceeași gripă, cam la toți
Din cei prezenți: bunici, copii, nepoți...
De-acum, de ziua lui așteaptă tortul!

pamflet de din Epigonisme (29 decembrie 2018)
Adăugat de Petrică ConceatuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Clipa de vis

Am tot mai des insomnii
nu pun pleoapă pe pleoapă
mă asaltează fantezii,
când dau vinul peste cap
chiar îndoit cu apă

Pe bulevard, fete-tsunami,
metafore pe tocuri-cui,
la cote mari mi-i amețeala
și nu pot spune nimănui
o, de mi-ar trece sminteala

și mi s-ar potoli resortul
de a nu fabula prea departe,
îmi vine să-mi rup pașaportul,
asemenea plăceri înseamnă
și bani... Nu doar trăiri curate

Ăsta-i, în fond, riscul
nesăbuinței, iată vracu'
de facturi la termen neaachitate,
ultimativ mă ceartă Fiscul,
iar cu nevasta o să dau de dracu'!
....................................................

Și ce dacă-i sfârșit de toamnă
și-al vieții dâmb abia îl urc,
o pensie de veteran "la locul lui"
Toca-voi... E ordin ca să mă încurc
cu o metaforă pe tocuri-cui!...

parodie de , după Ilie Zdroba
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nopțile

Sunt cea mai fericită parte a vieții, ele, nopțile, pline de vise
Și nicidecum zile cu număr, cu limitările; în plăceri, ambiții, avut.
Fără de margini ego, nu complicat real, doar simplele, promise...
Poate de asta în noapte ne ivim mai mulți... îi suntem nou născut!

O luăm sfătuitoare, plinul de amor, de-un "tête à tête" idilic
Și n-o urâm că ne scurtează pașii de parcurs, ne lăsăm pradă
Absenței, în trecere de ore în secunde, de un sprint în neștiut, empiric...
Ne-o facem dulce sărbătoare; de aniversări, noi ani... Ne e dragă!

N-o supără că-i amintiri de crunte, în bezna-i, de accidente
Și n-o numim de naștere, nici pentru nume nu o celebrăm!
Rămâne parcă un mister de jumătat' de viață, eminamente,
Uitată... Poate că nu, căci se răzbună eterna, ce la amurg urmăm!

E de-ntuneric drog, fără de licăriri, când pașaportul de serviciu... ni-l predăm.

poezie de (1 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Certificatul de deces al soacrei

Mă uit la el cu ochi de jad:
E pașaportul către iad,
Ce-atât de mult l-am așteptat;
Sper că nu e falsificat!

pamflet de din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (1 aprilie 2023)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Daniel Vișan-Dimitriu

Așa și-așa

Într-o zi, plutea pe-o apă
-Cred că Sâmbătă-i zicea-
O gânganie mioapă
Ce vedea așa și-așa.

Când vedea, în stânga, roșu,
Se lipea și chiar credea
Că-i limanul și cocoșu'
De acum îi va cânta

De pe-un ram de pom în care
Ea, gângania, să fie
Mai bogată, mai în stare,
Mai stăpână pe moșie.

Da' de unde! Toți copacii,
Deveniți austrieci,
Dispăreau spre... unde dracii
Își făcuseră poteci.

Înota, atunci, spre dreapta,
-Malul bleu-portocaliu-
Prefăcându-se, "deșteapta",
C-a scăpat de vai și chiu.

Da de unde! Și pe-acolo
Mișunau, duium, străini
Ce strigau: "De-acum încolo
Spre Atlantic să te-nchini!"

S-a gândit: "Speranță, nu e,
Voi trăi și voi vedea!
Căci, acum, de când cu U. E.,
Nu contează-"Așa" și-"Așa"

Voi pluti pe apa asta
-Bine, totuși, că exist!-
Și, cât va dura năpasta,
Merg la vale, dar... rezist".

poezie de din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Odihna de la capătul drumului

poate că... știu. mulți sunt speriați... și eu sunt
dar asta nu mă poate opri. nimeni nu poate opri timpul în loc
se știe că orice fenomen are o finalitate.
și viața e tot un fenomen. fenomenal aș putea spune
vezi tineri în jur. nu mai au răbdare
vor totul. repede.
se uită la tine. nu te înțeleg
dar asta e treaba lor. nu trebuie să le explici nimic
nici nu ar avea răbdare să asculte
eu uită că și tu ai fost ca ei
și uneori chiar și tu uiți
uiți pentru că acum acum ai mai multă răbdare
și altă înțelegere a lucrurilor
acum știi că orice ai face, soare își vede de ale lui
nu are nici condică de semnat
nici tramvai de prins
și nici concediu magnific de organizat
aerul e respirabil sau nu
apa e potabilă sau nu
viața e trăibilă sau nu, dar ea,
ea se merită trăită
și atunci când se termină bateriile
înțelegi că ai ajuns
la capăt
și îți iei o binemeritată pauză

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aparatul fotografic este pașaportul meu de suflet.

(11 octombrie 2022)
Adăugat de Lucian HașaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când îngerii iubesc...

Când îngerii iubesc,
aripile lor se topesc ușor
sub roua zorilor...

Când îngerii iubesc,
nimbul de deasupra le dispare
oglindindu-se mai departe în ochii lor.
Câtă naivitate acolo!

Cenușa amurgului
îi mai rănește uneori,
dar ei zâmbesc iubirii cu întregul lor suflet
rămas neîntinat.

Cu timpul, locul aripilor devine amintire,
uită strălucirea aurei divine,
uită cenușa apusurilor dureroase,
uită chiar și barba lânoasă
și glasul blând al Paradisului pierdut...
Uită!
Și iartă...

În cuiburile mici ale oamenilor,
lacrimile cristaline scot un clinchet ciudat –
când îngerii iubesc...

poezie de (3 decembrie 2009)
Adăugat de Elena ContomanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestile ne invata lucruri bune despre viata" de Elena Contoman este disponibilă pentru comandă online la 28.00 lei.

Oprește norul și ia-i ploaia

bucură-te când căldura soarelui te copleșește cu sărutări
și lacrima norului te strânge la piept cu drag

cerul meu e negru. de supărare. sau poate de furie
și nici măcar nori nu sunt. e o stare, o angoasă, o așteptare
o uitată apocalipsă. o chemare.

cuvintele se uită jur-împrejur neliniștite
noaptea minții și-a plantat filtre și nimeni nu trece fără certificat
două lucruri se verifică: pașaportul și limba. coloana a fost decretată inviolabilă

din preaplinul vorbirii, mă înalț cu toate cuvintele
strânse în versuri... nefrecventabile
dar numai așa devin nor pe cerul meu întunecat. și plâng...

norii au fost identificați ca dușmani.
comanda la mine! a zis...
foc!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Raiul, primește musafiri cu pașaportul, bunătății...

aforism de (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu VornicuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Atitudinea pozitivă este pașaportul nostru pentru un mâine mai bun.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan
credință
Credința este pașaportul mântuirii.

definiție aforistică de din Inventeme (septembrie 2008)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Te uită... ianuarie!

Te uită ianuarie, cu ochii smintiți,
De geruri și urlet răzlețe
Prin neaua ce plânge copaci obosiți,
Și patul ce vrei a mi-l ninge.

Te uită degrabă, năvalnic coboară,
Cu foamea din minte privește,
Un pod plin de vise, legat și de stele,
Ce gândul ți-a dat a-l cuprinde.

Te uită, amarnica iarnă târzie,
E cripta cea albă din tine,
De stai amorțit printre multele șoapte,
Când inima calcă și zile.

Te uită, posac îți e pasul, bătrâne,
Lași nopțile în urlet de haită,
Flămânde de mine... pereții-s de gheață,
Grăbește... și nu mă mai ține!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare superbă, ton ponderat

Distribuie

Un arici pe-un câmp de maci

Între grabă, între treabă
Între urlet, între scrâșnet
Un arici pe-un câmp de maci.

Nebunia zilei latră
Piatră împietrita-n piatră
Un arici pe-un câmp de maci.

Cărțile – Ferestre-n ziduri – Pentru toți
Un arici pe-un câmp de maci.

Între vise – regăsire
Între taine – amintire
Un arici pe-un câmp de maci.

Printre gânduri, printre rânduri
Printre gene, printre semne
Un arici pe-un câmp de maci.

Între râs și răsărit
A uita și amintit
Un arici pe-un câmp de maci.

Între clipă, între frică
Între rugă, între fugă
Un arici pe-un câmp de maci.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pașaportul pentru Rai are neapărată nevoie de viza încercărilor.

citat din
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Viata, slujba, paraclisul si acatistul Parintelui Paisie Aghioritul" de Paisie Aghioritul este disponibilă pentru comandă online la numai 6.00 lei.
sinceritate
Sinceritatea este pașaportul omului naiv.

definiție aforistică de (15 octombrie 2014)
Adăugat de Mihai CucereaviiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook