Așa și-așa
Într-o zi, plutea pe-o apă
-Cred că Sâmbătă-i zicea-
O gânganie mioapă
Ce vedea așa și-așa.
Când vedea, în stânga, roșu,
Se lipea și chiar credea
Că-i limanul și cocoșu'
De acum îi va cânta
De pe-un ram de pom în care
Ea, gângania, să fie
Mai bogată, mai în stare,
Mai stăpână pe moșie.
Da' de unde! Toți copacii,
Deveniți austrieci,
Dispăreau spre... unde dracii
Își făcuseră poteci.
Înota, atunci, spre dreapta,
-Malul bleu-portocaliu-
Prefăcându-se, "deșteapta",
C-a scăpat de vai și chiu.
Da de unde! Și pe-acolo
Mișunau, duium, străini
Ce strigau: "De-acum încolo
Spre Atlantic să te-nchini!"
S-a gândit: "Speranță, nu e,
Voi trăi și voi vedea!
Căci, acum, de când cu U. E.,
Nu contează-"Așa" și-"Așa"
Voi pluti pe apa asta
-Bine, totuși, că exist!-
Și, cât va dura năpasta,
Merg la vale, dar... rezist".
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.