Unii-şi hulesc neamul, glia!

Unii ce-s prin ţări străine,
Îşi hulesc neamul şi glia,
Uită că prima lor pâine,
Au mâncat-o-n România.

Calcă iar pe-acest pământ,
Puşi pe critici şi intrigă,
Revin cu nările-n vânt,
Fac nazuri la mămăligă.

Urâţesc vorba străbună,
Amestecând-o voit,
Cu-alte limbi, după o lună,
De-i auzi, rămâi crucit.

Îi privesc pe toţi de sus,
Doar vin din străinătate...
Te jignesc dacă le-ai pus,
Paste, şi nu penne-rigate...

Fug de ceapă că miroase,
Iar brânza, zisă fromage,
O degustă doar din vase,
Nu din pungă că-i deranj.

Fructul îl dezinfectează,
Parcă-i plantat de lepros,
"La noi igiena primează!",
Uită că-l mâncau de jos...

De le pui sapa în mână,
Strigă-n cor: Avem statut!
Oare mama lor bătrână,
Nu-l avea când i-a crescut,

Dându-le pâine din grâul,
Muncit până la sudori?!
Sudori ce curgeau ca râul,
Pe ai mamei obrăjori?

Unii ce-s prin ţări străine,
Îşi hulesc neamul şi glia,
Uită că prima lor pâine,
Au mâncat-o-n România...

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!