Când îngerii iubesc...
Când îngerii iubesc,
aripile lor se topesc ușor
sub roua zorilor...
Când îngerii iubesc,
nimbul de deasupra le dispare
oglindindu-se mai departe în ochii lor.
Câtă naivitate acolo!
Cenușa amurgului
îi mai rănește uneori,
dar ei zâmbesc iubirii cu întregul lor suflet
rămas neîntinat.
Cu timpul, locul aripilor devine amintire,
uită strălucirea aurei divine,
uită cenușa apusurilor dureroase,
uită chiar și barba lânoasă
și glasul blând al Paradisului pierdut...
Uită!
Și iartă...
În cuiburile mici ale oamenilor,
lacrimile cristaline scot un clinchet ciudat
când îngerii iubesc...
poezie de Elena Contoman (3 decembrie 2009)
Adăugat de Elena Contoman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Povestile ne invata lucruri bune despre viata" de Elena Contoman este disponibilă pentru comandă online la 28.00 lei.Citate similare
Uită...
Uită clipe fericite,
Dacă ai avut?
Clipele în doi trăite,
Nu mai sunt demult.
Uită lungi povești din seri,
Când n-aveam ce face,
Limitându-ne plăceri,
Vino iar încoace.
Uită că exist pe lume,
Nu te necăji,
Dintre valurile-n spume,
Iarăși teafăr voi ieși.
Uită totul. Fără amintiri,
Din minte mă șterge
Timpul fără reveniri,
Înainte merge.
Uită vechi filozofii,
Instabile fraze,
Din a mele poezii,
Cu reale ipostaze.
Uită, calcă în picioare,
Sentimente pure,
Amintiri frumoase. Oare,
De nuanțe dure?
Uită ultimul sărut,
Și pe primul uită,
Să rămân necunoscut,
Fii tu cunoscută.
Uită gingașe cuvinte,
Izvorâri spontane,
Nu le ține toate minte,
Cifrele romane.
Uită chipul meu timid,
Ochii mei sașii,
Uită totul ce-i splendid,
Sau urât mai știi?
Uită și treci cu vederea,
Trebuie gândire multă,
Iată că eu rup tăcerea,
Și îți spun, doar uită!
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar fericirea uită să vină
Primăvara, soarele
nu uită să încălzească.
Și nici chiar ogoarele
nu uită ca să rodească.
Primăvara, florile
nu uită să înflorească.
Și nici frunzele
nu uită să înverzească.
Copilul nu uită să crească,
nici tatăl să-îmbătrânească.
Noaptea nu uită să vină
nici ziua, în zori, senină.
Doar fericirea uită să vină,
să dea tuturor lumină.
Așteaptă undeva pitită
să fie descoperită.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Dor
...și iară prind corăbiile vânt...
E marea o sirenă care cheamă,
Matrozii uită tot - iubita, mama
Și uită chiar și strigătul "Pământ!"
Așa-s și eu: când vocea ta unduie,
Când ochii tăi mă-nvăluie... când palma
s-așază blând și gânduri vin de-a valma,
Uit tot!...
Iubirea-n mine suie...
poezie de Romeo Morari
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai curând sau mai târziu viii îi uită pe cei morți. Îi uită de tot, chiar de tot îi uită.
Zaharia Stancu în Șatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Sunt oameni care te uită la fel de ușor cum uită o umbrelă și își amintesc de tine doar când începe să plouă.
Ioana Crețu în Șoapte (27 septembrie 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai când iubesc
Numai când iubesc,
Primăverile sufletului meu, ca florile paradisului înfloresc.
Numai când iubesc,
Irișii ochilor mei, ca stelele nopților senine, vioi se trezesc.
Numai când iubesc,
Piramidele viselor mele, fapte reale construiesc.
Numai când iubesc,
Dărniciile altruiste mă însuflețesc.
Numai când iubesc,
Valorile sufletului meu se înmulțesc, se înmulțesc,
Fiindcă iubesc, ca mine, ca tine, ca voi, fiindcă iubesc.
poezie de Valeria Mahok (6 august 2013)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te uită... ianuarie!
Te uită ianuarie, cu ochii smintiți,
De geruri și urlet răzlețe
Prin neaua ce plânge copaci obosiți,
Și patul ce vrei a mi-l ninge.
Te uită degrabă, năvalnic coboară,
Cu foamea din minte privește,
Un pod plin de vise, legat și de stele,
Ce gândul ți-a dat a-l cuprinde.
Te uită, amarnica iarnă târzie,
E cripta cea albă din tine,
De stai amorțit printre multele șoapte,
Când inima calcă și zile.
Te uită, posac îți e pasul, bătrâne,
Lași nopțile în urlet de haită,
Flămânde de mine... pereții-s de gheață,
Grăbește... și nu mă mai ține!
poezie de Katherine Mag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul inteligent nu uită, chiar dacă este în siguranță, că oricând un pericol poate apărea, când se află în siguranță, el nu uită că există posibilitatea decăderii. Când toate sunt clar stabilite, el nu uită că dezordinea poate oricând interveni. Astfel persoana sa și tot ce-i aparține este în permanență protejat.
citat celebru din Confucius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Invataturile lui Confucius. Istoria ideilor politice" de Confucius este disponibilă pentru comandă online la numai 15.00 lei.Prostul nu iartă niciodată; naivul iartă și uită; înțeleptul iartă, dar nu uită.
citat clasic din Thomas Szasz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în catalană.Cartea "The Manufacture of Madness: A Comparative Study of the Inquisition and the Mental Health Movement Paperback" de Thomas Szasz este disponibilă pentru comandă online la 81.99 lei.
Dumnezeu nu se uită la fapte, ci la dragostea cu care au fost făcute. Nu e nimic mult, când oamenii iubesc puțin, așa cum nu este puțin, când oamenii iubesc mult.
citat celebru din Sfântul Vasile cel Mare
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Bătrânii uită deseori că au fost tineri sau uită că sunt batrani, tinerii uită că vor fi și ei bătrâni.
citat din Kurt Tucholsky
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Același suflet
Vocea mi-e sugrumată
Nu pot opri lacrimi să curgă
Când ochii tăi îmi spun
Te iubesc
Voi fi aici orice secundă
Îngerul tău, nu-ți fie frică
Și ochii tăi îmi spun
Te iubesc
Mami
Același suflet îl avem
În două inimi separate
Noapte și zi vom împărți
Un singul vis
Același drum noi îl avem
Îngerii vor să ne arate
Buzele noastre vor șopti
Mereu, la fel...
Șoapte
cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
29 aprilie - Ziua Internațională a Fermoarului - Rondelul fermoarului
Își uită descheiat fermoarul,
Când bea, că e un tip distrat
Și-un băutor adevărat,
Ce folosește des pișoarul.
Mergând mereu, mereu, în barul
În care s-a amorezat,
Își uită descheiat fermoarul
Când bea, că e un tip distrat.
Găsindu-și soața ospătarul
Cu el, în locul dedicat,
Ea zise: doar l-am ajutat,
Te rog să nu mai dai cu parul,
Își uită descheiat fermoarul.
rondel de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
-esc...
Iubesc... cum aș spune înfloresc,
Iubesc... cum se vede că trăiesc,
Iubesc... într-un sentiment ceresc,
Iubesc... e mai mult decât firesc,
Iubesc... e în stilul românesc,
Iubesc... câteodată chiar prostesc,
Iubesc... de grandoare eu mustesc,
Iubesc... mi-e elanul vitejesc,
Iubesc... chiar dacă mai văicăresc,
Iubesc... dar nici nu mă lăfăiesc,
Iubesc... într-un fel copilăresc,
Iubesc... timpul îl sărbătoresc,
Iubesc... cu natura mă-mpletesc,
Iubesc... de n ori îmi tot doresc,
Iubesc... cred că-ncep să plictisesc...
Și ce dacă... eu iubesc!...
C-am pe cine... ce... să esc!
poezie de Vasile Zamolxeanu (6 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Banii spun: câștigă-mă, uită de tot! Timpul spune: urmează-mă, uită tot! Viitorul spune: luptă pentru mine și uită de toate! Dumnezeu spune simplu: amintește-ți de mine, Eu îți voi da totul!
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum să nu iubesc
Cum să nu iubesc
Cum aș putea să nu iubesc
Chemarea nopților târzii,
Când între vise te aștept
Și tu-mi ești steaua căpătâi.
Cum aș putea să nu iubesc
Chemarea zorilor de zi,
Când cu săruturi te trezesc
Și tu de gâtul meu te ții.
Cum aș putea să nu iubesc
Sărutul ce mi-l dai trecând,
Ce altceva să-mi mai doresc,
Eu te iubesc și-n al tău gând.
Cum aș putea să nu iubesc
Privirea ta și ochii plini,
În lumea lor mă regăsesc,
În lumea lor aș vrea să vin.
Cum aș putea să nu iubesc
Sărutul tău nepământean,
Căci buzele-ți sunt dar celest,
Mereu doresc ca să le am.
Cum aș putea să nu iubesc
Potecile ce pașii-ți poartă,
În viața ta vreau să pășesc,
Să-ți dăruiesc iubirea toată.
Cum aș putea să nu iubesc
Parfumul tău amețitor,
Eu când îl simt, înebunesc,
De-al tău miros, eu vreau să mor.
Cum aș putea să nu iubesc...
poezie de Mihail Coandă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
21 grame
Încă mă întreb ce sunt,
Încă mă întreb ce ești.
De ce trec, iar, rând pe rând,
Doar arhangheli în calești?
Încă simt, dar nu sunt viu.
Înca ard, nu sunt foc.
Ochii dor de loc pustiu
Și nu se închid deloc.
Nu mai pot, ca să mai cuget,
Nu pot, nici să mai iubesc.
Clipe pier ușor pe deget,
Totul zburdă în ceresc.
Și puterea am pierdut-o,
Chiar voința m-a lasat.
Iară viața strigă: Vino!
Către corpul de pe pat.
Și-am rămas un suflet trist,
Enigmatic printre stele.
Ce se-ntreabă: Eu exist?!
Când se uită la himere...
poezie de Liviu Reti (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miracolul iubirii
... Și te iubesc, și te iubesc mereu,
Și parcă mi-e teamă să tot spun
Că te iubesc ca pe Dumnezeu
Atât de sincer, de blând și bun!
... Și te iubesc din zori până-n *serare,
Și te iubesc nopțile întreg la rând
Că din iubire nu mai am scăpare
Fără să te port mereu eu în gând!
... Și te iubesc în vremi de pace, de război,
Și te iubesc prin vântul aspru și prin ploi
Când seceta din noi nu știe a rodi
De cât în miezul verbului A iubi!
... Și te iubesc ca un călugăr orb,
Și te iubesc ca un poet sincer rob
În care cuvintele ard în continuare
Căutând metafore, emoții, ardoare!
... Și te iubesc, te iubesc atât de mult
Încât toate bătăile inimi-ți-ascult
Când sângele meu se dilată în tumult
Sinceritate vie, dulcele dintâiul sărut?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerii oare obosesc?
Când la Îngeri mă gândesc
Întrebări ciudate prin minte îmi încolțesc
Oare Îngerii în schimburi lucrează
Sau treburile să se odihnească nu Îi lasă?
Chiar tot timpul ne păzesc
De fapte rele ne feresc?
Poate chiar și ragusesc
De câte sfaturi bune la ureche ne șoptesc!
Când de alegerile noastre gresite se îzbesc
Tare rău se necăjesc, dar si mai mult se indarjesc
În vise despre alegeri corecte ne sfătuiesc....
Și, iarăși nu se odihnesc!
Dar, poate când la joaca copiilor privesc
Sau când văd oameni care intre ei se ajuta
și se îngrijesc,
Altora bucurii le dăruiesc,
Îngerii, bucurandu-se se odihnesc!
Apoi, de câte ori suflete îndrăgostite întâlnesc
Cat se bucură și cât de tare mai zâmbesc
Încât toată oboseala hat departe si-o gonesc
In timp ce Iubirea și fericirea intregului Universul
e dăruiesc!
Când la Îngeri mă gândesc
Răspunsuri la întrebări acum si eu găsesc
Chiar dacă și Îngerii mai obosesc
Puterea și odihna, în Iubire, totdeauna o regăsesc!
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Podul zilei... între două păci
Cer zorilor, când se-mbrățișează-n cuib,
să-mi cânte fericirea bucuriilor din vise
și-i mulțumesc amurgului pe calul roib,
pentru șopârlele cu ''pinteni aurii'' ucise.
Cer zorilor, când freamătă prin labirinturi,
să-ngroape cu lumină cazmaua insomniei
și-i mulțumesc amurgului sfidat de vânturi
pentru argintul smuls... din pleata vicleniei.
Cer zorilor, când se aștern pe fruntea beznei,
să-i susure domol, pe ochi, descântecul iubirii
și-i mulțumesc amurgului în șemineul vinei
pentru frenezia scânteii din cenușa amintirii.
Cer zorilor, când tainic se-oglindesc în verde,
să-mi picure în suflet crudul firului de iarbă
și-i mulțumesc amurgului cu flacăra ce arde
pentru ''fitilul'' candelei aprins în noaptea albă.
Cer zorilor, când lamentează dorul trist în noi,
să-l farmece cu inocența și galbenul din raze
și-i mulțumesc amurgului ce plânge în zăvoi,
pentru speranța lacrimei înveșnicită-n frunze.
Cer zorilor, când arfa lui Apollo cântă dimineții,
să scrie cu lumină crezul... pe inima viorii
și-i mulțumesc amurgului atins de gura răutății,
pentru Cuvânt... rănit de Eris și fript în focul urii.
Cer zorilor, când teiul crud mocnește în cuptor,
să plămădească aluat... cu mâna apei cristaline
și-i mulțumesc amurgului, în sanctuarul creator,
pentru proscura slovei coaptă cu răbdări senine.
Cer zorilor, când mustul fierbe-n cada de stejar,
să plăsmuiască-n mintea vinului odorul pastoral
și-i mulțumesc amurgului blajin, pe vatra din altar,
pentru Virtutea Mirului... sfințită-n Sfântul Graal...
poezie de Liza Popa Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!