Unui impostor

Sub chipul vesel văd, în fine,
O teamă grea, de nepătruns,
Că-n mintea-i conservată bine
Nici o idee... n-a ajuns.

epigramă de Teodor Pracsiu din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plagiat

Îl presimţeam şi-a fost rostit, în fine,
Cuvântul greu, fatidic: "Plagiat!"
Nu-i greu să bănuim ce a urmat:
Volumul se vându... cu mult mai bine!

epigramă de Teodor Pracsiu din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Certitudine

Am cunoscut şi eu o damă
Şi despre ea să scriu îmi vine,
Dar nu-i nevoie de reclamă,
Că ea se vinde foarte bine!

epigramă de Teodor Pracsiu din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impostorul

Mă prinde foarte des uimirea
Că-n labirintul nepătruns,
Acel venit de nicăirea
E, culmea, azi un om ajuns!

epigramă de Petre Chiva-Coadă din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfântul Valentin

Inima mea s-a hotărât, în fine,
Şi mi-e teamă că tu eşti alesul.
Dacă-ai alt plan, renunţă la el mai bine,
Căci inima mea s-a hotărât, în fine.
Iar dacă anul ăsta tu nu-mi vei fi culesul,
La anul nu mai scapi de mine.
Inima mea s-a hotărât, în fine,
Şi mi-e teamă că tu eşti alesul

poezie de Wendy Cope, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum îţi e Crăciunul, mamă?

- Iartă-ne, n-am mai ajuns...
Cum îţi e Crăciunul, mamă?
- Chipul mi-e de lacrimi uns,
Îl şterg cu-n colţ de năframă.

V-am pus cozonac în tavă,
Casa, cu drag, mi-am gătit,
Ştiţi bine că sunt bolnavă,
Însă voi... n-aţi mai venit.

Cumpărat-am şi-un brăduţ...
Le-am tot "dichisit" odaia,
Pruncilor, cu-n pom micuţ,
Cât or să stea "la mamaia".

V-am pus cadouri sub el,
Atât cât pensia-mi permite,
Că mi-eşti plod, ori nepoţel,
Doream să-ţi aduci aminte,

De Sfântul Crăciun, la ţară,
... Poate că la anul... mor,
- Viaţa e prea grea "afară"...
- Mai grea ca a mea, fecior?

Voi rupeţi în patru-o pâine,
Cu poftă, din ea, muşcaţi,
Eu împart pita cu-n câine,
Având ochii-nlăcrimaţi...

Voi-acolo aveţi de toate,
Habar n-aveţi cum o duc,
Că-n şopron stau netăiate,
Vreascurile dintr-un nuc.

Am făcut ciorapi din lână,
Că nu mai suntem în Mai,
Puiul mamii, sunt bătrână,
... Cum aş putea să le tai?

Chipul mi-e de lacrimi uns,
Îl şterg cu-n colţ de năframă,
-Iartă-ne, n-am mai ajuns...
Ne vedem la anul, mamă.

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Examen

Prea frumoasa domnişoară
Iar a dat la facultate...
(Peste-un ins - a câta oară?
Şi cu bani, şi... în etate!)

epigramă de Teodor Pracsiu din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara nimănui

Totul e zădărnicie,
Mulţi ucid, corup sau fură -
La aşa democraţie
Bună-ar fi... o dictatură!

epigramă de Teodor Pracsiu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui sculptor

Maestre, vă întreb solemn,
Pe ton urban şi ca o rugă:
Cum de-aţi cioplit din acest lemn
Aşa grozavă... buturugă?!

epigramă de Teodor Pracsiu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul moralist

Toţi bărbaţii sunt la fel!
Ţipă ea cu voce-acută,
Şi o cred, în sfântu-i zel,
A-ncercat mai mult de-o sută!

epigramă de Teodor Pracsiu din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea fondului funciar

Certuri, morţi şi altercaţii,
Dar acum ce mai importă?
Când atâtea aberaţii
Tot pământul le suportă?!

epigramă de Teodor Pracsiu din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi pasă!

Nu-mi pasă de lumea din jur!
Nici lumii nu cred că îi pasă de mine.
Şuvoaie pestriţe se scurg împrejur
Şi nici nu mai ştiu de mi-e rău sau mi-e bine.

Habar nu mai am care-i anul sau luna,
De-i zi sau e noapte, ce oră-i?... Totuna!
Mi-e trupul inert. Mintea-i goala şi ea.
De-atâta pustiu mi-este inima grea.

Peste mâinile reci tâmpla-mi cade-obosită.
Niciun vis, niciun sunet nu mai pot s-o cuprindă.
Peste golul din jur se răsfrânge tăcerea.
Noapte-ntuneric lasă-n urmă durerea...

poezie de Viorel Mitea (13 noiembrie 2006)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neanderthal (3)

Bărbatul ei nu mai era
Nici prost, nici bleg, cum îl ştia,
Şi, chiar atunci când încerca
Pe plac să-i facă, ea vedea
Că nu-i deloc atent la ea,
Iar mintea-i e... altundeva.

Şi s-a gândit, s-a perpelit,
Dar, iată, ziua a sosit
-eu nu ştiu cine-a ciripit-
Când o idee i-a venit
Şi cerului i-a mulţumit
Că ruga i-a-mplinit.

S-a dus şi-a reuşit, cumva,
Ca sapiensa blondă, rea
De muscă sau de altceva,
Să fie de acord cu ea
Că sigur-sigur, i-ar plăcea
Cu amândoi alăturea.

Că-n peşteră nu i-ar fi frig,
Şi-ar fi, desigur, un câştig
La foc, în loc de pipirig,
Un lemn, din cele ce se-nfig
Cu vlaga unui cucurig
Vestit, cu, la femei, cârlig.

Aşa a fost: în trei amor,
Iar anii au trecut uşor,
Şi-n peşteră, muncind cu spor,
Au apărut, încetişor,
Cinci puradei. Iar el: "Vum knor!"
(Înseamnă: "Recunoscător!")

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf, unuia care, în fine... s-a ajuns

Toţi vecinii tăi de drum
S-au ajuns în viaţă,-un pic.
Şi tu poţi spune acum
C-ai ajuns ca ei... pe dric.

epitaf epigramatic de Barbu Morcovescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul tău

dacă soarele n-ar fi
chipul tău n-ar străluci
fir de iarbă-n sol arid
sigur nu s-ar fi ivit

nici oceanul planetar
n-ar avea sepii şi mal
nici apus nici răsărit
nici poet îndrăgostit

soarele-ntr-o bună zi
se va stinge, va muri
dar cât arde, ard şi eu
tot privind la chipul tău.

poezie de Doina Bonescu din Cuvinte pictate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teamă

Mi-e teamă, ştii?
Paşii greşiţi şchiopătează azi,
Îi vezi?
Au urma ta pe talpă
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi strivesc chipul
Când păşesc...

Mi-e teamă, ştii?
Mâinile mele au degete triste,
Le vezi?
Au mirosul tău pe vârfuri;
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi uit parfumul
Când le strâng....

Mi-e teamă, ştii?
Ochii mici au genele răsfirate,
Le vezi?
Au suflul tău pe pleoape
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi şterg urma
Când clipesc....

Mi-e teamă, ştii?
Vocea are urma ta pe buze,
O auzi?
Are praf de dor pe nuanţe
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi uit melodia
Când o gâtui...

Mi-e teamă, ştii?
Sufletul meu are goluri din tine,
Îl vezi?
Are vis şi distanţă pe margini
Şi mi-e teamă
Să nu te-alung
Când mi-l caut...

Mi-e teamă.
Ştii?

poezie de Gabriela Chişcari (14 iunie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea fondului funciar

Certuri, morţi şi altercaţii,
Dar acum ce mai importă?
Când atâtea aberaţii
Tot pământul le suportă?!

epigramă de Teodor Pracsiu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi!

Nu poţi amintirea oricum, s-o arunci,
Nici vorbele tale, nici clipa de-atunci,
Nici lacrima grea pe chipul tău plâns,
Nici braţele tale cu care m-ai strâns!

Nimic din ce-a fost rămase în mine,
Pe care destinul le leagă de tine.
De-aceea alerg prin timp înapoi,
Cu tot ce înseamnă o lume din noi.

Şi întind al meu braţ, încerc să te prind,
Aievea de-ai fi, să nu mă desprind,
Imagine dulce te-apropie-ncet,
Pe drumul de seară cu-amurg violet.

Când gândul mă-aleargă pe-ntinderi de ape,
Iar chipul tău galeş se-aşază pe pleoape.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daca as sti

Dacă aş şti că-n loc de soare
Ar fi un bec strălucitor;
Dacă aş şti că-n loc de lună-i
O farfurie peste nori;

Dacă aş şti că-n loc de nouri
Sunt turme mici, turme de oi
Aş şti că-n fiecare zori de ziuă
Că viaţa nu-i pentru noi doi.

Pământul eu l-aş părăsi
M-aş îndrepta spre soare
Dacă aş şti că tu nu ştii
Când nu te văd mă doare.

Misterul mării cea sărate
În care amintirea vieţii zace
Ar fi mult mai uşor de răscolit
Dacă aş sti că nu m-ai părăsit.

În fine, dacă-aş şti că-n lume
O alta nu va exista,
Voi şti că toate sunt pe bune
Că doar tu eşti aleasa mea.

poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e tot mai grea suflarea

... mi-e tot mai grea suflarea si pasii tot mai grei
si nu-mi mai vad cararea din umezi ochii mei
impleticiri de randuri tot staruie domol
s-alinieze ganduri prin craniul meu gol

iar inima imi bate ba straniu ba agale
ba spuza de jaratec, ba bolovan la vale
si manile in tremur s-arunca tot mai des
cum s-aruncau pe vremuri - din zeluri in exces

din labirint de riduri ma zbat sa ies cumva
la luminis de ziduri pecetluit pe nea
de trista caruntete sfidand singuratati
si insasi sensul vietii - rupand-ul in bucati

si naibii nu mai vine nici moartea sa ma ia
desi a fost in fine intreaga viata mea
alaturi, langa mine, la zvarlituri de bat
pazind, repet in fine, nu sensuri ci bucati

e ora de plecare si staruie domol
himere lapidare prin creerul meu gol
- la inceput de ere ce sens s-a pus in mine
ca naibii... ce durere...
nici moartea nu mai vine...?!

poezie de Iurie Osoianu (19 aprilie 2017, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă peste o sută de ani am putea să revenim pe lume, am vedea domnind la strănepoţii nostri ştiinţe, despre care poate că-n prezent n-avem nici măcar idee.

citat clasic din Oxenstierna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!