Mi-e tot mai grea suflarea

... mi-e tot mai grea suflarea si pasii tot mai grei
si nu-mi mai vad cararea din umezi ochii mei
impleticiri de randuri tot staruie domol
s-alinieze ganduri prin craniul meu gol

iar inima imi bate ba straniu ba agale
ba spuza de jaratec, ba bolovan la vale
si manile in tremur s-arunca tot mai des
cum s-aruncau pe vremuri - din zeluri in exces

din labirint de riduri ma zbat sa ies cumva
la luminis de ziduri pecetluit pe nea
de trista caruntete sfidand singuratati
si insasi sensul vietii - rupand-ul in bucati

si naibii nu mai vine nici moartea sa ma ia
desi a fost in fine intreaga viata mea
alaturi, langa mine, la zvarlituri de bat
pazind, repet in fine, nu sensuri ci bucati

e ora de plecare si staruie domol
himere lapidare prin creerul meu gol
- la inceput de ere ce sens s-a pus in mine
ca naibii... ce durere...
nici moartea nu mai vine...?!

poezie de Iurie Osoianu (19 aprilie 2017, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... niciodată să nu-ţi pară rău de ce a fost
sau n-a fost şi nici nu se mai poate-ntâmpla
e al naibii de greu un trecut fără rost
vagabonzi alde mine să-l mai poată uita
niciodată să nu-ţi pară rău c-ai iubit
şi că nu mai iubeşti şi nici n-ai remuşcări
ori cu clipele tale de om fericit
veşnicia-şi croieşte prin mine cărări
niciodată să nu-ţi pară rău c-ai plecat
când întreaga fiinţă-ţi striga să mai stai
important e că tu te prefaci c-ai uitat
important e că eu sunt în iadul din rai...
niciodată să nu-ţi pară rău de ce a fost
sau n-a fost dar oricum se mai poate-ntâmpla
e al naibii de greu un trecut fără rost
la prezentul din mine să-l pot ajusta...

poezie de Iurie Osoianu (5 iulie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

acest vis caprui
ca ochii tai
vine spre mine
paseste aluneca pluteste
desprins din vazduhul intunecat
vine spre mine
arunca priviri maronii
cu straluciri de stele
iubirea ma impresoara
ma inghesuie
ma infasoara
legata de ochii tai caprui
dezlegata de teama
te cuprind cu bratele inimii
pana te sfarami in mii
de bucati.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul meu

Inchid ochii si nu-mi vine sa cred,
Ca esti asa departe, mi-e frica sa te pierd.
Atunci cand eram in bratele tale,
simteam ca pe-ntuneric soarele strabate
si ca ne-nconjoara stele stralucitoare.

Fericirea mea nu cunostea hotare,
si acum simt, ca te iubesc Dragoste.
Fara Tine sunt pierduta
Nu gasesc calea luminoasa,
tine-ma de mana
ca fara Tine-s oarba!

Daca esti cu mine, nimic nu conteaza,
doar ochii tai prin care vad o alta viata,
alaturi de Tine, mereu langa Tine,
vorbind despre Tine, visand despre Tine.

Fara Tine zilele sunt negre,
dar speranta imi da putere.
Vreau sa simt dragostea ta,
pe care o vecie nu voi uita.

Vezi ca mana-mi tremura,
cum iti aud glasul.
O liniste imensa ma cuprinde,
si-ti simt sufletul acum, langa mine.

Auzi glasul meu pe Tine te cheama,
cum mama natura o cheama pe primavara.
Mi-e sete, simt ca buzele tale-s aproape,
dar Tu... Tu esti prea departe!!!!!!

Dar stiu un singur lucru,
Ne iubim Dragoste,
Si nimeni, nimic,
numai Moartea ne va desparte!

poezie de Adela Farcas din revista Liceului Al. Papiu Ilarian (2002)
Adăugat de Adela Farcas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tine

şi m-a lovit aşa un dor de tine
printre destine
că nu mai ştiu nici cui îi aparţine
nici ce-i cu mine

m-a mai lovit un soi de nostalgie
cu scrum în fine
că nici nu ştiu măcar dacă eşti vie
nici ce-i cu mine

mă mai lovesc într-una vise mute
şi clandestine
că nu mai simt nici secole trecute
nici ce-i cu tine...

poezie de Iurie Osoianu (2 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul apei din ograda japonezului

Apei lui de prin ogradă,
Prea domol curgând la vale,
Bolovani, dintr-o grămadă,
Japonezu-i pune-n cale.

Spumegată, vrea să vadă,
Împrejurul casei sale,
Apa lui, ce prin ogradă
Prea domol o ia la vale.

Şi schimbând-o-ntr-o cascadă
De consoane şi vocale,
Uită-a vieţii grea corvadă,
Dând răsunet de cristale,
Apei lui de prin ogradă.

rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfântul Valentin

Inima mea s-a hotărât, în fine,
Şi mi-e teamă că tu eşti alesul.
Dacă-ai alt plan, renunţă la el mai bine,
Căci inima mea s-a hotărât, în fine.
Iar dacă anul ăsta tu nu-mi vei fi culesul,
La anul nu mai scapi de mine.
Inima mea s-a hotărât, în fine,
Şi mi-e teamă că tu eşti alesul

poezie de Wendy Cope, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce caut eu in viata mea?

Luni - o zi ciudata
marti - neterminata
si vine miercuri,
ea n-are vesminte...
uneori tin minte
joi - trece in graba
vineri - sta sa cada
si sambata trece urgent,
duminica-s absent

ce caut eu?, ce caut eu in viata mea
de ce am venit sa-mi tulbur linistea
de ce n-am mai, de ce n-am mai putut statea
jumate-n ma, jumate-n ta

luni - abstract-lucid
marti - usor timid
dar vine miercuri
si torn bautura...
cat intra pa gura
joi - am capul mare
vineri - n-am picioare
dar sambata devin simpatic...
duminica-s galactic

luni - mi-e dor de tine
martea nu mai vine
dar vine miercuri si visez in roz...
ca castig la loz
joi - ma-mpac cu mine
vineri oricum vine
si sambata beau bautura
duminica sunt zgura

ce caut eu?, ce caut eu in viata mea
de ce am venit sa-mi tulbur linistea
de ce n-am mai, de ce n-am mai putut statea
jumate-n ma, jumate-n ta

P. S.
e luni, tot luni, iar luni
e luni...
ce zi de c_cat... de ce sa ma-mbrac
cand esti langa mine
de ce... cu cine sa lupt, pe cine sa-nfrunt
cand esti langa mine, esti langa mine
cand esti langa mïne

cântec interpretat de Florin Chilian, muzica de Florin Chilian, versuri de Florin Chilian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spirit (pro Bacovia)

Ploua pe uliti, ploua pe strazi,
E trist si tare mi-e greu
Bacovian e totul astazi,
Ploua in sufletul meu

Bucati de lut, la vale curg
Manate de-un fals alizeu,
Rostogolindu-se-n neant se duc
Bucati din sufletul meu

Incet si sigur, departe te-ai dus
Flacara din tine s-a stins,
Devreme ai luat-o inspre apus
Spiritul meu, spirit invins

poezie de Alex Dospian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rupt

rupt de firul vietii
mi-e trupul valtoare de vant
am aprins lumina diminetii
cu aripile de pamant

nu sunt inger dar nici demon
sunt doar o lumina vie
cu glasul dulce, monoton
vantul ma adie

sunt doar un picur de sange
care vorbeste-
mi-e timpul trecator
si inima mi-e rece
in mine sta ucis un ganditor
ce pe cararea vietii trece

poezie de Lucian Bota (18 august 2009)
Adăugat de Lucian Bota
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea nu vine

şi mi-e a moarte
am destule răni pe suflet
prin care să intre
şi să-l spele de flăcări
pe dinăuntru
dar moartea vine nu vine
se teme de îngerul
care-mi sapă în inimă
vrând să scoată
cu rădăcini cu tot
arborele de sânge.

poezie de Dumitru Istrate Ruşeţeanu
Adăugat de Vedetot Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Increderea

Te rog nu-ti bate joc de mine,
Nu impartasi tot ce vorbim,
Mi-am pus increderea in tine,
Acum ca m-ai vandut noi ce-o sa fim?

Straini eram la inceput dar nu acum,
Ti-am dat bucati din mine pentru ce?
Sa fiu vandut in graba la margine de drum,
Alt prost ce a crezut in alta dragoste.

Te rog sa imi raspunzi, ce suntem noi?
Ieri ne vorbeam atat de cald si cu speranta,
Azi ma arunci cu totul in noroi,
Nu mai exist, sunt un nimic, si tu iti vezi de viata.

Aveam si eu ca orice om secrete,
Doar tie ti le-am spus caci te-am crezut,
Si ca si alte dati am dat cu capul de perete,
Mi-am pus increderea in tine si-am pierdut.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mor în adâncuri

Mă chinui să mor în adâncuri
De tăcute şi negre mistere
Ce lovesc în mine ca vântul
Şi umblă tăios,
Şi ară prin mine brazdele lungi de durere.

Cu ochii închişi
Mă prefac că nu simt, că nu doare
Sudoarea îmi sapă pe faţă
Fântâni şi izvoare de sare
Mă prefac în cristale.

Şi iau întunericul nopţii şi-l sorb
Şi nimeni nu ştie că-n mine
În brazdele-adânci unde-am fost îngropat
Durerea îşi naşte urmaşii
Moartea produce izvoare şuvoi
Şi-mi creşte rodirea
Azi bob, mâine spic
Cu ochii închişi îmi numără creşterea paşii.

Ară în mine brazdele lungi de durere
Şi umblă tăios
Tăcute şi negre mistere
Ce lovesc în mine ca vânturi.
Moartea ’mi-omoară moartea ’n-adâncuri.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici

Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu ştiu prea bine.

Că pacostea şi furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Şade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,

La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...

- Cum, umblă şi după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu ştiu ce i-a cerut
Că nici n-avea şi nici n-a vrut.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici

Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu ştiu prea bine.

Că pacostea şi furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Şade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,

La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună o sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...

- Cum, umblă şi după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu ştiu ce i-a cerut
Că nici n-avea şi nici n-a vrut.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Himeră

Şi-acum, de vrei, răspunde-mi, grădină efemeră,
Prin care trece moartea în menuete fine,
Sub formă de femeie, de cântec sau himeră -
Răspunde-mi, mască rece, de ce m-aştepţi pe mine?

Eu nu vreau să beau cântul orbitei obosite
Şi n-aştept gestul milei din vechile icoane,
Nu vreau să-mi dai parfumul miresmelor trezite,
Nici floarea ce sucombă pe torsuri de coloane.

Nu vreau să-ţi fur misterul din ochi şi de pe gură,
Nici să repet cadenţa exodului trecut,
Ci dând nemulţumirii putere de secură,
Voi sparge forma veche a statuiei de lut.

poezie celebră de Claudia Millian-Minulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire

Nu fac nici rău, nu fac nici bine,
Dar moartea vine să mă ia...
Mă-ntreb: ce-o fi având cu mine,
Când nici nu mă gândesc la... ea?!

epigramă de Regnier Mathurin din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invatam o viata intreaga pentru a muri cat mai bine pregatiti
Am fost pe moarte si moartea mi-a spus: da-te jos,, esti prea greu,,, si asa am scapat de moarte
Moartea este o continuare a vietii... Omul moare dar memoria ramane.
Mai bine vsanatos si bogat decat bolnav si sarac,
Nu banii fac un om fericit ci numarul lor,

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Hary Fischman în Varsta/am 87 ani!/, Deceniul al 9-lea de viata
Adăugat de Hary Fischman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea

Doamne
tu
porti alaturi de mine
crucea mea
tu
ma ridici cand ma
prabusesc
tu
imi dai putere in
noaptea grea
tu
esti izvorul vietii
din care toate tasnesc
tu
esti lumina care-mi
arata calea prin bezna
tu
esti drumul spre
viata eterna.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde paşti tu, mielule...

Am un buget cam subţirel
Şi totuşi m-am decis, în fine,
De Paşte să-mi aleg un miel...
Şi-al naibii, mârâia la mine.

epigramă de Ica Ungureanu din Alb Umor (2012)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt Mihai Vodă

Sunt Mihai Vodă-n Alba sfântă,
Semeţ prin vremuri am rămas,
Mi-e ţara-n suflet şi cuvântă
Durerile... fără de glas.

Mi-e calul... gata de plecare
Şi buzduganul mi-e de foc,
Sunt fraţii mei la disperare,
Uitaţi de vise şi noroc.

E ţara scoasă la vânzare,
Peceţi domneşti s-au risipit
Si-n astă lume-atât de mare
Românii mei... au sărăcit.

Au fost trădaţi la fel ca mine
De pripăşiţi... aduşi de vânt,
Ce nu au mamă, nici ruşine,
Nici rădăcini pe-acest pământ.

Veniţi la Alba... neamul piere,
Ne plâng hrisoave şi fântâni,
Pentru-a renaşte din durere
Sămânţa noastră... de români.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!