Examen
Prea frumoasa domnișoară
Iar a dat la facultate...
(Peste-un ins - a câta oară?
Și cu bani, și... în etate!)
epigramă de Teodor Pracsiu din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Pentru a nu știu câta oară
Pentru a nu știu câta oară
Am dormit într-un copac
Îmbrăcat în sânii tăi
În culorile de mac.
Pentru a nu știu câta oară
Ți-am supt sânii din iubire
Pentru a nu știu câta oară
Înviat spre nemurie.
Pentru a nu știu câta oară
Am băut din vinul vechi
Fermecat de ochii tăi
Și de stele neperechi.
Pentru a nu știu câta oară
Te iubesc la infinit.
Seara îngână o chitară
Cerul s-a îndrăgostit.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie...
Bună ziua domnișoară
te aștept cu flori în gară
întro lungă zi de vară
trenul stă să nu apară
bună ziua domnișoară...
Sara bună domnișoară
mă îmbăt cu apă chioară
sper să nu fie gargară
trenul a venit de-o oară
eu te-aștept deși e sară...
Mai stau doar o oră-n gară
scumpă floare domnișoară
de nu vii în astă vară
dragostea poate să moară
ziua bună domnișoară...
Timpul nu așteaptă, zboară
și... vezi bine, bunăoară
mai plecă un tren din gară
știu și pentru-a câta oară
scumpă floare, domnișoară...
Ziua bună, domnișoară
eu te-aștept cu flori în gară!...
poezie de Gheorghe Gurău (8 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!
A câta oară?
A câta oară viața lui Cristos
așterne iarăși flori în ramuri vechi
și cântă rândunelele perechi?
Iar tu rămâi tot mort, tot neguros.
A câta oară slava lui Isus
aduce iar zambile și cicori,
un rai ce-mparte veșnic iar fiori?
Iar tu rămâi tot crunt, tot nesupus.
A câta oară spunem: A-nviat!
Și Cel ce-i viu, în zbor de ciocârlii,
te-așteaptă iar între ai Lui să vii?
Iar tu, tot sub povara de păcat.
A câta oară, în lumini de gând,
El vine iar, ca vântul printre brazi?
Și tu nu strigi: Rabuni! și nu cazi
ca să-I cuprinzi picioarele plângând.
A câta oară, seara spre amurg,
tu vezi către Emaus un străin,
un om ciudat, cu chip de lacrimi plin.
Și tu știi pentru cine I se scurg.
A câta oară în cămara ta,
prin ușa ferecată cu zăvor,
străbate iar divinul Salvator?
Și tu măcar nici nu-L întrebi ce vrea?
A câta oară, ca să-ți dea dovezi,
te-ndeamnă iarăși: Nu fi ne-nțelept,
ci puneți mâna-n rana Mea în piept!...
Iar tu ți-astupi și ochii să nu vezi.
A câta oară El te-așteaptă blând,
cu pâini și pești ca pe un ucenic?
Iar tu iei hrana și nu spui nimic.
Cât vrei să te mai rabde? Până când?
A câta oară, ziua, spre Damasc,
se-arată o lumină-n jurul tău?
Iar tu alergi mai crâncen și mai rău
să-i strângi ciorchinii și să-i storci în teasc.
Nu înțelegi că, totuși, într-o zi,
Îl vei vedea... când va zbura spre Cer?
Și noi vom fi cu El... iar tu stingher.
O, vino astăzi, nu mai zăbovi.
poezie clasică de Costache Ioanid
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dublă personalitate
Drăguță, mică de etate,
Studentă pentru prima oară,
"Boboc" era în facultate
Și "rara avis" în afară.
epigramă de Corneliu Costăchescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Declarațiune a la "Rică"
Inima-mi e ambetată
De amore, domnișoară,
Știți, iubesc întâiași dată
Pentru-a nu știu câta oară.
epigramă de Gheorghe Șchiop din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Muză
Gingaș trece-n neființă
iarna cu-aer de consoartă.
Cu mânuțe de domniță
primăvara mă întartă.
Învelită-n mii de muguri
se desfată-n ceru-albastru
și se-nalță în amurguri
cu-a ei sâni de alabastru.
Ca un pictor mă avânt
să o prind cât e virgină,
dar țâșnind ca din pământ
ea se mută pe-o stamină.
Mă întreb a câta oară
mă întorc l-astă bacantă
cu parfum de domnișoară
și capricii de amantă.
poezie de Livia Mihalachi
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Toți moșii, oameni în etate,
Nevolnici, cu vederea slabă,
Nevoie n-au de facultate...
Ci mai degrabă de o babă!
catren de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara nimănui
Totul e zădărnicie,
Mulți ucid, corup sau fură -
La așa democrație
Bună-ar fi... o dictatură!
epigramă de Teodor Pracsiu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Certitudine
Am cunoscut și eu o damă
Și despre ea să scriu îmi vine,
Dar nu-i nevoie de reclamă,
Că ea se vinde foarte bine!
epigramă de Teodor Pracsiu din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de împrumut
Împrumută-mi visul, Criss,
Dă-mi-l așa într-o doară,
Ca să văd a câta oară,
Mă înșeli chiar și prin vis...
Să văd prin ce Paradis
Pasul tău de domnișoară
Și-ochii-ți verzi de căprioară
De-al meu nume s-au dezis!
Împrumută-mi visul, zeie,
Dăruiește-mi-l o noapte,
Ca să văd cui, măi, femeie,
I-ai dat sfârcurile-ți coapte...
Și-apoi coapsa-ți rotofeie,
Printre mângăieri și șoapte!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupul moralist
Toți bărbații sunt la fel!
Țipă ea cu voce-acută,
Și o cred, în sfântu-i zel,
A-ncercat mai mult de-o sută!
epigramă de Teodor Pracsiu din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Legea fondului funciar
Certuri, morți și altercații,
Dar acum ce mai importă?
Când atâtea aberații
Tot pământul le suportă?!
epigramă de Teodor Pracsiu din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui sculptor
Maestre, vă întreb solemn,
Pe ton urban și ca o rugă:
Cum de-ați cioplit din acest lemn
Așa grozavă... buturugă?!
epigramă de Teodor Pracsiu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Secunda amintirilor rotunde...
Au dat în pârg cireșele de mai,
(A câta oară într-o veșnicie?)
A câta oară, am strigat: mai stai?
Și ți-ai închis răspunsu-n cochilie.
Pe țărmul mării, valul șterge pași,
(A câta oară, într-o vară oarbă?)
Puteai măcar o urmă să mai lași,
Pe care fluxul mării să n-o soarbă.
Și teii își așteaptă strai de flori,
Precum miresele în noaptea nunții;
Tu m-ai lăsat în prag de sărbători
Cu întrebări pe ridurile frunții.
Au înflorit și macii pe câmpii,
Însângerați de-atâta așteptare;
Eu te aștept și știu că n-ai să vii,
Dar te îmbrac în vară și iertare.
Au dat în pârg cireșele de mai
Și să le gust, mi-ar întregi amarul;
Că, ai uitat, nebun, cum mă strigai
Și ce bogat ți-era vocabularul!
Azi, doar tăcerea înflorește-n noi,
Ca o pedeapsă-a nopților flămânde
Și-aș vrea doar o secundă înapoi,
Secunda amintirilor rotunde...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea din noi
Câta liniște e în noaptea din mine,
Și câta iubire e în ziua din tine,
Sunt fericită, că avem de acum,
Și zi și noapte, doar un singur drum.
Am rătăcit străini prin lume...
Dar nimeni n-a știut să dea un nume
Și pe la fel de fel de uși am fost,
Însa iubirea noastră, are acum un rost.
Îmi mângâi pletele si asta ma-nfioară
Si gura mi-o săruți, a câta oară?
Sunt împlinită că am fost și suntem doi,
Și fericită c-avem liniștea în noi!
poezie de Lusiana Drăgușin (14 octombrie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăgușin

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui impostor
Sub chipul vesel văd, în fine,
O teamă grea, de nepătruns,
Că-n mintea-i conservată bine
Nici o idee... n-a ajuns.
epigramă de Teodor Pracsiu din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Politicianul demagog
Pentru voturi și putere,
Care-nseamnă bani, avere,
Vezi ades' câte-un "deștept",
Care-și dă cu pumii-n piept
Și declară-(a câta oară?):
"Pentru tine țărișoară,
Chiar și-n foc eu aș sări,
Mi-aș da viața, aș muri!"
Dar de-ar fi la o adică,
Fuge copleșit de frică.
pamflet de George Budoi din Politică și politicieni (25 septembrie 2013)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa mea, frumoasa mea...
Frumoasa mea, frumoasa mea
Cu inima de scoici stelare,
A încolțit în piept târziu
Un fulg de frunză trecătoare.
Se-nalță, cade, reînvie
Pe pala vântului ștrengar,
Respir parfumul poeziei
Iubirii ce o port ca dar.
Frumoasa mea, frumoasa mea
Cu inima cleștar de vis,
Tămăduiește-mi rana vieții
Prin aripa ce m-a cuprins.
A încolțit ghinda candorii,
Stejarul s-a ascuns în noi
Pe culmea nemuririi care
Își spală fulgerele-n ploi.
Frumoasa mea, frumoasa mea
Iubirea ta-i parfum de stea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Apoi
Privirea-și aruncă -napoi
Pășește în nepăsare,
Între mine și voi...
Mândru stă podul în rame,
Zorite lumine!
Printre puzderii bizare,
Obscure... El râde!
Semeț se înalță,
Gheizer pe ape
Să zboare!
Și iar își retrage
Șuvoiul din maluri...
Și iar îl aruncă din nou
Mai sus și mai tare
Ispită în revărsare,
De confirmare
A câta, a câta oară?!
Și acum?...
Încotro
Să m-abat?
Stă ascensorul,
Cată răspunsul:
La ce destinat?!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Plagiat
Îl presimțeam și-a fost rostit, în fine,
Cuvântul greu, fatidic: "Plagiat!"
Nu-i greu să bănuim ce a urmat:
Volumul se vându... cu mult mai bine!
epigramă de Teodor Pracsiu din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!