Nu poţi!

Nu poţi amintirea oricum, s-o arunci,
Nici vorbele tale, nici clipa de-atunci,
Nici lacrima grea pe chipul tău plâns,
Nici braţele tale cu care m-ai strâns!

Nimic din ce-a fost rămase în mine,
Pe care destinul le leagă de tine.
De-aceea alerg prin timp înapoi,
Cu tot ce înseamnă o lume din noi.

Şi întind al meu braţ, încerc să te prind,
Aievea de-ai fi, să nu mă desprind,
Imagine dulce te-apropie-ncet,
Pe drumul de seară cu-amurg violet.

Când gândul mă-aleargă pe-ntinderi de ape,
Iar chipul tău galeş se-aşază pe pleoape.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea din noi

Te-aştept şi-acum, în fiecare seară,
deşi-nţeleg că nu mai poţi s-ajungi...
Pe-aleea noastră-au înflorit salcâmii,
nu vreau să te-ntristez şi nici să plângi!

Dar cât de lungă-mi pare aşteptarea –
tăcerea grea se-aşterne între noi...!
Ce-a fost rămâne doar o amintire –
se scutură salcâmii de atâtea ploi...!

Rămâne doru-n cuget, ca o umbră,
iar chipul tău se-aşterne peste ea,
încerc să-l trec prin rama din fereastră,
dar amintirea parcă nu mai vrea...!

Încep să uit a timpului măsură,
regretele din umbră mă-ncolţesc,
privesc uimit la chipul din oglindă,
pe zi ce trece văd că-mbătrânesc!

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar gândul mai poate s-atingă o stea...

Mai aproape de cer de-aş putea să mă-nalţ,
la condurii de îngeri să ajung să-i încalţ,
poate-aş trece-ntr-o lume în care visez,
într-o stea fără nume, să mă aşez...

Nu ajung nici la stele, nici la cer nu ajung...
când aproape le-ating, drumul e şi mai lung...
timpul curge la fel pân' la primul popas,
ani-lumină se-aşază pe cadrane de ceas...

Şi aripi de-aş avea, n-aş ajunge la cer...
e azurul morgană dintr-un zbor efemer...
o iluzie-albastră expansivă-n genuni,
care trece prin timp şi nu poţi s-o aduni...

Înc-o treaptă mai urc, deşi ştiu că mă mint,
când himere ating şi cu ele m-alint...
şi când cred c-am atins astrul ce l-am visat,
mă trezesc că, de fapt, nicăieri n-am plecat...

Doar cu gândul putem să atingem o stea...
şi nici gândul nu ştie care e steaua mea...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu n-ai nimic

Tu n-ai nimic în lume,
nimic din tot ce-i rău,
nici bogăţii, nici nume,
nici desfătări, nici glume,
dar ceru-ntreg e-al tău.
Tu n-ai nimic în viaţă,
nimic pe-acest pământ,
nici vinul ce răsfaţă,
nici haina cea măreaţă,
dar tot ce ai e sfânt!

Tu n-ai nimic ce leagă,
ca cei ce totul vor.
A lor e clipa dragă,
a lor e lumea-ntreagă,
dar cerul nu-i al lor.

Tu n-ai nimic sub soare
şi toţi te râd mereu.
A lor e-a vieţii floare
şi cupa-mbietoare.
Al lor e tot ce moare.
Al tău e Dumnezeu.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai buni ani din viaţa ta sunt cei în care hotărăşti că problemele tale sunt ale tale. Când înţelegi că nici mama, nici ecologia, nici preşedintele nu e răspunzător, îţi dai seama că tu îţi controlezi destinul.

citat din Albert Ellis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De îmi dai un semn

Rămâi aşa precum eu te-am păstrat
În anii care-au fost mereu în goană,
Un chip frumos şi tânăr, neschimbat
Şi zugrăvit ca într-o icoană.

Nici sufletul, nici gândul nu-l schimba,
Că-ascund în ele dulcea gingăşie,
E tot ce mi-a rămas în urma ta,
De când avem în viaţă-o pribăgie.

De îmi dai un semn, slăvit să fie Domnul,
Din clipa aceea binecuvântată
Ca presărat cu vise-mi fi-va somnul,
Visându-te la fel ca altădată.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De îmi dai un semn

Rămâi aşa precum eu te-am păstrat
În anii care-au fost mereu în goană,
Un chip frumos şi tânăr, neschimbat,
Şi zugrăvit ca într-o icoană.

Nici sufletul, nici gândul nu-l schimba,
Că-ascund în ele dulcea gingăşie,
E tot ce mi-a rămas în urma ta,
De când avem în viaţă-o pribegie.

De îmi dai un semn, slăvit să fie Domnul,
Din clipa aceea binecuvântată
Că presărat cu vise-mi fi-va somnul,
Visându-te la fel ca altădată.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt o clipă...

ochii tăi nu mă văd
nu mai sunt
o clipă
de timp pierdută
cineva m-a aruncat în lume
o simplă clipă
care nu trebuie nimănui
când mă vezi mă arunci
un bobârnac şi gata
m-am dus
am fost oare dată ţie?
eu cu sufletul meu
transformat în clipa
nici măcar colorată
doar simplă şi incoloră
nu spun nimănui nimic
nici măcar o clipă
iar în final tu sufli
în timp să mă duc
departe
gata ai scăpat de mine
de inutila clipă
care nu are ce căuta
în viaţa ta!

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul tău

dacă soarele n-ar fi
chipul tău n-ar străluci
fir de iarbă-n sol arid
sigur nu s-ar fi ivit

nici oceanul planetar
n-ar avea sepii şi mal
nici apus nici răsărit
nici poet îndrăgostit

soarele-ntr-o bună zi
se va stinge, va muri
dar cât arde, ard şi eu
tot privind la chipul tău.

poezie de Doina Bonescu din Cuvinte pictate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg cu gândul

Alerg cu gândul peste mări şi ape,
Peste câmpuri întinse, peste munţi,
În Univers pătrund tot mai aproape
Şi tot întind închipuite punţi.

Alerg prin galerii şi prin genuni,
În zbor de chinuite încleştări,
Mai cred şi câteodată în minuni,
În timpul ce-l consum în căutări.

Într-un ocean de gânduri mă scufund,
Când liniştea se-ascunde-ntr-un apus,
Ocean nemărginit şi fără fund,
Cep doar nedumerire mi-a adus.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constanţă

de când cu acest covid,
omu-a devenit hibrid,
nu-i nici cer, dar nici doar humă,
nici granit, dar nici de gumă,
nu-i nici claie, nici balot,
nu-i nici struţ, nici Phoenix tot,
pus într-al lui Procust pat,
nici stingher, nici adaptat,
nici străin, dar nici acasă,
nici cucută, nici melasă,
nici în zeghe, nici în togă,
nu-i nici bocet, nici eglogă,
nici Manole, nici Icar,
nici beznă, dar nici habar,
nici tăcere, nici cuvânt,
nici pareză, nici avânt,
nu-i nici orb, dar nici nu vede,
nici în sine că se-ncrede,
nici profet, nici Antihrist,
nu-i nici vesel, dar nici trist,
nici Einstein, nici Poptămaş,
nici strămoş şi nici urmaş,
nu-i nici ciornă, dar nici act,
nici prea plin, nici vid compact,
nici faun, nici eunuc,
nici cloşcă, nici ou de cuc,
nici pesmet, nici cozonac,
nici înger, nici pui de drac,
nici Midas, dar nici sărac,
nici fasole, nici arac,
nu-i corabie, nici port,
nu trăieşte, nici nu-i mort,
doar există, dar nu-i viu,
nici expert, nici ageamiu,
nu se-nalţă, nici nu pică,
nu învinge, nici c-abdică,
rămânând ce-a fost: nimică.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suglet sfânt

Târziu în miez de noapte
Când luna e la pândă
Când lupii toţi visează
O lume doar a lor,
Noi îţi atingem chipul
Să poţi avea un zâmbet
Să vadă-n tine toţi
Un om nemuritor.

Tu eşti al nostru frate
Şi vrem să fii ca noi
Îţi oferim destinul
Curat ca si un nor
Suntem fiii luminii
Trimişi de Împăratul
Care ne este Tată
Şi-un zeu preaiubitor.

Îmbracă-ţi a ta haină
Şi-apucă-mă de mână
Să-ti arătăm regatul
În care vei veni
Te v-om purta pe braţe
Pe flori culese-n zori
Prin locuri mii la care
Nici nu te poţi gândi.

Vei fi ca noi o stea
Ce luminează codrii
Vei fi un magic scut
În zile cu furtună
Vei da-napoi naturii
Tot ce-a pierdut în timp
Pământul căpătând
O lume mult mai bună.

poezie de Alin Ojog (16 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când noaptea nu venise

În mine porţi de suflet stăteau mereu închise,
Iar ziua nu plecase, nici noaptea nu venise,
Când patima-aşteptării alunecase-ncet,
Pierzându-te în haos şi-amurgul violet.

Tu, minune-a lumii, în taină-ai apărut,
Cu frumuseţea serii, venind dintr-un trecut,
Sfioasă şi gingaşă sau poate doar părere,
Cu-o lume de poveşti, ascunsă în mistere.

Destin fărʼ de pereche, mereu de nepătruns,
De care până astăzi nu-i pot găsi răspuns,
Te simt acum, aievea, iubire şi simbol,
În casa mea stingheră, tu ai umplut un gol.

Eu îţi citesc în ochi privirile sfioase,
Când noaptea nu venise, iar ziua nu plecase.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tristeţe, totul are două feţe. Nu poţi fi nici în iad şi nici în rai, nici în viaţă şi nici în moarte, nici fericit şi nici nefericit. Un plâns fără lacrimi, un echivoc fără sfârşit. Căci nu te izgoneşte ea în aceeaşi măsură din această lume, ca şi din cealaltă?

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gustul potrivit

De pe scena verii, iată,
Pleacă luna lui Gustar.
Îmi ramâne-n gând regretul
Nici prea dulce, nici amar.

Din stele ultima ploaie
Cade, ca un vechi hotar
De la mine pân' la tine,
Nici prea dulce, nici amar.

Seva pomilor coboară
Plânsu-n rădăcină iar,
Lăsând peste ram frunzişul,
Nici prea dulce, nici amar.

Cu miros de crizanteme
Şi cu brumă-n mânecar
Un alt anotimp va cerne
Nici prea dulce, nici amar.

Şi-n spectacolul ei, viaţa
O s-aprindă-n inimi jar,
Încălzind în noi firescul
Nici prea dulce, nici amar.

Doar iubirea ta să fie
Veşnic rolul principal
Lăsându-mi pe buze gustul
Nici prea dulce, nici amar.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe deal un sat

În satul ăsta-nsingurat
nici câini, nici clopote nu bat.
Nimic nu-i tulbură zidirea:
nici paşii mei, nici amintirea,
nici foc, nici molimi, nici jivine
şi nici păreri de rău sau bine.
În dalba lui singurătate
dorm oile pietrificate.
Pacea-i aşijderea din veac:
oasele zac,
pietrele tac.

poezie de Dominic Stanca din Rustice
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarce-te! (Lui Adrian Păunescu)

Acolo unde ai plecat nu e nici soare, nici păcat.
Nici n-or să poată ochii tăi să vadă negrul din scântei!

Acolo unde mi te-au dus ursitele într-un apus
Nu e nici rouă şi nici stea, nici uriaşă, Umbra ta!

Acolo unde drumul tău s-a frânt ca inima de Zeu
Nu e nimic, nici timp nu e, nici vise şi nici dragoste!

Şi dacă-atât de multe-ai fost, şi dragoste şi adăpost
Pentru un munte de bărbat cu vocea care a tunat

Pentru doi ochi de stele vii, dacă nu poţi să reînvii
Mirajul ce-ai trăit cu noi în lacrimă şi în nevoi,

Tu, suflete împărătesc te-ntoarce-n spirit românesc!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin lentilele tale oamenii capătă forme cuminţi

dumnezeieşti
neîncepute
chiar
ca fructele date în pârg
uneori taci să nu le zdrobeşti culoarea
cu un cuvânt
poate că greşeşti
sau poate că nu
şi eu te ispitesc
aruncându-ţi în minte gânduri
despre care nu aveai habar

m-aş bucura să tresari când versurile astea
vor trece prin lentilele tale
ca mărgelele prin firul subţire
sau ca stropii de apă pe buzele arse
dar nu se va întâmpla nimic
nici măcar o aşteptare
nu aştept
nici măcar o tăcere

prin lentilele tale oamenii capătă forme cuminţi
dumnezeieşti
eu nu
eu nimic
nu pot să fiu începutul zdravăn
în care ne simţeam
minunat

şi nici soldatul ucis
eu nu
eu nimic

m-aş bucura să te rogi pentru mine măcar
în miezul nopţii

când îmi strâng neputinţa în cercul de foc
şi visez că tinereţea ta
mă frământă mai mult
decât o poezie nescrisă

prin lentilele tale oamenii nu au nimic în comun
cu iluziile
sunt cuminţi
eu nu
eu nimic

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea poetului...

Cerul, drumul şi gândul, nu le poţi îngrădi*
Nu poţi franje blestemuri, nici de soartă fugi
Numai albă tăcerea, numai mutul destin
Prelunjeste plăcerea răstignirii pe chin...

Drumul ăsta pe care-l savurai în citate
Ţi-a înfipt cu pudoare un pumnal pe la spate
Drum de care spune-ai că nu-l poţi îngrădi
A servit numai bară între "cer" şi "gândi"...

Noi rămăşi fără tine într-o iarnă târzie
Ne-am trezit singuratici, părăsiţi în pustie
Şi de-atunci nu mai ştim ce înseamnă poezie
Nici ubire de oameni, nici iubire de glie

Parcă luase-i cu tine tot ce"nseamn-a gândi
Şi-ntr-o ţara-prostie nu mai ai ce mai scri
Ne -a rămas contemplarea albăstrimii de ceruri
Pe plachete cu versuri de Grigore Vieru...

*-citat din G. Vieru

poezie de Iurie Osoianu (14 februarie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânsul păsărilor

Ziua cade îngenunchiată-n noapte
o durere difuză îşi înfige spinii
sub armura albă a tâmplelor
vibrează-n limpezime falsă tăcerile
ne-am prins amândoi pereche nebună
cu dansatoarele depărtării
bezmetice izme
tu n-ai putut să-ţi smulgi iubirea
din cleştii pământului
nu ştiu iubite când te-ai desprins şi unde
eu am rămas să-ţi cristalizez absenţa
am să te reconstruiesc
într-un amurg potolit
formă a iubirii din mine
încerc să-mi împletesc gândurile
în gândurile tale
cu o clipă
clipa aceea prinsă
la convergenţa dintre două lumi
în spaţial acela
am rămas doar eu
peste mine tremură chipul tău întreg
poate nici nu ai fost decât imaginea iubirii
tristeţea mea este că nu pot să mă regăsesc
ca atunci
ce fericită eu mi-aş fi ţesut un cântec
din acordurile inimii tale
vroiam să prind luna pe ape
acum sufletul nu mă iartă
nu-mi vorbeşte
rătăcit în ţărâna iluziilor
nici tu nu-mi vorbeşti
să-ţi simt prezenţa în absenţă
au rămas doar umbrele iubirii tale
în plânsul păsărilor
să-mi îngroape ultima himeră.

poezie de Agafia Drăgan din Nevoia de Fericire (2014)
Adăugat de Agafia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul şi covrigul

Cred în tine poezie
din nimic zău m-ai creat
şi de-atunci fir-ar să fie
nici poet nu-s nici bărbat

Din nimic zău m-ai creat
cred în versul tău de aur
chiar dacă m-arunci din pat
patul tău cel plin de lauri

Cred în mersul tău de aur
o de când fir-ar să fie
am încălecat pe-un taur
cred şi-n mine poezie

Din nimic tu m-ai creat
şi poet dar şi bărbat

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 februarie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!