trasura

Domnul Liszt

A venit aseară cu-o trăsură –
L-a adus un înger mai de sus.
Nu voia să vină, dar, supus,
A bătut tot drumul o măsură

Şi trăsura lui era de ceară,
Dar venind jandarmii cu toptanul
Şi mandate pământeşti, să-i ceară
Acte şi să-i vadă gemanatanul,

A trecut ca duhul prin pereţi.
Nu-l simţiţi în suflet cum adie?
De aceea nici n-o să-l vedeţi
Domnul Liszt e numai ARMONIE!

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plimbare cu trăsura

Te-aş invita iubito-n trăsură pe la şase
Să facem o plimbare cu storurile trase
Când soarele apune în suflete solemn
Trăsura e din cronici şi caii sunt din lemn
Avea zapis, plimbarea-i permisă doar pe seară
Dar vezi că vizitiu-i ca la muzeu, din ceară
Şi se fereşte straşnic să calce pe termite
Căci datoria lui atât e: să imite
Cum şi noi suntem două plăpânde imitaţii
De care n-au să ştie vreodată invitaţii;
Să-ţi ceri bilet de voie căci părăsindu-ţi locul
Figura de ansamblu, n-o afectează jocul
Să-mi spui ce ai e spus discret şi pe şoptite
Cum picură tăcerea în seri din stalactite
Să te menţii în formă, vom merge doar la trap
Aş vrea să fii atentă şi semn să-ţi fac din cap
Că inima nu are de ce să ne palpite:
Noi suntem manechine cu arcuri ruginite

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă fără rost

Un voal. Tăceri. Priviri. Zâmbeşti. Trăsura
Şi caii în galopul lor nebun,
Ţi-aş cotropi făptura ca un hun,
Şi gura ta magnetică, ea, gura,

Iar buzele, ah, buzele, îmi spun
Că o să-mi dai tot sufletul de-a dura,
Ţi-oi venera la asfinţit curbura,
Cât zburzi si zburzi, cochetul meu taifun.

Dar când să te cuprind, te-ascunzi, dibace,
Sub orizontul putred ce-i al lui,
Un voal. Tăceri. Un zâmbet. Nu-mi dau pace,

Trăsură. Cai. Galopul ăsta şui,
Şi iarăşi mă retrag în carapace
Şi iarăşi pofta mi-o agăţ în cui...

sonet de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima trăsură

Astăzi am pierdut din nou trăsura
Următoarea vine doar la anul
Şi m-au dat afară de la hanul
În care îmi ţineam harababura

Am renunţat pe rând la câte toate
M-au însoţit în viaţa asta scurtă
Un pachet de cărţi că pentru burtă
Zoresc braunian atâtea gloate

"- Ia-mă nene!", le fac semn la toţi
Demnitarii care au caleşti
De care dragul meu să te fereşti
De nu vrei să nimereşti sub roţi

Şi-aştept aşa de-o veşnicie poate
Un căţel chiar mi-a stropit pachetul
Că mi-a venit să-l prind de cap procletul
Să-mi plătească daunele toate

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

La miezul nopţii, va sclipi o stea
Iar din bostan ieşi-va o trăsură,
Cu murgii albi, ca pulberea de nea,
Spre a urca pe-a lunii coamă sură.

catren de Simona Marinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine, lipiţancă sură,
Scoţând scântei în urma la trăsură
Şi nu lăsai fruntea jos în curmătură,
Clipei ce vine şi pleacă-n bici, sură...

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A se vedea

A se vedea la orizont gura mea deschisă
trăsură trasă de ochii mei
în care dorm departe.
Şi îţi arăt cu degetul... cu osia
cu biciul mâinii drepte
şi sângele îl arunc covor
să păşeşti...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teorie

Eu sunt doar ceea ce se află în jurul meu.
Femeile înţeleg asta.

La o mie de iarzi de trăsură
Ea nu mai e ducesă.

Şi-atunci, acestea-s tablourile:

Un hol întunecat;
Un pat înalt înconjurat de perdele.

Acestea-s doar exemple.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

.. bătea un aprig vânt
pe drumul care duce
în ţara viselor târzii
cercând crâmpee de cuvânt s-apuce
din anfilada viselor pustii
numai trăsura care pleacă
în ţara viselor portocalii
tăia o pârtie în promoroacă
-un fir al Ariadnei pentru vii...

poezie de Iurie Osoianu (22 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzia unei insule

Diseară-i plecarea în insula mea,
trăsura de nuc te aşteaptă la scară,
ia-ţi haine mai groase şi nu-ntârzia,
căci câini-poliţişti s-ar putea să apară.

Nu-ţi face probleme, birjarul e mort
şi caii sânt morţi şi trăsura e moartă,
fugim fără martori în nu ştiu ce port,
în insula mea la cinci capete spartă.

Acolo, vom creşte copii monstruoşi,
la chei de metal şi de mâzgă vor râde,
cu veşti ne-o ticsi de la moşi şi stramoşi,
tic-tac, telegraful cadavrelor ude.

Vom trage trei filme color, de deochi,
şi le vom trimite în lume de-a rândul,
ca-n sticle băgându-le în câte-un ochi,
Al Patrulea Ochi pentru casă păstrându-l.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Patrascu Ionut
Comentează! | Votează! | Copiază!