Ultima trăsură
Astăzi am pierdut din nou trăsura
Următoarea vine doar la anul
Și m-au dat afară de la hanul
În care îmi țineam harababura
Am renunțat pe rând la câte toate
M-au însoțit în viața asta scurtă
Un pachet de cărți că pentru burtă
Zoresc braunian atâtea gloate
"- Ia-mă nene!", le fac semn la toți
Demnitarii care au calești
De care dragul meu să te ferești
De nu vrei să nimerești sub roți
Și-aștept așa de-o veșnicie poate
Un cățel chiar mi-a stropit pachetul
Că mi-a venit să-l prind de cap procletul
Să-mi plătească daunele toate
Dar nu-i el de vină ci sunt eu
Lumea asta care-mi e străină
Nu mai vrea s-ajungă la lumină
Și s-a rupt complet de Dumnezeu!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre plată
- poezii despre pagubă
- poezii despre lumină
- poezii despre cărți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.