Poezii despre tanji
Rezultate pentru tanji în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Mai vreau să fiu copil
În ghetuțe lustruite
vreau să-ți pun un mic bănuț.
Dacă tu ești cel cuminte,
cumpără-ți ceva drăguț.
Poate fi o acadea,
sau o ciocolată mică.
Nu tânji la altceva,
ce e mult, e mult și strică.
Și să meargă totul bine,
fă si tu o faptă mare:
dacă ghetele ți-s pline,
dă și la cel care n-are.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre dulciuri, poezii despre copilărie sau poezii despre ciocolată
Îngerul
Pe ceruri, în noapte, un înger zbura
Și-un cântec din ceruri cânta.
Și lună, și stele, și norii pe vânt
Uimiți ascultau acel cânt.
Cânta despre drepții cu albe veșminte
Din umbrele raiului sfinte.
Cânta despre Tatăl ceresc, lăudându-l -
Și neprihănit era cântul.
Ducea către lumea aceasta de jale
Un suflet în brațele sale;
Iar cântul rămase în sufletul crud
Uitat în adânc, neștiut.
Și vreme-ndelungă, prin lume, cu dor
Tânji într-un chin arzător,
Nestinsă de tristele omului plângeri,
Cântarea aceea de îngeri.
poezie celebră de Mihail Lermontov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre muzică
- poezii despre suflet
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre sfinți
Când iarba-mi va fi cer
Când iarba-mi va fi cer,
Iar eu un praf de-albastru,
Când voi pieri stingher
Plecând pe un alt astru,
Când lumea va huli
Numele meu de-a pururi,
Când toți îmi vor găsi
Mulțime de cusururi,
Când chiar și Dumnezeu
Se va ascunde-n ceață,
Când vei dori mereu
Să mă mai vezi la față,
Tu nu te necăji,
Ci îți urmează calea
Chiar dacă vei tânji
Ca eu să îți curm jalea.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (18 aprilie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre religie, poezii despre dorințe, poezii despre dor, poezii despre astre sau poezii despre Dumnezeu
Cu glasul stins, măicuță (aproape parodie după poezia "O,mamă" de Mihai Eminescu)
Cu glasul stins, măicuță, din mult trecute vremi,
De sub pământul rece, să trec vama mă chemi.
Către tine întind mâna, dar nu voi ca să ajung,
Fiindcă viața e doar una, după ea nu vreau să plâng.
Mai lasă-mă, bună mamă, în viața care o am,
Și-ți promit, de bună seamă, c-am să vin peste un an.
Vom fi iarăși împreună, tu la piept să mă-încălzești.
Voi lăsa și eu în urmă, multele plăceri lumești.
Cerul ne va fi lăcașul, în care vom veșnici,
Pământul va fi orașul, după care vom tânji.
Un timp, stele luminoase. După ce vom străluci,
Precum Hristos înviase, viață iar vom dobândi.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă, poezii despre promisiuni, poezii despre poezie, poezii despre plăcere, poezii despre plâns sau poezii despre oraș
Antirăzboinic
cam și cum ruinele ar putea
fi vesele
ca și cum planeta
ar tânji după-un gol de planetă
ca și cum am citi în ziar
"cedez boabă de rouă din potirul de mac
contra unei urme
de cianură din sărutul fatal"
ca și cum poezia aceasta
scrisă ar fi pe cenușa dezmățului,
epilog nunții androizilor când
poetului i s-a terminat
cota de tropi hărăziți
pentru veacul în curs,
când se aprobă divorțul
dintre retină și verdele crud-aromat,
dintre auz și văzduhul livezii frumos trilurat,
dintre dimineața cu soarele
mijind căpșuniu pe un cer voroneț
și bucuria intrării-n tumultul orașului tânăr,
[...] Citește tot
poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre planete, poezii despre verde, poezii despre tinerețe, poezii despre sărut, poezii despre sfârșit, poezii despre salvare sau poezii despre rouă
Limba Română
Limba română sunt eu!
Am fost zămislit de părinți
În limba română.
Fiecare celulă a ființei mele
Pământene,
E plămădită în grai românesc.
Până am ieșit la lumină,
Am început a-l șopti,
Odată cu prima picătură de sânge
Pornită să ducă viața și limba
În celelalte alcătuiri
De le zicem celule sau inimă.
Apoi... am gângurit primii pași,
Laptele ce l-am supt
Și brațele de gâtul mamei
Au fost în limba română.
Limba română nu se învață.
[...] Citește tot
poezie de Virgil Răzeșu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre bogăție, poezii despre învățătură, poezii despre început, poezii despre școală sau poezii despre sânge