Antirăzboinic

cam şi cum ruinele ar putea
fi vesele
ca şi cum planeta
ar tânji după-un gol de planetă
ca şi cum am citi în ziar
"cedez boabă de rouă din potirul de mac
contra unei urme
de cianură din sărutul fatal"
ca şi cum poezia aceasta
scrisă ar fi pe cenuşa dezmăţului,
epilog nunţii androizilor când
poetului i s-a terminat
cota de tropi hărăziţi
pentru veacul în curs,
când se aprobă divorţul
dintre retină şi verdele crud-aromat,
dintre auz şi văzduhul livezii frumos trilurat,
dintre dimineaţa cu soarele
mijind căpşuniu pe un cer voroneţ
şi bucuria intrării-n tumultul oraşului tânăr,
o echilibru acut necesar
în numele căruia
cer răspicat
în clipa aceasta adânc verticală
supremul recurs;
raţiunea există, pământul
hamal nuclearei nevroze
cu faţa pândită de plăgi virtual... hiroşime
mai poate, e musai să fie salvat!

poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a arătat în repetate rânduri (de către mine şi în special de către Th. Reik) până unde poate merge analogia dintre religie şi nevroza obsesională, care dintre particularităţile şi dintre vicisitudinile constituirii religiei pot fi înţelese pe calea aceasta. Cele afirmate sunt în deplină concordanţă cu faptul că smeritul credincios este în cel mai înalt grad protejat împotriva pericolului anumitor îmbolnăviri nevrotice; acceptarea nevrozei universale îl scuteşte de povara contractării unei nevroze personale.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Pământul cere şi Supremul răspunde, clipa realizării poate fi chiar aceasta.

citat din Sri Aurobindo
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin respiraţie şi inspiraţie, noi facem legătura dintre macrocosm şi microcosm. Iar legătura dintre oameni, o păstrăm prin Voce. Vocea poate fi tăcută sau poate fi scrisă în cuvinte. Când o voce e scrisă, rândurile prind viaţă şi încep să respire. Uneori, poţi auzi, oftând, câte o pagină. Atunci când o carte este abandonată.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firescul dintre ipocriţi

Sunt cel mai mic dintre cei mari
Ori cel mai beat dintre cei treji,
Cel mai fricos dintre viteji
Sau mai creştin între barbari.

Cel mai civil dintre civili
Şi cel mai seamăn dintre semeni,
Cel mai fălos dintre umili
Ori cel mai vitreg dintre gemeni.

Cel mai disciplinat rebel
Şi cel mai dificil discipol,
Sunt cel mai demodat model
Şi sunt cel mai frumos ridicol.

Cel mai trufaş dintre smeriţi
Cel mai fidel dintre adulteri,
Firescul dintre ipocriţi
Şi cel mai demon dintre îngeri.

Sunt cel ce sunt cum mă vedeţi
Succint pierdut în amănunt,
Luaţi-mi totul dacă vreţi
Ori mă lăsaţi aşa cum sunt.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa pură este prezentă Aici, Acum, nu acolo sau atunci. Conştiinţa Pură este pretutindeni, însă nu poate fi zărită dacă privitorul poartă ochelarii minţii. Pentru a vedea dincolo de forme, este necesar să fii liber de forme, iar când vei fi liber de forme, formele te vor îmbrăţişa, pentru că tu le vei oferi spaţiul necesar în care ele îşi pot reaşeza paşii. Căci niciodată sunetul nu va merge acolo unde nu este loc pentru el. Tocmai de aceea, Liniştea este spaţiul liber - spaţiul gol - în care orice sunet se simte Acasă. Liniştea este Acasă. Spaţiul dintre forme susţine existenţa şi echilibrul formelor. Aceasta este Liniştea. Pauza dintre două sunete susţine existenţa şi echilibrul sunetelor. Aceasta este Liniştea. Eternă, tăcută şi smerită. Să fie oare un exemplu bun de urmat şi de către omenie?

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un predicator te sfătuieşte să-ţi iubeşti duşmanii, omul obişnuit se revoltă contra acestei idei, pe care o găseşte insuportabilă şi de origine religioasă. Dar, în realitate, predicatorul îţi face cunoscută o lege, una dintre cele mai importante legi de igienă şi de morală. Nimeni, chiar dacă ar fi pentru binele corpului său, nu-şi poate permite să se lase purtat de ură. Aceasta are efectul unei doze repetate de otravă.

Florence Scovel Shinn în Poarta secretă care duce la reuşită
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă cineva priveşte cerul într-o noapte senină, fără Lună, obiectele cele mai strălucitoare care se văd sunt probabil planetele Venus, Marte, Jupiter şi Saturn. Vor mai fi şi un număr mare de stele exact la fel ca Soarele nostru, dar mult mai departe de noi. De fapt, unele dintre aceste stele fixe par a-şi schmba foarte lent poziţiile una faţă de cealaltă atunci când pământul se mişcă pe orbită în jurul Soarelui; în realitate ele nu sunt deloc fixe! Aceasta deoarece ele sunt relativ aproape de noi. Pe măsură ce Pământul se mişcă în jurul Soarelui, le vedem din diferite poziţii pe fondul stelelor mult mai îndepărtate. Din fericire, aceasta ne permite să măsurăm direct distanţa dintre stele şi noi: cu cât sunt ma aproape, cu atât par că se deplasează mai mult.

Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului – de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa dintre un secret şi o minciună este asemănătoare cu diferenţa dintre gheaţă şi apă. Când încălzeşti gheaţa, aceasta devine apă. Iar când forţezi pe cineva să-ţi dezvăluie secretele, acestea ies în formă de minciună.

citat din Munendra Dwivedi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zori de ziuă astăzi

ca un animal de pradă ne pândeşte iubirea
smoala nopţii ne suie în cănile de cafea
avem puţin plumb topit pe buze în dimineaţa aceasta
când ni se naşte orizontul în văz

tu, ce colosal semn de întrebare...

eu sunt minciuna ce îţi răspunde mirării
în dimineaţa aceasta adevărul e pentru îngeri
nu-n sângele nostru unit în păcate

în demiurgia clipei
existenţele ne poartă corespondenţă cu Eternitatea,
apoi iar căzând în luturi
luptele dintre noi
emană într-o carnalitate mâine mormânt
parfumul florii lui Eros

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Eros
Comentează! | Votează! | Copiază!

O greşeală fundamentală în felul în care funcţionăm azi ca societate este diferenţierea uriaşă dintre muncă şi plăcere. Unde este acea lege universală, divină, care spune că munca trebuie să fie corvoada de la care de abia aştepţi să scapi? Cu ajutorul psihologiei se ridică o nouă înţelepciune la suprafaţă: înţelepciunea vocaţiei. Când munca şi plăcerea devin una, când activitatea ce îţi ocupă cel mai mult din zi te bagă în starea de flux, la fel cum te bagă joaca cu mingea de uitai că te-a chemat mama la masă, când îţi dezvolţi abilităţi în timp ce te joci, atunci îţi trăieşti vocaţia. Aceasta este investiţia supremă în orice fiinţă umană care va transforma societatea şi planeta. Oamenii cu vocaţie sunt oameni care muncesc din şi cu iubire. Într-o lume în care munca e făcută cu iubire, multe dintre suferinţe rămân doar o amintire. Dar pentru a face munca din iubire... e nevoie să ne găsim iubirea. Iubirea din noi, iubirea pentru viaţă, pentru oameni cunoscuţi şi necunoscuţi încă, pentru planetă.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În războiul de odinioară dintre materialism şi idealism, dintre cei ce gândeau lumea aceasta şi cei ce visau lumea cealaltă, dintre "prietenii pământului" şi "prietenii cerului" (ca să folosim vocabularul lui Platon, marele câştigător...), filozofia hedonistă zace în tabăra învinşilor!

începutul de la Scurt manifest hedonist, Preambul de Michel Onfray (2011), traducere de Vlad Russo
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentul absurdului nu-i decât divorţul dintre om şi viaţa sa, dintre actor şi decorul său.

Albert Camus în Mitul lui Sisif (1942)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În clipa dintre mine şi Dumnezeu

poate mai am nevoie de puţin crez
aşa cum pasărea de înalt
să-mi trec numele
dintr-un cuvânt
într-altul şi
din când în când să
las semne pentru atunci când
fiul meu
îşi va aduce aminte de mine

şi-n cele din urmă
mai am nevoie de o ultimă rugă
sub care să mă retrag
ca o inimă bolnavă

poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce inimi deschise!

Ce inimi deschise avem în dimineaţa aceasta!
Ce şlagăr în doi ne cuprinde!
Ce şlagăr frumos al iubirii e noaptea,
În ochiul tău pluteşte lumina din minte
Şi cât de frumoasă eşti ca dimineaţa
Şi cât răsărit aşteaptă apusul!
Mai bine să zbor spre o altă eternitate a ochilor tăi
În valurile mării
Umplu de emoţii pescăruşii
Şi e numai cuvânt, şi e numai idee,
Eşti afrodisiacă uneori,
Şi pielea ta miroase a femeie
Respir prin verdele ochilor tăi, plini de culori
Să mor n-aş avea când...
De nu ai fi tu iubita mea, planeta albastră.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farfuria aceasta de aer a zilei

Indiscutabil
cu o imaginaţie primăvăratică
îmi spăl ochii
în surâsul frunzelor jucăuşe
când
vântul bate printre crengile de nuc
de la geam
şi-mi
reâmprospătez memoria
cu
verdele lor viu
până în umbra dintre mine
şi palma vântului ce le
leagănă uşor în
floarea zilei

un pireu de cuvinte ni se
serveşte în
farfuria aceasta de aer a zilei
împletită cu secunde

ni s-au
topit în palmă cuvintele
ca o privirea întoarsă spre zi
când norii
ne flutură din mâini într-un salut
până în lacrima cerului
umezindu-ne
şi ochii
şi paşii

poezie de Ioan Daniel Bălan (8 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de noapte

Iată cum mă furişez eu la graniţa dintre stiluri!
(Ştiu: altădată flăcări vineţii mi-ar fi mângâiat inconştienţa)
De aici vă spun:-Unde să mai sângereze cenuşa asta
care ne visează, prieteni?
Cui să-i mai bage ea pumnul în gură?
S-a golit visteria şi nimeni nu mai are curajul
să-şi dea viaţa la graniţa dintre stiluri...

"Ah, dacă regele ne-ar citi în al său Luvru!"
Ce spectacol, prieteni!
Ce şansă, pentru cenuşa asta care ne visează

şi tocmai pe noi,
noapte de noapte...

poezie de Mariana Marin din Un război de o sută de ani (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru autorul volumului Soarele răsare din adâncuri

Când soarele răsare-n mândre jocuri,
Tresare-a vesel zvon toată câmpia,
Iar dintre rândurile tale, din adâncuri,
Suspină-ndurerată... poezia!

epigramă de Valeriu Bucuroiu din Floreta de Argint (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştim despre copil că nu-şi poate urma evoluţia sa pe drumul civilizaţiei fără a trece printr-o fază mai mult sau mai puţin clară de nevroză. Aceasta se întâmplă pentru că copilul este incapabil să suprime printr-un efort spiritual raţional multe dintre acele impulsuri instinctuale valorificate mai târziu, ci trebuie să le înfrâneze prin acte de refulare, îndărătul cărora de regulă stă un motiv de anxietate. Majoritatea acestor nevroze infantile sunt depăşite spontan, odată cu înaintarea în vârstă, soarta aceasta având-o în special nevroza obsesională a copilăriei. Pe celelalte trebuie să le lichideze, mult mai târziu, tratamentul psihanalitic.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul deci se învârteşte în jurul lui, în jurul unei linii închipuite, numită axa sau osia Pământului. Axa aceasta are, bine-înţeles două capete şi unul dintre ele e îndreptat spre Steaua polară. În acest caz, am pricepe numai decât cum se învârteşte Pământul. Stelele nu ar răsări, nu ar apune nici-una.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată inimă

poate cub
mai degrabă sferă
absolutul dintre două întrebări
şi un răspuns imposibil
dansul norilor născător de fulgere
calea dintre cer şi pământ
precum o pedeapsă
un fel de sărut pătimaş
dintre energie şi potenţial
calea dintre albastrul gândului
şi cenuşiul vieţii
din când în când curcubeu
cum visează veşnicia
sufletul meu
prin inimă fierbinte
niciodată perfectă
în mod cert
dincolo de înţelegere
licărirea aceea
care-mi face ochii minunaţi
atunci când iubesc

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!