Antirăzboinic

cam şi cum ruinele ar putea
fi vesele
ca şi cum planeta
ar tânji după-un gol de planetă
ca şi cum am citi în ziar
"cedez boabă de rouă din potirul de mac
contra unei urme
de cianură din sărutul fatal"
ca şi cum poezia aceasta
scrisă ar fi pe cenuşa dezmăţului,
epilog nunţii androizilor când
poetului i s-a terminat
cota de tropi hărăziţi
pentru veacul în curs,
când se aprobă divorţul
dintre retină şi verdele crud-aromat,
dintre auz şi văzduhul livezii frumos trilurat,
dintre dimineaţa cu soarele
mijind căpşuniu pe un cer voroneţ
şi bucuria intrării-n tumultul oraşului tânăr,
o echilibru acut necesar
în numele căruia
cer răspicat
în clipa aceasta adânc verticală
supremul recurs;
raţiunea există, pământul
hamal nuclearei nevroze
cu faţa pândită de plăgi virtual... hiroşime
mai poate, e musai să fie salvat!

poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaş
Votează! | Copiază!