Când iarba-mi va fi cer
Când iarba-mi va fi cer,
Iar eu un praf de-albastru,
Când voi pieri stingher
Plecând pe un alt astru,
Când lumea va huli
Numele meu de-a pururi,
Când toți îmi vor găsi
Mulțime de cusururi,
Când chiar și Dumnezeu
Se va ascunde-n ceață,
Când vei dori mereu
Să mă mai vezi la față,
Tu nu te necăji,
Ci îți urmează calea
Chiar dacă vei tânji
Ca eu să îți curm jalea.
Trăiește cu-al meu dor
Și fii la fel de bună,
Că totu-i trecător,
Vom fi iar împreună.
poezie de Octavian Cocoș (18 aprilie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Octavian Cocoș. [Vezi poezii despre viață, poezii despre religie, poezii despre dorințe, poezii despre dor, poezii despre astre sau poezii despre Dumnezeu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.